3ra-1492/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1492/15 prima instanţă: S. Papuha instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Bălţi-Gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Bălţi-Gaz” împotriva Inspectoratului Fiscal principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal principal de Stat, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 02 decembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii, c o n s t a t ă: La 06 iunie 2013, SRL „Bălţi-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că Direcţia generală a marilor contribuabili a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, avînd la bază actul de control nr. 1-625969 din 20 martie 2013, a emis decizia nr. 196 din 17 aprilie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SA „Bălţi-Gaz”, prin care i-a fost aplicată pentru încălcările legislaţiei şi, anume, pentru neînregistrarea facturilor fiscale în Registrul general electronic în termenul prevăzut de legislaţie a 71 de facturi fiscale o amendă în sumă de 108000 lei.

Menţionează că conform prevederilor art. 118 alin. (11) din Codul fiscal, SRL „Bălţi-Gaz” a înregistrat facturile fiscale in Registrul general electronic al facturilor fiscale la 11 martie 2013 prin metoda formării şi semnării documentului, însă din cauza problemelor tehnice neidentificate, facturile fiscale indicate au fost introduse în Registru la 26 februarie 2013, astfel, formînd o perioada mai mare de 10 zile lucrătoare din momentul emiterii acestora. Susţine că la introducerea facturilor fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale, la 31 ianuarie 2013, în cîmpul „data creării documentului electronic" a fost înregistrată data de 11 februarie 2013, adică în termenii indicaţi în art. 118 alin. (11) din Codul fiscal, astfel, demonstrînd lipsa eschivării intenţionate de la ulterioara înregistrare a facturilor fiscale în Registrul anterior indicat.

Afirmă că rezultat la situaţia creată, SRL „Bălţi-Gaz” a expediat în adresa pârâtului scrisoarea nr. 01-03/458 din 25 martie 2013, în care au fost prezentate explicaţii şi argumente referitor la partea tehnică de înregistrare a facturilor fiscale în termenii indicaţi, astfel, demonstrînd prin copii-foto pe exemplul facturii fiscale emise şi înregistrate în adresa SA „Cet-Nord” seria FB nr. 3533381 din 31 ianuarie 2013 în Registrul general electronic al facturilor fiscale la situaţia din 25 martie 2013. Invocă că prin răspunsul nr. 26-08/2-12/1/2549 din 01 aprilie 2013 pârâtul a informat că în urma analizei log-urilor de sistemă al Registrului general electronic al facturilor fiscale au fost confirmate cauzele tehnice ale primirii confirmării înregistrării la 26 februarie 2013 exclusiv referitor la fiscală seria FB nr. 3533381 din 31 ianuarie 2013, pe care au indicat-o ca exemplu.

Mai invocă că a fost creată o situaţie, care contravine art. 3 alin. (3) din Legea nr. 845 din 03 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, adică la restul întreprinderilor/antreprenori (71 agenţi economici), în afară de SA „Cet-Nord”, la care s-a creat o situaţie analogică, documentele au fost formate în Registrul general electronic al facturilor fiscale la 11 februarie 2013 şi acceptate din cauze tehnice la 26 februarie 2013, fapt care nu a fost luat în consideraţie şi, astfel, au fost divizate drepturile agenţilor economici după criterii necunoscute. Afirmă că luând în consideraţie faptul că se recunoaşte cauza tehnică de depăşire a termenelor de înregistrare a facturilor fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale, stabilite prin art. 118 alin. (l1) din Codul fiscal, rezultă lipsa încălcării intenţionate a legislaţiei în vigoare şi aplicării în adresa SRL „Bălţi-Gaz” a prevederilor art. 260 alin. (41) din Codul fiscal.

Menţionează că conform art. 234 alin. (l1) din Codul fiscal, sancţiunea fiscală nu se acceptă totalmente, iar în cazul cînd deja este stabilită, se anulează în totalitate, dacă nu apar obligaţii fiscale suplimentare. Dispoziţiile capitolului dat nu se răsfrâng asupra art. art. 253, 254, 255, 256, art. 257 alin. (2), 259, 260 alin.(4), 262 şi 2621 din Codul fiscal. Astfel, art. 260 alin. (41) din Codul fiscal lipseşte în lista articolelor care nu cad sub incidenţa art. 234 alin. (l1) din Codul fiscal, iar reieşind din faptul că nu au fost aduse careva pierderi bugetului de stat şi întreprinderea nu are datorii la bugetul de stat, nu urmează a fi aplicate sancţiunile corespunzătoare. Susţine că conform art. 11 alin. (1) din Codul fiscal toate divergenţele, care apar la aplicarea legislaţiei fiscale, trebuie tractate în favoarea contribuabilului.

