3ra-1159/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M.Buşuleac dosarul nr. 3ra-1159/15 instanţa de apel: G.Vavrin, I. Dănăilă, T.Dimidriadi ÎNCHEIERE 29 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Ion Druţă Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu răspundere limitată „Svetodcom” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cahul cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 26 martie 2015 c o n s t a t ă: La data de 23 noiembrie 2012 Societatea cu răspundere limitată „Svetodcom” (S.R.L.

„Svetodcom”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cahul cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a menţionat că, în urma examinării actului de control nr.1- 585750 din 19 iulie 2012, întocmit în rezultatul controlului fiscal efectuat la societate, a fost emisă decizia nr.1294 din 28 august 2012, prin care societatea a fost sancţionată pentru încălcarea art. 8 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, şi anume nu a prezentat la prima cerere persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documente (facturi fiscale) de provenienţă a mărfii la magazinul alimentar situat în oraşul Cahul, strada Ştefan cel Mare, 26/18.

Solicită de a recunoaşte ca fiind ilegală decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cahul nr.1294 din 28 august 2012 şi anularea acesteia. Prin hotărîrea judecătoriei Cahul din 06 iunie 2014 acţiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată. Prima instanţă a constatat că, decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cahul nr.1294 din 28 august 2012 nu este pasibilă casării or, reieşind din legislaţia în vigoare S.R.L. „Svetodcom” urma să păstreze şi să prezinte la cererea organului fiscal facturile fiscale de achiziţie a mărfii şi documentele ce atestă provenienţa acestora. 1 Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 26 martie 2015 s-a admis apelul declarat de S.R.L. „Svetodcom”, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a admis acţiunea şi s-a anulat ca fiind ilegală decizia nr.1294 din 28 august 2012, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale comise de S.R.L.

„Svetodcom”. În motivarea soluţiei instanţei de apel s-a remarcat că, controlul fiscal s-a făcut în prezenţa vînzătorului S.R.L. „Svetodcom” care nu este reprezentant al contribuabilului, iar sancţionarea S.R.L. „Svetodcom” s-a efectuat pentru neprezentarea la prima cerere a facturilor fiscale la momentul controlului fiscal, pe cînd norma imputată se referă la prezenţa obligatorie la locul de vînzare a certificatelor de conformitate. La data de 02 iulie 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 26 martie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, decizia contestată este ilegală, concluziile instanţei de apel fiind eronate rezultate din aprecierea incorectă a circumstanţelor pricinii şi aplicarea neîntemeiată a normelor de drept material.

Susţine că, decizia Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul este legală or, persoana în prezenţa căreia s-a efectuat controlul fiscal este persoană cu funcţie de răspundere, incriminarea art. 253 din Codul Fiscal faţă de S.R.L. „Svetodcom” fiind întemeiată. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la 2 soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, decizia contestată este ilegală, iar concluziile instanţei de apel sunt eronate rezultate din aprecierea incorectă a circumstanţelor pricinii şi aplicarea neîntemeiată a normelor de drept material nu pot fi reţinute deoarece în speţă au fost elucidate circumstanţele importante pricinii şi aplicate just normele de drept material pertinente. Cu referire la faptul că vînzătorul este persoană cu funcţie de răspundere Completul consideră eronată asemenea tratare or, reieşind din interpretarea art. 8 alin. (3) din Codul fiscal vînzătorul nu deţine împuterniciri de administrare a patrimoniului şi de gestionare a subiectului impunerii. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, 3 completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cahul se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă 4