2ra-1747/15 — Revocarea donaţiei

prima instanță: S. Papuha dosarul nr. 2ra-1747/15 instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, M. Moraru DECIZIE 28 octombrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Strîmbei Eugeniu, reprezentat de avocatul Melinteanu Dorin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Strîmbei Gheorghe împotriva lui Strîmbei Eugeniu cu privire la revocarea şi rezoluţiunea parţială a contractului de donaţie, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Strîmbei Eugeniu şi menținută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 15 iulie 2014, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 17 mai 2013, Strîmbei Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Strîmbei Eugeniu cu privire la rezilierea parțială a contractului de donație şi revocarea acesteia pentru ingratitudine. În motivarea acţiunii a indicat că la data de 08 februarie 2006, împreună cu fosta soție, Strîmbei Maria, i-au donat fiului lor comun Strîmbei Eugeniu, 2/5 cote- pârți din casa de locuit, situată în mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun nr. 10, cu nr. cadastral 010042012601, fapt confirmat prin contractul de donație autentificat de notarul privat Galina Ceban şi înregistrat cu nr. 243 la 08 februarie 2006. Susține că bunul donat constituia proprietatea comună a lui şi fostei soţii Strîmbei Maria, dobîndit în timpul căsătoriei, care a fost desfăcută la data de 08 decembrie 2004, iar din momentul obținerii acestui bun şi până în prezent locuiește în acest imobil.

Menționează că la data de 12 decembrie 2012, a înregistrat căsătoria cu Butuşan Marina, care a venit cu traiul în imobilul litigios, adică în casa donată feciorului, care este formată din mai multe odăi izolate, ocupate de ultimul şi familia acestuia, precum şi de dînsul cu soţia sa. Remarcă că instalarea permanentă a soției sale în casa de locuit a fost efectuată cu acordul proprietarului, şi anume, prin acord tacit. Mai invocă că în luna martie 2013, în timp ce a fost internat în ÎMSP Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie, feciorul său, Strîmbei Eugeniu, a alungat-o afară pe soţia sa şi fără careva motive legale nu-i permitea să intre în casă. Tot acesta, la începutul lunii aprilie 2013, i-a pus şi lui o condiţie ca în decurs de o săptămînă să părăsească casa.

Afirmă că nu deține dreptul de proprietate asupra unui alt loc de trai, fapt ce se confirmă prin răspunsul ÎS „Cadastru” OCT Chișinău nr. 0100/13/49947 din 12 aprilie 2013, cu atât mai mult că după intervenția chirurgicală are nevoie de un tratament de reabilitare costisitor, care nu se acoperă prin programul unic în baza poliței de asigurare medicală obligatorie, iar respectarea unui regim de activitate redusă, nu-i permite dobândirea surselor necesare pentru existență. Solicită revocarea donației și anume asupra 1/10 cote-părți donate feciorului său Strîmbei Eugeniu în baza contractului de donație autentificat de notarul privat Galina Ceban la data 08 februarie 2006 şi înregistrat cu nr. 243 şi rezoluțiunea parţială a acestui contract cu restituirea în beneficiul său a 1/10 cote-părți donate lui Strîmbei Eugeniu.

Pe parcursul examinării pricinii, Strîmbei Gheorghe a depus o cerere de concretizarea cerințelor, solicitând revocarea donației şi anume asupra 1/5 cote-părţi donată lui Strîmbei Eugeniu în baza contractului de donație autentificat de notarul privat Galina Ceban la 08 februarie 2006 şi înregistrat sub nr. 243 şi rezoluțiunea parțială a acestui contract, care constă în restituirea în beneficiul său a 1/5 cote-părţi donată lui Strîmbei Eugeniu. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 15 iulie 2014, acțiunea a fost admisă, fiind revocată donația şi anume a 1/5 cota-parte din casa de locuit situată în mun.

Chişinău, str. Alexandru cel Bun 10, cu nr. cadastral 010042012601, donată de către Strîmbei Gheorghe lui Strîmbei Eugeniu în baza contractului de donație autentificat de către notarul privat Galina Ceban la data de 08 februarie 2006, cu nr. de înregistrare 243 şi rezoluționat parțial contractul de donație din 08 februarie 2006 în partea donării a 1/5 cota-parte din casa de locuit situată în mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun 10 de către Strîmbei Gheorghe lui Strîmbei Eugeniu, cu restituirea acestei cote lui Strîmbei Gheorghe. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Strîmbei Eugeniu și menținută hotărârea primei instanțe. La 26 mai 2015, Strîmbei Eugeniu, reprezentat de avocatul Melinteanu Dorin, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanței cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegala, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, cît şi aprecierea arbitrară a probelor.

Susține că intimatul şi-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 835 alin.(2) din Cod civil, invocând precum că dânsul se face vinovat de o faptă ilicită față de donator sau față de o rudă apropriată a acestuia şi indicând precum că în primăvara anului 2013, şi anume în perioada 04 martie 2013 – 06 martie 2013, în timp ce a fost internat în ÎMSP Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie pentru operație chirurgicală, dînsul a alungat-o din casa de locuit pe soția sa, Butuşan Marina, fără careva motive legale, însă, de fapt, aceste afirmații nu corespund realității, deoarece, perioada respectivă nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova, fapt ce se confirmă prin extrasul din sistemul informațional integrat al Poliției de Frontieră privind traversarea frontierei de stat a Republicii Moldova nr.35/7-4-3522 din 16 august 2013. Insistă că argumentele invocate de intimat ce ţine de faptele ilicite săvîrşite de el nu corespund realităţii şi totodată, nu se încadrează în prevederile art. 835 Cod civil.

Chiar dacă, faptele ilicite, care denotă ingratitudinea gravă, ţine de aprecierea instanţei, totuşi, consideră că, aceste fapte sunt determinate de nişte acţiuni, inacţiuni legate de subiecţi concreţi, donatar, donator, rudă apropiată, care pot şi trebuie invocate şi dovedite. Menţionează însă că în acest sens, intimatul nu a prezentat nici o probă admisibilă, pertinentă şi concludentă ce ar demonstra fapta ilicită săvârșită de el împotriva lui Strîmbei Gheorhge sau Butuşan Marina, invocînd în acest sens răspunsul nr. 22928 din 27 noiembrie 2013, eliberat de către Inspectoratul de Poliție Rîșcani, care a confirmat că de către Strîmbei Gheorghe nu au fost înregistrate careva plângeri în privința sa.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei a interpretat în mod extensiv situaţiile ce relevă o ingratitudine gravă a donatarului față de donator, fapt ce presupune o atentare nejustificată a principiului previzibilității legii pe care statele semnatare ale Convenției Europene a Dreptului Omului s-au obligat să le respecte. Remarcă că intimatul în cererea de chemare în judecată eronat a solicitat rezoluțiunea contractului de donație invocând drept motiv faptul că nu dispune de un al loc de trai şi după intervenţie chirurgicală urmează un regim de activitate redusă, care nu-i permite dobândirea surselor necesare pentru supraviețuire, deoarece, ultimul şi-a provocat intenționat şi prin culpă gravă starea de nevoie.

Or, conform titlului de autentificare a dreptul deținătorului de teren nr. 5501204598 din 2001 şi autorizației de construcție nr. 13 din 13 ianuarie 1997, Strîmbei Gheorghe a deținut dreptul de proprietate asupra terenului pentru construcții şi a casei de locuit situată în or. Ialoveni, str. Traian 6, care, la data de 05 iunie 2007, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1143, a fost predată de lui Ionescu Dumitru în schimbul unei sume de 360 000 mii lei, iar prin recipisa din 05 iunie 2007, se confirmă cu certitudine că Strîmbei Gheorghe i-a dat cu titlu de împrumut lui Ionescu Dumitru suma de 80 000 euro pe o perioadă de 3 luni, fapt ce demonstrează posibilitatea de a-şi asigura o întreținere corespunzătoare, mai mult ca atât, conform extrasului din Registru de stat al persoanelor juridice nr. 263348 din 29 ianuarie 2013, Strîmbei Gheorghe este unicul fondator și administrator al SRL „Jr-Lider”.

La fel, indică că prin adeverința eliberată de către ÎS „Cris „Registru” la data de 03 decembrie 2013, nr. de înregistrarea 2907VP se confirmă că Strîmbei Gheorghe are în proprietate 3 autoturisme, cu atât mai mult că intimatul în luna februarie 2013 şi-a sărbătorit nunta cu Butuşan Marina, la care a suportat cheltuieli pentru organizarea petrecerii în mărime de 14 000 euro.

Insistă că prima instanță la emiterea hotărârii şi-a depășit atribuțiile, soluționând și atribuind intimatului şi cota-parte donată de către Maria Strîmbei în mărime de 1/5 din suprafața imobilului situat în municipiul Chișinău, str. Alexandru cel Bun,10, deoarece, potrivit prevederilor contractului de donație din 08 februarie 2006, autentificat de notarul privat Galina Ceban înregistrat sub nr. 243, Strîmbei Gheorghe şi Strîmbei Maria i-au donat a câte 1/5 cotă-parte fiecare din imobilul litigios, prin urmare, instanța de judecată eronat a dispus revocarea donaţiei şi anume a 1/5 cota-din imobil, precum şi rezoluţiunea contractului de donație în partea donării a 1/5 cota-din casa de locuit.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 12 martie 2015 a fost expediată în adresa recurentului la 27 martie 2015, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 95). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 26 mai 2015 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Fiind investită cu acţiunea în cauză, având ca obiect al litigiului revocarea şi rezoluţiunea contractului de donaţiei nr. 243 din 08 februarie 2006, în partea în care a fost donată lui Strîmbei Eugeniu de către Strîmbei Gheorghe 1/5 cotă-parte din casa de locuit situată în mun. Chişinău, str. Alexandru cel Bun 10, cu nr. cadastral 010042012601, precum şi restituirea lui Strîmbei Gheorghe a 1/5 cote-părţi din imobilul menţionat, care a fost donată lui Strîmbei Eugeniu, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterea integrală a acesteia, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

În susţinerea temeiniciei concluziei date, instanţele de judecată, cu referire la prevederile art. 835 alin. (1), (2), (3) şi art. 836 alin. (1) Cod civil, au reţinut că Strîmbei Gheorghe a continuat să locuiască permanent în casa litigioasă, din momentul dobîndirii dreptului de proprietate asupra acesteia şi pînă în prezent, iar evacuarea acestuia din imobil nu a fost stipulată în contract, mai mult că un alt loc de trai nici nu are. Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul admiterii acţiunii sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a prevederilor, în coroborare cu materialul probator prezentat de părţi.

Astfel, materialele cauzei denotă că prin contractul de donaţie nr. 243 din 08 februarie 2006, autentificat de notarul Galina Ceban, Strîmbei Gheorghe şi fosta sa soţie, Strîmbei Măria, i-au donat fiului lor comun, Strîmbei Eugeniu, 2/5 cote-părţi din casa de locuit nr. 10, situată în mun. Chişinău, str. Alexandru cel Bun, cu nr. cadastral 010042012601, iar ultimul a acceptat donaţia respectivă (f. d. 7). Aici se va remarca că la ziua perfectării contractului de donaţie bunul imobil nominalizat constituia proprietate comună în devălmăşie a lui Strîmbei Gheorghe şi fostei lui soţii Strîmbei Maria, dobîndit în timpul căsătoriei, care a fost desfăcută la 08 decembrie 2004 (f.d. 8). Tot actele cauzei denotă că la 12 decembrie 2012, Strîmbei Gheorghe a înregistrat căsătoria cu Butuşan Marina (f.d.

9), după care s-au stabilit cu traiul pe adresa mun. Chişinău, str. Alexandru cei Bun 10, în casa donată feciorului, care constă din mai multe camere izolate, ocupate în mod izolat de fiu şi familia sa, precum şi de Strîmbei Gheorghe şi soţia sa. Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Strîmbei Eugeniu, Strîmbei Gheorghe, a solicitat, în temeiul art. 835 şi 836 Cod civil, revocarea donaţiei pentru ingratitudine şi rezoluţiunea contractului de donaţie, invocând că feciorul său Strîmbei Eugeniu fără careva motive legale a alungat-o din casă soţia sa Butuşan Marina, interzicănd intrarea ultimei în casă, iar dînsul nu dispune de un alt loc de trai, cu atît mai mult că după intervenția chirurgicală necesită un tratament de reabilitare costisitor, care nu se acoperă prin programul unic în baza poliței de asigurare medicală obligatorie, iar respectarea unui regim de activitate redusă, nu-i permite dobândirea surselor necesare pentru existență.

Conform art. 835 alin.(1), (2) şi (3) Cod civil, donaţia poate fi revocată dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului sau a unei rude apropiate a acestuia, dacă se face vinovat de o altă faptă ilicită faţă de donator sau faţă de o rudă apropiată a acestuia, situaţii care atestă o ingratitudine gravă, sau dacă refuză fără motive întemeiate să acorde donatorului întreţinerea datorată. Dacă donaţia este revocată, se poate cere restituirea bunului donat. Revocarea donaţiei poate fi făcută doar în decursul unui an din momentul în care cel îndreptăţit să revoce a luat cunoştinţă de motivul de revocare.

Textul normei citate instituie dreptul donatorului de a revoca donaţia pentru ingratitudine, adică în cazul lipsei de recunoştinţă manifestată de donatar pentru gratificarea înfăptuită prin intermediul contractului de donaţie şi stabileşte expres şi exhaustiv temeiurile de revocarea a donaţiei pentru ingratitudine şi anume: dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului sau a unei rude apropiate a acestuia; dacă donatarul se face vinovat de o altă faptă ilicită faţă de donator sau faţă de o rudă apropiată a acestuia, situaţii care atestă o ingratitudine gravă, sau dacă donatarul refuză fără motive întemeiate să acorde donatorului întreţinerea datorată. Raportând elementele enunţate la circumstanţele prezentului litigiu, materialul probator administrat, instanţa de recurs consideră că acţiunea în revocare formulată de Strîmbei Gheorghe este neîntemeiată.

Or, argumentele expuse de intimat nu fac temeiul revocării donaţiei pentru ingratitudine din motivul că pe parcursul examinării cauzei nu s-a constatat atentare din partea lui Strîmbei Eugeniu la viaţa donatorului şi nici nu s-a constatat fapte ilicite faţă de donator s-au rude apropiate ale acestuia, care ar atesta o ingratitudine gravă. De asemenea nu s-a constatat refuz intenţionat şi neîntemeiat din partea lui Strîmbei Eugeniu de acordare donatorului a întreţinerii datorată sub formă de recunoştinţă de acceptare a donaţiei.

Pe cînd revocarea donaţiei pentru atentarea la viaţa donatorului sau pentru fapte ilicite faţă de donator sau rudele acestuia se poate produce atunci cînd se demonstrează că a existat o încercare a donatarului de a suprima fizic pe donator sau pe rudele sale, care se manifestă sub formă de atentat la viaţa persoanelor date sau să se demonstreze fapte ilicite manifestate sub formă de agresiuni la sănătatea sau integritatea corporală a donatorului, care la rîndul lor să exprime o abatere gravă de la datoria de recunoştinţă, o dovadă de ingratitudine gravă, fapte care urmează a fi apreciate de către instanţa de judecată.

Dimpotrivă, în speţă se constată că în perioada 04 martie-06 martie 2013, pretinsă de intimat precum că Strîmbei Eugeniu ar fi săvîrşit o faptă ilicită faţă de soţia sa Butuşan Marina şi anume, că ar fi dat-o afară, acesta nici nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova, fapt ce se confirmă prin extrasul din sistemul informaţional integrat al Poliţiei de Frontieră privind traversarea frontierei de stat a Republicii Moldova nr. 35/7-4-3522 din 16 august 2013 (f.d. 22), iar prin răspunsul nr. 22928 din 27 noiembrie 2013, eliberat de către Inspectoratul de Poliție Rîșcani, se confirmă că de către Strîmbei Gheorghe nu au fost înregistrate careva plângeri în privința lui Strîmbbei Eugeniu (f.d. 39), circumstanţe ce în plus confirmă că necesitatea juridică a revocării donaţiei nu a fost dovedită.

Prin urmare, cerinţele lui Strîmbei Gheorghe prin motivele invocate sunt declarative, iar temeiuri de revocare a donaţiei pentru ingratitudine nu s-au stabilit. De altfel, îngrădirea accesului intimatului de către recurent în imobilul donat de pe str. Alexandru cel Bun 10, mun. Chişinău, care a fost pus de instanţe ca temei de a- l declara pe recurent ca persoană ingrată, nu numai că nu şi-a găsit confirmarea în cadrul examinării cauzei, dar acestea nici nu constituie temei pentru revocarea contractului de donaţie pentru ingratitudine în sensul art. 835 Cod civil, potrivit cărui pentru revocarea contractului de donaţie se necesită a fi demonstrate acţiuni, care se manifestă sub formă de atentat la viaţa donatorului sau rudelor sale apropiate sau să se demonstreze fapte ilicite de agresiuni la sănătatea sau integritatea corporală a donatorului.

Mai mult că din conţinutul contractul de donaţie nr. 243 din 08 februarie 2006 nu rezultă că donaţia a fost condiţionată de îndeplinirea unor anumite obligaţii, sau că Strîmbbei Gheorghe urmează să locuiască în casa litigioasă după donarea acesteia. În această ordine de idei, se constată că instanţele ierarhic inferioare au interpretat în mod extensiv situaţiile ce relevă o ingratitudine gravă a donatarului faţă de donator fapt ce presupune o atentare nejustificată a principiului previzibilităţii legii pe care statele semnatare ale CEDO s-au obligat să-1 respecte. În acelaşi mod, nu şi-au găsit confirmare în speţă, nici temeiuri de rezoluţiune a contractului de donaţie în condiţiile art. 836 Cod civil.

În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine dispoziţiile art. 836 alin. (1) Cod civil, care indică că, dacă donatorul, după executarea donaţiei, nu mai este în stare să-şi asigure o întreţinere corespunzătoare şi să-şi îndeplinească obligaţiile legale de întreţinere faţă de terţi, poate cere de la donatar restituirea bunurilor donate pe care acesta le mai posedă. În cauză, prin aplicarea regulilor de interpretare a normei enunţate, este evident că donatorul va fi îndreptăţit în rezoluţiunea unilaterală a contractului de donaţie executat, doar în cazul în care donaţia va pune în pericol propria întreţinere corespunzătoare sau/şi în cazul în care aceasta ar periclita executarea obligaţiilor legale ale donatorului de întreţinere a altor persoane.

În aceste condiţii, este de înţeles şi faptul ca circumstanţele şi obligaţiile, care fac posibilă rezoluţiunea contractului de donaţie executat, să nu existe la momentul încheierii contractului de donaţie, dar să se nască după încheierea lui, iar aceste împrejurări trebuie să înrăutăţească starea patrimonială a donatorului în aşa măsură, încât ar surveni pericolul propriei întreţineri corespunzătoare sau/şi acestea ar periclita executarea obligaţiilor legale ale donatorului de întreţinere a altor persoane. La caz, la determinarea posibilităţii periclitării propriei întreţineri corespunzătoare a donatorului Strîmbei Gheorghe sau îndeplinirea obligaţiilor legale de întreţinere faţă de terţi, instanţa de recurs reţine împrejurările concrete şi anume că ultimul nu a demonstrat starea sa de nevoie şi faptul că nivelul lui de viaţă, după executarea donaţiei, s-a înrăutăţit sau că este în imposibilitatea de a-şi executa obligaţiile legale de întreţinerea altor persoane.

Dimpotrivă, actele cauzei denotă că atât la momentul semnării contractului, cât şi la momentul înaintării acţiunii în judecată Strîmbei Gheorghe îşi asigura întreţinerea prin activitate de întreprinzător, fapt ce se confirmă prin Decizia privind înregistrarea persoanei juridice din 13 martie 2009, din care rezultă că Strîmbei Gheorghe şi Strîmbei Eugeniu, avînd calitate de fondatori cu partea socială egală de cîte 50 %, şi- au înființat SRL „JR-Lider” (f.d. 33), iar prin extrasul din Registrul de Stat al persoanelor juridice nr. 263348, se atestă că începînd cu data de 29 ianuarie 2013, Strîmbei Gheorghe este unicul fondator şi administrator ai SRL „JR-Lider”(f.d.

25). Aici se va remarca că intimatul, în cadrul dezbaterilor judiciare, nu a făcut dovada faptului că este în imposibilitate de a se angaja la muncă şi de a-şi asigura o întreţinere corespunzătoare, fapt ce indică la netemeinicia concluziei instanţei de apel cu referire la faptul că vârsta intimatului, precum şi starea de sănătatea a acestuia, nu-i permite ultimului de a-şi găsi un loc de muncă, deoarece aceasta este una declarativă şi lipsită de suport probatoriu.

La fel, actele cauzei atestă că atât la momentul semnării contractului de donaţie, cât şi în prezent pe numele lui Strîmbei Gheorghe au fost înmatriculate 3 mijloace de transport, ce rezultă din scrisoarea Direcţiei înregistrare a transportului şi calificarea conducătorilor auto a ÎS „CRIS „Registru”” nr. 2907VP din 03 decembrie 2013 (f. d. 38). În această ordine de idei, instanţa de recurs respinge afirmaţia invocată de către intimat şi reţinută de instanţa de apel cu privire la faptul că Strîmbei Eugeniu, prin interzicerea lui Strîmbei Gheorghe de a intra în imobil donat, i-al înrăutăţind situaţia donatorului, care nu este asigurat cu alt loc de trai, or, legislaţia în vigoare nu prevede un astfel de temei pentru rezoluţiunea contractului de donaţie.

Aceasta cu atât mai mult cu cât nici contractul de donaţie încheiat între Strîmbei Gheorghe, Strîmbei Maria şi Strîmbei Eugeniu nu conţine clauze ce ar reflecta donaţia condiţionată. Astfel, invocarea lui Strîmbei Gheorghe adusă în susţinerea pretenţiei cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie, precum că nu dispune de un alt loc de trai, iar după intervenția chirurgicală suportată necesită un tratament de reabilitare costisitor, care nu se acoperă prin programul unic în baza poliței de asigurare medicală obligatorie, nu poate constitui drept temei legal în vederea admiterii pretenţiei date, aceasta fiind una declarativă. Mai mult că conform art. 827 alin. (1) Cod civil, prin contract de donaţie, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar), condiţii în care a şi fost încheiat prezentul contract de donaţie, fără a fi instituite careva condiţii.

Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către Strîmbei Eugeniu reprezentat de avocatul Melinteanu Dorin şi indică la ilegalitatea hotărârilor de judecată a instanţelor ierarhic inferioare, fapt ce impune casarea acestora. Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a căror-va dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi a emite o nouă hotărâre prin care a respinge acţiunea lui Strîmbei Gheorghe împotriva lui Strîmbei Eugeniu revocarea şi rezoluţiunea parţială a contractului de donaţie.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de către Strîmbei Eugeniu, reprezentat de avocatul Melinteanu Dorin. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcan mun. Chişinău din 15 iulie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Strîmbei Gheorghe împotriva lui Strîmbei Eugeniu revocarea şi rezoluţiunea parţială a contractului de donaţie şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se respinge acţiunea lui Strîmbei Gheorghe împotriva lui Strîmbei Eugeniu revocarea şi rezoluţiunea parţială a contractului de donaţie.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva