3ra-1506-15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: N. Costin dosarul nr. 3ra-1506/15 Instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol. ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul recurentului Ion Frunze, Alexei Smochina, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Frunze împotriva Camerei Înregistrării de Stat, intervenienţi accesorii Ivan Anufrii şi Alexei Prepodobnîi cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Ion Frunze şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Grigoriopol din 04 martie 2015, c o n s t a t ă La 15 mai 2014, reclamantul Ion Frunze a depus cerere de chemare în judecată împotriva C.Î.S., intervenienţi accesorii Ivan Anufrii şi Alexei Prepodobnîi, cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că,conform contractului de vînzare-cumpărare nr. 18577 din 09 noiembrie 2010, i-a înstrăinat lui Ivan Anufrii şi Alexei Prepodobnîi cîte 50 % cotă-parte din capitalul social al S.R.L. „Geotir-Info”, în total 100 %. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 noiembrie 2012 s-a dispus înregistrarea la C.Î.S. a contractului de vînzare-cumpărare menţionat, acesta fiind înregistrat la 21 ianuarie 2013, în Registrul de Stat al persoanelor juridice. Ulterior, prin decizia C.Î.S. din 21 ianuarie 2013 au fost introduse modificări în cadrul listei asociaţilor, fără a fi exclusă informaţia despre sediul întreprinderii de la domiciliul reclamantului şi anume: mun.

Chişinău, str. N. Dimo 73, ap. 89, dar şi menţiunea precum că reclamantul este administrator al întreprinderii. Menţionează reclamantul că, la 07 aprilie 2014 a depus la C.Î.S. cerere cu privire la radierea din Registrul de Stat al persoanelor juridice a informaţiilor cu privire la sediul persoanei juridice şi a numelui administratorului S.R.L. „Geotir- Info”, considerând că prin menţinerea acestor date i se încalcă dreptul de proprietate, dreptul la muncă şi libertatea de a munci. Precizează reclamantul că, la 15 aprilie 2014 prin răspunsul nr. 05/03- 481, reclamantul a refuzat în admierea cererii sale, invocând că dreptul de a cere introducerea modificărilor în Registru ţine de competenţa exclusivă a adunării generale a asociaţilor societăţii.

Cere reclamantul Ion Frunze, declararea ca fiind ilegal refuzul C.Î.S. nr. 05/03-481 din 15 aprilie 2014, efectuarea radierii din Registrul de Stat al persoanelor juridice a informaţiei referitor la sediul persoanei juridice şi a numelui administratorului S.R.L. „Geotir-Info”. Prin hotărârea judecătoriei Grigoriopol din 04 martie 2015, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de către Ion Frunze şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Grigoriopol din 04 martie 2015. La 21 septembrie 2015, reprezentantul recurentului Ion Frunze, Alexei Smochina, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai mult ca atât, consideră recurentul că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul recurentului Ion Frunze, Alexei Smochina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul recurentului Ion Frunze, Alexei Smochina, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul reprezentantului recurentului Ion Frunze, Alexei Smochina, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală