2ra-2068/18 — costatarea faptelor cu valoare juridică

dosarul nr. 2ra-2068/2018

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani: C. Guzun

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci

Î N C H E I E R E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Frunze Ion, reprezentat de

avocatul Smochina Alexei,

în cauza civilă la cererea depusă de Frunze Ion, cu participarea persoanelor

interesate Societatea cu Răspundere Limitată ,,Geotir-Info”, Anufrii Ivan și

Prepodobnîi Alexei cu privire la constatarea faptelor cu valoare juridică,

împotriva deciziei din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel declarată de Frunze Ion și s-a menținut hotărârea din 23 mai

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La data de 15 iunie 2016, petiționarul Frunze Ion, reprezentat de avocatul

Smochina Alexei, a depus în Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău o cerere de

constatare a faptelor cu valoare juridică, cu participarea persoanelor interesate

Societatea cu Răspundere Limitată ,,Geotir-Info”, Anufrii Ivan și Prepodobnîi Alexei

privind constatarea faptului că Prepodobnîi Alexei nu activează în calitate de

administrator al SRL ,,Geotir-Info” și cu excluderea lui Frunze Ion din informația

privind organul executiv din Registrul de stat al persoanelor juridice.

În motivarea acțiunii depuse a menționat, că conform contractului de vânzare-

cumpărare nr. 18577 din 09 noiembrie 2010, petiționarul Frunze Ion i-a înstrăinat lui

Anufrii Ivan și Prepodobnîi Alexei câte 50% cotă-parte din capitalul social al SRL

,,Geotir-Info”, în total 100%.

A indicat că, prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 14 noiembrie 2012 s-a

dispus înregistrarea la Camera Înregistrării de Stat a Republicii Moldova a

contractului de vânzare-cumpărare menționat, acesta fiind înregistrat în Registrul de

Stat al persoanelor juridice la data de 21 ianuarie 2013. Prin Decizia privind

înregistrarea modificărilor din 21 ianuarie 2013 au fost introduse modificări despre

1

lista asociaților, fără a fi exclusă informația despre faptul că Frunze Ion ar fi

administrator al întreprinderii date.

În acest context a menționat reclamantul că, din momentul înstrăinării a 100% din

partea socială a întreprinderii Frunze Ion nu mai activează în calitate de administrator

al SRL ,,Geotir-Info”. Astfel, în situația în care persoana, deși ar figura pe acte, dar nu

exercită de fapt o anumită funcție (fiind antrenată în altă activitate), este evident că

nici nu are careva drepturi de a exercita atribuțiile funcției date (oricare act fiind

pasibil de a fi lovit de nulitate).

Totodată a comunicat faptul că, scrisorile către fondatorii întreprinderii Anufrii

Ivan și Prepodobnîi Alexei prin care petiționarul Frunze Ion a solicitat eliberarea sa

din funcția menționată, au rămas fără nici o examinare din partea asociaților.

A mai susținut în acest sens că, în partea motivată a Deciziei Curții Supreme de

Justiție din 14 noiembrie 2012, s-a constatat că Anufrii Ivan și Prepodobnîi Alexei se

eschivează de la efectuarea cărorva modificări în Registrul de stat al persoanelor

juridice.

Astfel, ținând cont că în Registrul de Stat al persoanelor juridice figurează numele

petiționarului în calitate de administrator al SRL ,,Geotir-Info” (deși de facto din anul

2010 nu mai exercită funcția respectivă) îi sunt încălcate un șir de drepturi în

domeniul muncii, unul dintre care fiind principiul neîngrădirii dreptului la muncă și

libertatea muncii, consfințit de către art. 43 al Constituției (fiindu-i create

impedimente de a activa într-un șir de profesii, incompatibile cu funcția de

administrator al firmei – notar, avocat, funcționar public, etc.) și art. 7 din Codul

Muncii.

A solicitat constatarea faptului că Frunze Ion nu activează în calitate de

administrator al întreprinderii SRL ,,Geotir-Info”, cu excluderea lui Frunze Ion din

informația privind organul executiv din Registrul de Stat al persoanelor juridice.

Prin hotărârea din 23 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani cererea

depusă de petiționarul Frunze Ion, reprezentat de avocatul Smochina Alexei, persoane

interesate SRL ,,Geotir-Info”, Anufrii Ivan și Prepodobnîi Alexei privind constatarea

faptului că Prepodobnîi Alexei nu activează în calitate de administrator al SRL

,,Geotir-Info” și cu excluderea lui Frunze Ion din informația privind organul executiv

din Registrul de stat al persoanelor juridice, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel declarată de Frunze Ion și s-a menținut hotărârea din 23 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La data de 14 august 2018, Frunze Ion, reprezentat de avocatul Smochina Alexei,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii.

La 24 mai 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei din 27 martie 2018 (f.d. 108).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

2

de către Frunze Ion, reprezentat de avocatul Smochina Alexei, la 14 august 2018

împotriva deciziei instanței de apel din 27 martie 2018, este depus în termen, în

situația în care la materialele dosarului date care ar confirma recepționarea acesteia de

către recurent lipsesc.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care urma

să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Ilegalitatea actelor instanței ierarhic inferioare se impune, deoarece concluziile

instanței de apel expuse în actul contestat sunt ilegale și contradictorii cu

circumstanțele de fapt ale cauzei, iar la adoptarea lor instanța a încălcat și aplicat

eronat normele de drept procedural și material.

Recurentul a menționat că instanța de apel nu a ținut cont că în situația în care deși

ar figura în acte, dar nu exercită de fapt o anumită funcție (fiind antrenat într-o altă

activitate), este evident că nici nu are careva drepturi de a exercita atribuțiile funcției

respective.

Concomitent recurentul a menționat că prin decizia instanței de apel, i se încalcă

dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru

apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care prezumă respectarea

principiului securității raportului juridic și dreptul la o hotărâre și decizie motivată.

Deci, instanța de apel nu a aplicat legea care urma să fie aplicată și nu a dat un

răspuns clar și explicit referitor la argumentele esențiale invocate.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa

acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un

raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile invocate

în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, menționează că, Frunze Ion, reprezentat de avocatul Smochina

Alexei, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare a

recursului prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție indică că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „... art. 6 §

1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel

a examinat sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea

corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului, au fost verificate

minuțios, la judecarea cauzei în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Frunze Ion, reprezentat de avocatul Smochina Alexei,

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Frunze Ion, reprezentat de avocatul Smochina Alexei, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

4