Prin urmare, solicită anularea deciziei pârâtului nr. 196 din 19 aprilie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SA „Bălţi-Gaz”. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 02 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă şi a fost anulată decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 196 din 19 aprilie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SA „Bălţi-Gaz”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 februarie 2015 a fost admis recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015 a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal principal de Stat, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 25 august 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Bălţi-Gaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurenta SRL „Bălţi-Gaz”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel.

Menţionează că instanţa de recurs, examinând recursul împotriva deciziei instanţei de apel din 24 septembrie 2014, a indicat despre necesitatea prezentării de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a istoriei acţiunilor pentru toate facturile emise la 31 ianuarie 2013, cu scopul stabilirii datei creării documentelor şi înregistrării în Registrul electronic al facturilor fiscale, însă în pofida faptului dat, instanţa de apel n-a solicitat informaţia respectivă şi a examinat cererea de apel în baza probelor ce au fost prezentate anterior şi care confirmă echivoc despre lipsa vinovăţiei ale recurentei în neînregistrare în termenul stabilit de lege a facturilor fiscale.

Susţine că conform anexei nr. 2 şi 3 la răspunsul ÎS „Fiscservinform”, procedura de înregistrare a celor 71 de facturi a fost analogică facturii recunoscute de către intimat ca fiind procesată în prezenţa unor deficienţe tehnice, respectiv, deficienţele tehnice au apărut pentru tot setul de facturi transmise la 11 februarie 2013 de către recurentă în adresa intimatului. Afirmă că conform pct. 5 al Instrucţiunii privind modul de înregistrare a facturilor fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale, aprobată prin Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 446 din 21 iunie 2012, momentul înregistrării facturii fiscale în Registru se consideră momentul acceptării acesteia în Registru.

Invocă că în cazul în care SRL „Bălţi-Gaz” ar fi încălcat termenul de înregistrare în Registrul electronic a celor 71 facturi fiscale, aceasta nu ar fi înregistrat cele 71 de facturi la 11 februarie 2013 în SIA „Registrul electronic al facturilor fiscale” şi intimatul nu ar fi aplicat semnătura electronică la 12 februarie 2013. Or, din informaţia prezentată de către ÎS „Fiscservinform” rezultă cu certitudine că facturile au fost create în Registrul electronic la 11 februarie 2013 şi deja la 12 februarie 2013, ele erau înregistrate în sistem, adică semnate de către Inspectoratul Fiscal de Stat, iar recipisa a fost generată cu întîrziere din cauza ÎS „Fiscservinform”, fapt stabilit prin răspunsul nr. 26-8/2-12/1 din 01 aprilie 2013 al intimatului.

Mai invocă că din răspunsul nr. 26/1-03/1149 din 13 iunie 2014 al ÎS „Fiscservinform” rezultă că au fost analizate logourile pentru 78 facturi fiscale identice, deşi sancţiunea a fost aplicată pentru 71 facturi fiscale din cele 78 create la 11 februarie 2013. Menţionează că în speţă, SRL „Bălţi-Gaz” i s-a aplicat sancţiune sub formă de amendă pentru neînregistrarea în termenul stabilit a facturii fiscale în Registrul electronic, dar încălcarea dată nu este purtătoare de obligaţii fiscale suplimentare, întrucît conform prevederilor art. 101 din Codul fiscal, subiecţii impozabili stipulaţi la art. 94 lit. a) sînt obligaţi să declare, conform art. 115, şi să achite la buget TVA pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art. 114, suma TVA, care se determină ca diferenţă dintre sumele TVA, achitate sau ce urmează a fi achitate de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor şi sumele TVA achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv TVA la valorile materiale importate) folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ţinîndu-se cont de dreptul de trecere în cont conform art. 102. Susţine că conform art. 114 din Codul fiscal, perioada fiscală privind TVA constituie o lună calendaristică, începînd cu prima zi a lunii.

Afirmă că astfel, obligaţia fiscală pentru TVA apare peste o lună din momentul emiterii facturii fiscale. Prin urmare, recurenta nu a săvârşit o încălcare fiscală sub formă de neachitare în termen a TVA, încălcare care ar fi atras calcularea de penalităţi, or, SRL „Bălţi-Gaz” a achitat TVA în termenul stabilit - în termen de o lună după emiterea facturii fiscale, nu a admis restanţe, evaziuni, nedeclarări, etc., fapt care nu a fost negat de către intimat. Invocă că faptul neînregistrării facturilor fiscale în Registrul electronic nu atrage după sine careva calculări suplimentare la buget, scopul Registrului fiind monitorizarea operativă a tranzacţiilor, identificarea activităţii firmelor-fantome, facilitarea activităţii inspectorilor fiscali privind prevenirea evaziunii fiscale a subiecţilor impunerii cu TVA, depistarea operaţiunilor fictive de micşorare a TVA, depistarea facturilor fiscale fictive care nu există în registru.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Bălţi-Gaz” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul SRL „Bălţi-Gaz” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Societăţii cu răspundere limitată „Bălţi-Gaz” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi