2ra-824/14 — Recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare cumpărare

prima instanţă: M. Ţurcan dosarul nr. 2ra-824/14 instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Frunză Ştefan prin intermediul avocatului Pavalache Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Frunză Ştefan împotriva lui Beloziorov Pavel, Ţapeş Ioana, Registratorul Independent SA „Grupa Financiară” cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a acţiunilor şi a depoziţiilor de transmitere a valorilor mobiliare şi restituirea valorilor mobiliare în proprietate şi încasarea cheltuielilor de judecată împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Frunză Ştefan şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 20 iunie 2013, c o n s t a t ă La 02 aprilie 2012 Frunză Ştefan a depus cerere de chemare judecată împotriva lui Beloziorov Pavel, Ţapeş Ioana, Registratorul Independent SA „Grupa Financiară” cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare- cumpărare a acţiunilor din 07 noiembrie 2006 şi a dispoziţiilor de transmitere a valorilor mobiliare în sumă de 11 631 lei, restituirea lor în proprietatea reclamantului şi încasarea cheltuielilor de judecată. In motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a activat în calitate de vînzător la „Lesobaza” din str. Cărbunarilor mun. Chişinău. În anul 1999 „Lesobaza” a fost supusă privatizării. Participînd şi el la privatizare, a introdus bonurile patrimoniale ale familiei şi bani în numerar, devenind acţionar la SA „ Big şi Companie” nou- formată, pe aceiaşi adresă.

Invocă reclamantul că conform datelor Registratorului Independent SA „Grupa Financiară” el deţinea 11631 acţiuni, cu valoarea nominală a unei acţiuni de 1 leu, suma totală fiind de 11 631 lei. La data de 07 noiembrie 2006 directorul companiei Beloziorov Pavel, împreună cu contabilul-şef Ţapeş Ioana, în urma înţelegerii prealabile cu persoana responsabilă a SA „Grupa Financiară”, prin înşelăciune şi abuz de încredere, au falsificat contractul de vânzare-cumpărare a acţiunilor. Astfel, acţiunile ce-i aparţineau în număr de 11066 au trecut în proprietatea lui Beloziorov Pavel, iar la data de 28 noiembrie 2006 aceleaşi persoane, în acelaşi scop, au falsificat două dispoziţii de transmitere a acţiunilor în număr total de 11631 lei, dintre care 11066 acţiuni au trecut în proprietatea lui Beloziorov Pavel, iar 565 acţiuni - în proprietatea Ioanei Ţapeş.

Despre faptul însuşirii bunurilor sale a aflat în primăvara anului 2011, la adunarea acţionarilor. La 11 octombrie 2011 a primit răspuns de la SA „Grupa Financiară” că nu mai este acţionar, precum şi copii ale contractului de vânzare-cumpărare şi a dispoziţiilor de transmitere a acţiunilor. Susţine că pe toate trei documente semnătura nu-i aparţine, el neavînd intenţia de a înstrăina acţiunile. Invocă că semnătura sa a fost falsificată de Ioana Ţapeş. La fel consideră reclamantul că la înregistrarea tranzacţiei a fost încălcat Regulamentulul posesorilor de obligaţii ai societăţii pe acţiuni din 28 noiembrie 1994 şi Instrucţiunea privind modul de transmitere a dreptului de proprietate asupra hîrtiilor de valoare elaborată la 14 noiembrie 1995, ambele ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

În acest sens reclamantul susţine că actele au fost întocmite în lipsa actelor de identitate a lui şi fără a le verifica, astfel încît în documente este indicat buletinul de identitate eliberat la 27.02.1998 cu reşedinţa în mun. Chişinău Grătieşti, str. Tineretului 30, care nu corespunde realităţii, întrucît din 08 decembrie 2003 dînsul este deţinătorul altui buletin de identitate cu domiciliu în mun. Chişinău, str. Sfînta Treime 12. Astfel, la încheierea tranzacţiei a fost folosit un document care nu mai era valabil, în absenţa sa şi fără a verifica intenţia sa la vînzare. La înregistrarea tranzacţiei Registratorul independent nu a verificat dacă s-a achitat sau nu cumpărătorul pentru acţiunile procurate.

Deoarece despre încălcarea dreptului său a aflat în luna noiembrie 2011, cînd a primit de la Registratorul Independent SA „Grupa Financiară” scrisoarea din 11 noiembrie 2011, nr. 1140, şi conform art. 116 CPC, solicită repunerea în termen a acţiunii. Solicită reclamantul: 1) repunerea în termen a acţiunii; 2) recunoaşterea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor din 07 noiembrie 2 006 şi a dispoziţiilor de transmitere a valorilor mobiliare în sumă de 11 631 lei şi restituirea lor în proprietatea sa; 3) restituirea cheltuielilor de asistenţă juridică. La 19 noiembrie 2012 (f. d. 51) reclamantul a depus cerere de completare a acţiunii, indicînd că potrivit art. 1 alin. (3) al Statutului SA „ Big şi Companie”, aceasta este societate de tip închis.

Conform art. 27 Legea privind societăţile pe 2 acţiuni din 02 aprilie 1997, acţionarul societăţii care doreşte să-şi vîndă acţiunile este obligat să depună organului executiv al societăţii o ofertă în scris cu indicarea condiţiilor tranzacţiei propuse, iar organul executiv este obligat să înştiinţeze ceilalţi acţionari despre ofertă. Reclamantul invocă că o astfel de ofertă nu a făcut. Pentru nerespectarea modului de înstrăinare a acţiunilor, actele de înstrăinare sunt susceptibile anulării. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 20 iunie 2013 s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de depunere a acţiunii; s-a respins acţiunea; s-a încasat de la Frunză Ştefan în beneficiul lui Beloziorov Pavel suma de 1040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a încasat de la Frunză Ştefan în beneficiul Ioanei Ţapeş suma de 1040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Frunză Ştefan şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La adoptarea soluţiei instanţa de apel şi prima instanţă, reieşind din faptul că reclamantul în acţiune a invocat nulitatea absolută a actului juridic şi din conţinutul art. 217 alin. (3) CC, care prevede că acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă, au considerat că reclamantul nu urma să formuleze astfel de cerere de repunere în termen de depunere a acţiunii, iar cererea sa este neîntemeiată, întrucît acţiunea nu este prescrisă. Referitor la pretenţiile privind recunoaşterea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare a acţiunilor, a dispoziţiilor de transmitere a valorilor mobiliare în sumă de 11631 lei şi restituirea lor în proprietatea reclamantului, instanţele inferioare le- au considerate neîntemeiate, repingîndu-le din următoarele motive.

Conform art. 216 alin.(l) Cod civil, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute în prezentul cod (nulitate absolută). Conform art. 219 alin.(2) Cod civil, fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar în cazul imposibilităţii de restituire, este obligată să plătească contravaloarea lui. Conform art. 220 Cod civil, (1) actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel. Alin.(2) al aceluiaşi articol stipulează că actul juridic sau clauza care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sunt nule. Instanţa de apel a reţinută că Frunză Ştefan din anul 1999 s-a înregistrat ca acţionar al SA „ Big şi Companie”, ca deţinător a 11631 acţiuni.

La data de 07 noiembrie 2006 între Frunză Ştefan (vînzător) şi Beloziorov Pavel (cumpărător) a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare al acţiunilor în număr 1 066 acţiuni la valoarea nominală la preţ de 1 leu acţiunea. Conform dispoziţiei de transmitere nr. 2506 din 28.11.06 a valorilor mobiliare, Frunză Ştefan a transmis prin vânzare-cumpărare lui Beloziorov Pavel 3 valori mobiliare în număr de 11066 acţiuni la valoarea nominală de 1 leu, în baza contractului din 07.11.2006. S-a mai constatat că potrivit dispoziţiei de transmitere nr. 2505 din 28.11 2006, Frunză Ştefan a transmis prin vânzare-cumpărare către Ţapeş Ioana valori mobiliare în număr de 565 acţiuni la valoarea nominală de 1 leu şi întrucît valoarea tranzacţiei a fost mai mică de 1 000 lei, părţile n-au încheiat un contract în formă scrisă.

Deşi Frunză Ştefan susţine că n-a aplicat semnătura sa pe aceste acte juridice, prin Raportul de expertiză nr. 632-633 din 18 aprilie 2013 se concluzionează că semnăturile din numele lui Frunză Ştefan de la rubricile „semnătura persoanei, care transmite valorile mobiliare” din dispoziţia de transmitere nr. 2506 din 28 noiembrie 2006 şi dispoziţia de transmitere nr. 2505 din 28 noiembrie 2006 şi rubrica „vînzătorul” din contractul de vânzare-cumpărare al acţiunilor din 07 noiembrie 2006 au fost executate de însuşi Frunză Ştefan. Astfel, instanţele au conchis că afirmaţiile reclamantului precum că semnătura de pe actele juridice civile nu este a lui este pur declarativă.

În baza probelor administrate s-a mai constatat că încheierea acestor acte juridice a fost precedată de depunerea unei oferte de vînzare de către reclamantul Frunză Ştefan, prin cererea din 05 octombrie 2006, adresată conducerii SA „ Big şi Companie”, potrivit căreia doreşte să vândă 11631 acţiuni la preţ de 1 leu (f. d. 80). In perioada dată, mai mulţi acţionari au făcut asemenea oferte, (f.d.81-97). Conducerea societăţii a înştiinţat prin scrisori cu aviz de recepţie ceilalţi acţionari despre ofertele făcute (f. d. 98-99). S-a constatat, că au depus cereri de a cumpăra acţiunile lui Frunză Ştefan doi dintre acţionari: Beloziorov Pavel şi Ţapeş Ioana. Afirmaţiile lui Frunză Ştefan, precum că nu a depus o asemenea cerere şi nu a semnat-o, instanţa de apel şi prima instanţă le-au combătut prin concluziile raportului de expertiză nr. 632-633 din 18 aprilie 2013 (f. d. 130-141), prin care se atestă că semnătura a fost executată de însuşi Frunză Ştefan.

Astfel, motivul de drept invocat de Frunză Ştefan prin cererea suplimentară, precum că s-a încălcat modalitatea de înstrăinare a acţiunilor, prevăzută de art. 27 Legea privind societăţile pe acţiuni din 02.04.1997, nu şi-au confirmare în instanţa de judecată.

La judecarea apelului, instanţa de apel relevă că reclamantul a invocat încălcarea procedurii de înstrăinare a acţiunilor, prevăzute de pct. 6.2 al Regulamentului posesorilor de obligaţii ai societăţii pe acţuni din 28 noiembrie 1994, elaborat de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, conform căruia dispoziţia de transmitere trebuie să cuprindă date obligatorii ca denumirea deplină a persoanei care transmite acţiunile, numărul contului personal şi a actului de identitate, precum şi pct.3,5 al Instrucţiunii nr. 26-1 din 16 noiembrie 1995, 4 conform căreia: autentificînd semnăturile persoanei care transferă dreptul de proprietate asupra hîrtiilor de valoare, deţinătorul registrului confirmă că la momentul semnării semnătura este autentică, verifică, conform paşaportului identitatea persoanei care semnează dispoziţia de transfer; anexa nr. 1 la Hotărîrea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare „Cu privire la aprobarea formei-tip a dispoziţiei de transmitere" în redacţia nouă nr. 30/9 din 15 noiembrie 2001, conform căreia dispoziţia de transmitere a valorilor mobiliare trebuie să conţină, printre altele: numărul contului personal, documentul de identitate, tipul, data eliberării, seria, numărul, denumirea organului care 1-a eliberat, data naşterii, adresa de reşedinţă a persoanei care transmite valorile mobiliare; date despre achitarea valorilor mobiliare,

în numerar sau prin virament. Instanţa de apel aici a menţionat că în actele juridice civile contestate de către Frunză Ştefan, este indicat numărul seria paşaportului vechi al acestuia, cu adresa de domiciliu precedentă: mun. Chişinău, s. Grătieşti, str. Tineretului 30, însă, din 08.12.2003 apelantul/reclamant deţine un buletin de identitate nou, cu seria A02108131, şi domiciliul mun. Chişinău, s. Grătieşti, str. Sf. Treime 12 (f. d. 15). În acest context, instanţa de apel şi prima instanţă au constatat că reprezentantului Registratorului Independent SA „Grupa Financiară” a verificat identitatea lui Frunză Ştefan după buletin, a verificat după fotografie, codul personal, anul naşterii, însă datele ce ţin de seria buletinului, anul eliberării acestuia precum şi domiciliul le-a preluat din baza de date ale Registratorului.

Deci prima instanţă corect a conchis, că reclamant, în momentul în care a perfectat un nou buletin de identitate, urma să solicite Registratorului Independent modificarea bazei de date, printr-o cerere, fapt ce n-a fost efectuat de către Frunză Ştefan. La fel, instanţa de apel a constatat că registratorul nu era obligat să verifice achitarea plăţii pentru acţiunile procurate în baza contractului, ci să indice, în lumina anexei nr. 1 la Hotărîrea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare „Cu privire la aprobarea formei-tip a dispoziţiei de transmitere” în redacţia nouă nr. 30/9 din 15 noiembrie 2001, modalitatea de plată în numerar sau virament. Pe parcursul judecării pricinii, instanţa de apel a remarcat că reclamant nu a formulat o pretenţie privind încasarea sumei în baza contractelor, deci plata nu este tul prezentului litigiu.

Instanţa de apel şi prima instanţă au conchis că prevederile art. 221 Cod civil, invocate de reclamant, care prevăd că actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul, nu sunt inaplicabile speţei, întrucît astfel Frunză Ştefan se contrazice pe sine însuşi. Fictivitatea ar însemna în speţă că Frunză Ştefan a semnat toate actele testate, însă nu a urmărit scopul ca acestea să producă efecte juridice. Însă, în prezentul litigiu reclamantul neagă 5 semnarea actelor juridice, prin urmare, invocă lipsa oricărei manifestări de voinţă privind naşterea drepturilor şi obligaţiilor le, ceea ce este diferit de fictivitate. La data de 19 decembrie 2013 Frunză Ştefan a depus recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanţa de apel nu a dat aprecierea cuvenită referitor la neaplicarea prevederilor art. 158 alin. (6) CPC, care prevede că raportul de expertiză nu este obligatoriu pentru instanţa de judecată şi se apreciază după intima convingere a instanţei. La fel, invocă recurentul că la perfectarea dispoziţiei de transmitere a acţiunilor, registratorul independent urma să verifice documentele de identitate al vînzătorului, adresa de reşedinţă a lui şi date despre achitarea valorilor mobiliare. Menţionează recurentul că tranzacţiile de înstrăinare a valorilor mobiliare nu au fost semnate de dînsul, iar semnăturile pe cererea de ofertă de vînzare a acţiunilor din 05 octombrie 2006 şi a dispoziţiilor de transmitere nr. 2505 şi 2506 din 28 noiembrie 2006 au fost falsificate.

Mai indică recurentul că prima instanţă şi instanţa de apel dispuneau de informaţia precum că prin falsificarea semnăturilor au fost însuşite acţiunile a foşti doi acţionari – Voronţov Victor şi Minciuna Nicolai. Din partea reprezentantului său au fost înaintate demersuri în scris pentru a fi obligaţi pîrîţii să prezinte toate documentele referitoare la aceste tranzacţii. Însă, prima instanţă şi instanţa de apel, ignorînd prevederile art. 112 CPC, neîntemeiat i-a respins demersul. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Frunză Ştefan prin intermediul avocatului Pavalache Ivan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. 6 Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel şi prima instanţă le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Frunză Ştefan prin intermediul avocatului Pavalache Ivan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Frunză Ştefan prin intermediul avocatului Pavalache Ivan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru 7