2rac-414/15 — Încasarea sumei

dosarul nr. 2rac-414/15 prima instanţă: I. Mînăscurtă instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe acţiuni „Termoelectrica”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Termocom” în procedura falimentului împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Valena” cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii şi la cererea reconvenţională a Societăţii cu răspundere limitată „Valena” împotriva Societăţii pe acţiuni „Termocom” în procedura falimentului cu privire la constatarea rezilierii contractului de livrare a energiei termice în apă caldă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Valena”, casată hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 20 iunie 2014 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii, c o n s t a t ă: La 14 martie 2013, SA „Termocom” în procedura falimentului a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Valena” cu privire la încasarea penalităţii.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza contractului de livrare a energiei termice în apă caldă nr. 1383 din 01 ianuarie 2008, încheiat între SA „Termocom” în procedura falimentului şi SRL „Valena”, ultima şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către SA „Termocom” la obiectele sale. Menţionează că în corespundere cu contractul nominalizat, plata pentru energia termică furnizată se efectuiază lunar, în lei, prin transfer bancar pe contul de decontare a furnizorului şi se consideră efectuată la data încasării sumelor băneşti pe contul de decontare al furnizorului. Susţine că SA „Termocom” în procedura falimentului a respectat în întregime obligaţiile asumate contractual.

Afirmă că nerespectarea de către consumator a obligaţiilor sale contractuale a generat calcularea pentru perioada septembrie 2012-ianuarie 2013 a unei penalităţi în sumă de 804,65 lei, calculul penalităţii fiind efectuat în corespundere cu contractul de livrare a energiei termice în apă caldă nr. 1383 din 01 ianuarie 2008, care prevede expres că dacă consumatorul va încălca termenele şi condiţiile de plată stipulate în pct. 4.2 al contractului, acesta va achita o penalitate în mărime de 0,1% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere a plăţii pentru energia termică consumată, începînd cu prima dată-limită de achitare a facturii pînă la data efectuării plăţii. Invocă că întru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului creat, pârâtei i-a fost expediată prin intermediul unei scrisori recomandate o pretenţie/somaţie cu nr.79/1205 din 20 februarie 2013, pretenţie lăsată de către aceasta fără examinare şi pînă în prezent nu a primit nici un răspuns.

Prin urmare, solicită încasarea de la pârâtă a sumei de 804,65 lei, cu titlu de penalitate şi a cheltuielilor de judecată. Ulterior, SRL „Valena” a depus o cerere reconvenţională împotriva SA „Termocom” în procedura falimentului cu privire la constatarea rezilierii contractului de livrare a energiei termice în apă caldă şi repararea prejudiciului moral constatarea rezilierii contractului de livrare a energiei termice în apă caldă şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reconvenţionale pârâta a indicat că SA „Termocom” a revendicat penalitatea în mărime de 804,65 lei pentru căldura nefurnizată SRL „Valena” în perioada septembrie 2012-ianuarie 2013 în lipsa contractului şi livrării agentului termic, deoarece la 09 februarie 2011, SRL „Valena” a probat rezilierea contractului de livrare a energiei termice în apă caldă nr. 1383 din 08 februarie 2011, cît şi SA „Termocom”, prin adresarea nr. 79/4905 din 26 august 2011, a reziliat contractul nominalizat.

Menţionează că SRL „Valena” a probat prin actul din 08 februarie 2011 deconectarea de la agentul termic aşa cum însăşi SA „Termocom” a prescris în scrisoarea sa nr. 79/46 din 25 ianuarie 2011, deconectarea confirmată de SA „Termocom” prin procesul-verbal din 21 februarie 2011, Susţine că astfel, pe perioada septembrie 2012-ianuarie 2013 nicidecum nu putea fi calculată penalitatea în mărime de 804,65 lei, mai mult ca atît, încăperea dată nu aparţine SRL „Valena”. Afirmă că SA „Termocom”, în pofida deconectării şi lipsei livrării agentului termic, a calculat penalităţi în contradicţie cu prevederile art. 572 alin. (l) din Codul civil şi, anume, nu pot să se nască obligaţiuni în lipsa temeiurilor pentru aceasta.

Invocă că ulterior, SA „Termocom”, în mod abuziv şi ignorând adresările sale, a continuat să calculeze şi să înainteze spre plată facturi şi penalităţi, care constituie pînă în prezent, 9778,70 lei.

Mai invocă că taxele şi penalităţile au fost calculate de SA „Termocom” în baza Hotărârii Guvernului RM nr. 191 din 23 septembrie 2011, care nu poate fi aplicată faţă de SRL „Valena”, deoarece încăperea dată este nelocuibilă şi nu este proprietatea sa, nu este apartament sau încăpere locuibilă în cămin, aşa cum prevede pct. 8 din Hotărârea Guvernului RM enunţată, care prevede că în cazul deconectării integrale a apartamentului (încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de 20 %. Menţionează că SA „Termocom” nu a ţinut cont de faptul că deconectarea de la agentul termic a fost din vina SA „Termocom”, deoarece încăperea nu se încălzea suficient, prin ce se încălca pct. 2.1 din contractul enunţat, însă plata se încasa integral; Susţine că calcularea penalităţilor de către SA „Termocom” contravine şi prevederilor art. 624 alin. (l) şi art. 642 alin. alin. (l) şi (2) din Codul civil.

Afirmă că înaintarea neîntemeiată a facturilor şi calcularea penalităţilor contravine art. 4 al Legii nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorului. Invocă că SRL „Valena” a fost supusă cu regularitate continue unor presiuni psihologice prin înaintarea facturilor şi calcularea penalităţilor ca datorii aberante, astfel, pricinuindu-i administraţiei SRL „Valena” suferinţe sufleteşti. Prin urmare, solicită constatarea rezilierii contractului de livrare a energiei termice în apă caldă nr. 1383 din 01 ianuarie 2008, la 08 februarie 2011 şi încasarea de la reclamantă a sumei de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată. La 30 ianuarie 2014, SA „Termocom” în procedura falimentului a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Valena” cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza contractului de livrare a energiei termice în apă caldă nr. 1383 din 01 ianuarie 2008, încheiat între SA „Termocom” în procedura falimentului şi SRL „Valena”, ultima şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către SA „Termocom” la obiectele sale. Menţionează că conform pct. 3.1 din contractul enunţat, calculele pentru energia termică erau făcute în baza datelor aparatului de evidenţă, prezentate de către „Abonat” la SA „Termocom”. Susţine că pentru energia termică livrată, „Abonatul”, conform pct. 4.1 din contractul nominalizat, era obligat să achite lunar plata pentru energia termică utilizată, organizaţiei furnizoare de energie termică, prin dispoziţiile de plată ale reclamantei, conform tarifelor stabilite.

Afirmă că din cauza neonorării obligaţiilor contractuale prin neachitarea bonurilor de plată pentru consumul de energie termică, la 30 decembrie 2013, s-a acumulat o datorie în sumă de 4524,41 lei pentru energia termică. Invocă că nerespectarea de către consumator a obligaţiilor sale contractuale a generat calcularea pentru perioada iulie 2013-noiembrie 2013 a unei penalităţi în sumă de 904,68 lei, calculul penalităţii fiind efectuat în corespundere cu contractul de livrare a energiei termice în apă caldă nr. 1383 din 01 ianuarie 2008, care prevede expres că dacă consumatorul va încălca termenele şi condiţiile de plată stipulate în pct. 4.2 al contractului, acesta va achita o penalitate în mărime de 0,1% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere a plăţii pentru energia termică consumată, începînd cu prima dată-limită de achitare a facturii pînă la data efectuării plăţii.

Mai invocă că întru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului creat, pârâtei i-a fost expediată prin intermediul unei scrisori recomandate o pretenţie/somaţie cu nr.79/275 din 16 ianuarie 2014, pretenţie lăsată de către aceasta fără examinare şi pînă în prezent nu a primit nici un răspuns. Prin urmare, solicită încasarea de la pârâtă a datoriei în sumă de 4524,41 lei. a penalităţii în sumă de 904,68 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 02 aprilie 2014 pricinile civile enunţate au fost conexate într-un singur proces civil. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 20 iunie 2014 acţiunea iniţială a fost admisă şi a fost încasată de la SRL „Valena” în beneficiul SA „Termocom” în procedura falimentului datoria în sumă de 4524,41 lei şi penalitatea în sumă de 1709,33 lei, iar în total suma de 6233,74 lei.

A fost respinsă acţiunea reconvenţională ca fiind neîntemeiată. A fost încasată de la SRL „Valena” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 270 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2015 a fost admis apelul declarat de către SRL „Valena”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 09 septembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, SA „Termoelectrica” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurenta SA „Termoelectrica”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel nu a apreciat la justa valoare circumstanţele esenţiale pentru soluţionarea corectă şi legală a litigiului.

Menţionează că instanţa de apel pripit a concluzionat faptul că SA „Termoelectrica” presta servicii necalitative, iar argumentele intimatei precum că primea căldură insuficientă poartă un caracter declarativ, fără a fi prezentate careva probe, procese-verbale, care ar atesta insuficienţa agentului termic. Susţine că SA „Termoelectrica” de nenumărate ori a comunicat consumatorului faptul că demontarea corpurilor de încălzire nu presupune lipsa totală a încălzirii încăperii cu agentul termic livrat de furnizor. Existenţa coloanelor tranzitorii a sistemului de încălzire în incinta încăperilor consumatorului nu pot fi demontate, astfel, acestea asigură menţinerea temperaturii pozitive a aerului din încăperile consumatorului, iar rezilierea contractului putea fi reexaminată după efectuarea izolării termice a tuturor conductelor sistemului de încălzire care trec prin încăperi în corespundere cu normativele în vigoare.

Afirmă că intimata nu şi-a onorat obligaţiile contractuale şi ca rezultat, nu a achitat creanţa debitorială pentru utilizarea energiei termice în corespundere cu clauzele contractuale. În acest temei, reieşind din prevederile Acordului Adiţional din 01 ianuarie 2008, ca parte integrantă la contractul de livrare a energiei termice în apă caldă nr. 1383 din 01 ianuarie 2008, a fost calculată penalitatea în mărime de 0,1% în corespundere cu cerinţele pct. 4.5 din contract. Invocă că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că intimata a întîrziat cu plata pentru energia termică consumată şi nu a avut în vedere că aceasta se afla în situaţia cînd a folosit surse financiare străine în alte scopuri decît a-şi onora cu bună credinţă obligaţia pecuniară asumată contractual.

Mai invocă că în adresa consumatorului SRL „Valena” lunar au fost expediate facturile pentru energia termică consumată, care cuprinde calculul lunar, iar în cazul în care acesta nu ar fi fost de acord cu datoria consumului pentru energia termică, cît şi cu calitatea consumului energiei termice, urma să conteste facturile în ordinea şi termenul prevăzut de legislaţia în vigoare, însă nu s-a folosit de acest drept. Menţionează că contractul de livrare a energiei termice în apă caldă nr. 1383 din 01 ianuarie 2008 nu poate fi reziliat prin voinţa unilaterală a unei singure părţi, motiv pentru care obligaţiile asumate de părţi, în virtutea art. 668 alin (1) din Codul civil.

îşi păstrează caracterul obligatoriu, fiind opozabile părţilor contractuale, iar SRL „Valena” a început să datoreze plata pentru serviciul prestat pînă la rezilierea contractului de livrare a energiei termice în apă caldă, datoria fiind calculată pentru perioada noiembrie 2011 - aprilie 2013, iar contractul fiind reziliat începînd cu 01 noiembrie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea din 27 noiembrie 2013, care în cele din urmă a fost expediată în adresa intimatei. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Termoelectrica” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul SA „Termoelectrica” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Societăţii pe acţiuni „Termoelectrica” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi