2ra-2225/15 — Declararea nulităţii testamentului

prima instanţă: S. Dimitriu nr. 2ra-2225/15 instanţa de apel: M. Guzun, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lidia Magurean în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Bronei Nisenzon, reprezentată de avocatul Elena Dub împotriva Mariei Dimitriu şi Lidiei Magureanu cu privire la declararea nulităţii testamentului, recunoaşterea în calitate de moştenitor legal, constatarea dreptului de proprietate asupra întregului patrimoniu succesoral şi cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Dimitriu împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat, sectorul Botanica cu privire la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii de către Maria Dimitriu, recunoaşterea faptului acceptării succesiunii de către Maria Dimitriu împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2015 prin care a fost admis apelul Bronei Nisenzon, casată hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 07 august 2013 în partea ce ţine de respingerea acţiunii înaintată de către Bronea Nisenzon şi emisă în această parte o nouă hotărâre prin care a fost admisă acţiunea Bronei Nisenzon constată: La 30 ianuarie 2007, Bronea Nisenzon, reprezentată de avocatul Elena Dub a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Dimitriu şi Lidiei Magureanu, intervenient accesoriu Notarul Veronica Popovici cu privire la declararea nulităţii testamentului, recunoaşterea în calitate de moştenitor legal, constatarea dreptului de proprietate asupra întregului patrimoniu succesoral. În motivarea acţiunii a invocat că mătuşa ei, Bronislava Şehtman a locuit în apartamentul nr. 26 de pe bd. Dacia, 22/2, mun.

Chişinău, care i-a fost transmis în proprietate, fapt ce se confirmă prin contractul de vânzare - cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată din 28 noiembrie 1995. Afirmă că Bronislava Şehtman nu a avut copii, iar ea era ruda ei cea mai apropiată, îi acorda ajutor material, des o vizita pentru a o îngriji şi a-i acorda 1 ajutorul necesar, fapt pentru care mătuşa ei era foarte mulţumită de ajutorul acordat şi des îi spunea că proprietatea ei, adică apartamentul nr. 26 de pe bd. Dacia, 22/2, o va moşteni anume reclamanta. Menţionează că la 09 septembrie 2006, mătuşa ei, Bronislava Şehtman a decedat, iar după înmormântare, dânsa a aflat că la 09 septembrie 2006 a fost întocmit un testament din numele lui Bronislavei Şehtman pe numele pârâtei, adică cu câteva ore până la deces.

Consideră că decedata a fost influenţată, dusă în eroare de către pârâtă, iar mătuşa fiind în etate şi grav bolnavă, invalid de gradul I, nu a înţeles urmările acţiunilor sale şi testamentul a fost întocmit împotriva voinţei ei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 225 Cod civil, art. 5, 7, 38, 118-119, 166, 174, 175 CPC. Solicită admiterea acţiunii, declararea nulităţii testamentul autentificat la notar din numele testatorului Bronislava Şehtman pe numele Mariei Dimitriu, înregistrat la notar sub nr. 4031 la 09 septembrie 2006. Prin cererea de chemare în judecată suplimentară, Bronea Nisenzon a solicitat recunoaşterea în calitate de moştenitor legal, constatarea dreptul de proprietate prin succesiune deschisă după decesul Bronislavei Şehtman la toată averea ei, inclusiv apartamentul nr. 29 situat pe bd.

Dacia, 22/2. În motivarea acesteia a invocat că gradul de rudenie între ea şi Bronislava Şehtman este următorul: tatăl ei - Ţalic Şehtman a fost fratele decedatei Bronislava Şehtman. Faptul că Ţalic Şehtman a fost tatăl ei se confirmă prin certificatul de naştere în care este înregistrat tată - anume Ţalic Şehtman. Susţine că în prezent, are numele de familie Nisenzon, deoarece la 29 iulie 1967, a înregistrat căsătoria cu Lev Nisenzon şi a acceptat numele de familie a soţului. Afirmă că tatălui ei, Ţalic Şehtman a fost frate cu Bronislava Şehtman, fapt ce se confirmă prin certificatul de naştere a Bronislavei Şehtman din care se vede că tatăl ei a fost Roman Şehtman şi prin extrasul de pe actul de naştere a lui Ţalic Şehtman în care tatăl lui a fost înregistrat Rahmil Şehtman.

Indică că Roman şi Rahmil Şehtman a fost una şi aceiaşi persoană, deoarece numele de familie e unul şi acelaşi, iar prenumele a fost rusificat din Rahmil în Roman, ce se confirmă prin explicaţiile oficiale ale Centrului Naţional de Terminologie ale Departamentului Relaţii interetnice RM. Relatează că în anul 1959, Bronislava Şehtman s-a adresat în judecată cu o cerere privind constatarea faptului juridic şi anume, stabilirea relaţiilor de rudenie şi faptul apartenenţei documentelor, iar prin decizia Judecătoriei Soroca din 17 septembrie 1959 a fost recunoscut faptul că toate documentele eliberate pe numele Bronislavei Romanovna Şehtman aparţin Bronislavei Rahmil Şehtman şi că Bronislava Rahmil Şehtman este fiica lui Rahmil Şehtman.

La 02 septembrie 2008, Nicolae Dimitriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat, sect. Botanica cu privire la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii de către Maria Dimitriu, recunoaşterea faptului acceptării succesiunii de către Maria Dimitriu. 2 În motivarea acţiunii a invocat că mama lui, Maria Dumitriu a decedat în luna septembrie anul 2007, iar în baza testamentului din 09 septembrie 2006, ea este moştenitoare a ½ din apartamentul nr. 26 de pe str. Dacia, 22/2, mun. Chişinău acceptată prin posesie efectivă. Relatează că decedata a locuit în acest apartament 3 ani, până la momentul decesului testatorului şi a continuat să trăiască în el până la moarte, fiind locul ei permanent de trai.

Susţine că ea a acceptat moştenirea prin intrare în posesie, locuind împreună cu al doilea moştenitor testamentar, Lidia Magurean. Remarcă că în prezent, el se află în Portugalia din anul 2006 şi nu s-a putut prezenta la biroul notarial pentru a accepta succesiunea. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 1516 - 1519 CPC. Solicită admiterea acţiunii, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii de către Maria Dimitriu pe un termen de 6 luni, recunoaşterea faptului acceptării succesiunii de către Maria Dimitriu. Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 05 noiembrie 2008 a fost introdusă în procesul civil la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Dimitriu împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat, sect.

Botanica cu privire la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii de către Maria Dimitriu, recunoaşterea faptului acceptării succesiunii în calitate de intervenient accesoriu din partea pârâtului, Bronea Nisenzon, a fost transmisă pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Dimitriu împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat, sect. Botanica cu privire la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii de către Maria Dimitriu, recunoaşterea faptului acceptării succesiunii pentru soluţionarea problemei de conexare cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Bronei Nisenzon, reprezentată de avocatul Elena Dub împotriva Mariei Dimitriu şi Lidiei Magureanu cu privire la declararea nulităţii testamentului, recunoaşterea în calitate de moştenitor legal, constatarea dreptului de proprietate asupra întregului patrimoniu succesoral, ce se află în procedura judecătorului Svetlana Garştea – Bria a Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 15 decembrie 2008 a fost conexată într-un singur proces acţiunea Bronei Nisenzon şi acţiunea lui Nicolae Dimitriu. Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 04 septembrie 2009 a fost scoasă de pe rol acţiunea lui Nicolae Dimitriu. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 04 septembrie 2009 a fost admisă acţiunea Bronei Nisenzon, recunoscut nul testamentul întocmit din numele Bronislavei Şehtman la 08 septembrie 2006 pe numele Lidiei Magurean şi Mariei Dimitriu, autentificat la 08 septembrie 2006 sub nr. 4031 la biroul notarului Veronica Popovici pe toată averea, inclusiv, apartamentul nr. 26 situat pe bd.

Dacia, 22/2 , mun. Chişinău, recunoscută Bronea Nisenzon moştenitor legal după decesul Bronislavei Şehtman, recunoscut după Bronea Nisenzon dreptul de proprietate prin succesiune deschisă după decesul Bronislavei Şehtman. 3 A fost încasat de la Lidia Magurean în beneficiul Bronei Nisenzon cheltuielile de judecată în mărime de 1141 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2011 a fost admis apelul Lidiei Magurean, casată integral încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 04 septembrie 2009 şi hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 04 septembrie 2009, cu restituirea pricinii spre rejudecare în aceiaşi instanţă, în alt complet de judecători. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 07 august 2013 a fost respinsă acţiunea Bronei Nisenzon în partea ce se referă la recunoaşterea calităţii de moştenitor legal, ca fiind neîntemeiată în fond, iar în partea ce se referă la declararea nulităţii testamentului şi constatarea dreptului de proprietate asupra întregului patrimoniu succesoral, ca fiind neîntemeiată din motivul depunerii de reclamantul necorespunzător. A fost respinsă integral acţiunea lui Nicolae Dimitriu ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014 a fost admis apelul declarat de Bronea Nisenzon, casată hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 07 august 2013, prin care a fost respinsă ca depusă tardivă cererea Bronei Nisenzon împotriva Mariei Dimitriu (succesor Nicolae Dimitriu) şi Lidiei Magurean, intervenient accesoriu notarul privat Veronica Popovici şi IFS Botanica cu privire la declararea nulităţii testamentului, recunoaşterea în calitate de moştenitor legal.

În rest, a fost menţinută hotărârea. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 iunie 2014 a fost admis recurs declarat de Bronea Nisenzon, reprezentată de avocatul Pavel Zamfir, casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 aprilie 2014 a fost admis apelul Bronei Nisenzon, casată hotărârea primei instanţe în partea ce ţine de respingerea acţiunii înaintată de către Bronea Nisenzon şi emisă în această parte o nouă hotărâre prin care a fost admisă acţiunea Bronei Nisenzon, recunoscut nul testamentul din 08 septembrie 2006 întocmit din numele Bronislavei Şehtman pe numele Lidiei Magureanu şi Mariei Dimitriu, autentificat la 08 septembrie 2006, sub nr. 4031 la biroul Notarului Veronica Popovici pe toată averea, inclusiv pe apartamentul nr. 26 situat pe bd.

Dacia, 22/2, mun. Chişinău. A fost recunoscută Bronea Nisenzon moştenitor legal, după decesul mătuşii sale Bronislavei Şehtman, recunoscut dreptul de proprietatea a Bronei Nisenzon prin succesiune deschisă, după decesul lui Bronislavei Şehtman, în rest, a fost menţinută hotărârea. La 13 iulie 2015, Lidia Magurean a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. 4 Susţine că din probele anexate la materialele dosarului şi anume, certificatele de naştere a Bronei Nisenzon şi Bronislavei Şehman nu rezultă în mod cert că intimata ar fi nepoata Bronislavei Şehman.

Afirmă că din hotărârea Judecătoriei Soroca din 17 septembrie 1959 rezultă că Bronislava Şehtman era fiica lui Rahmil Şehtman, însă nu este cert faptul că acest Rahmil Niselevici Şehtman şi Rahmil Nisilevici Şehtman al cărui certificat de deces este anexat la dosar şi despre care se afirmă că era tatăl lui Ţalic Sehtman ar fi una şi aceeaşi persoană. Cu referire la certificatul eliberat de Centrul Naţional de Terminologie prin care se atestă că în unele documente personale prenumele Rahmil a fost rusificat după principiu fonetic şi înlocuit cu prenumele Roman, menţionează că este o probă neconcludentă şi inadmisibilă care nu poate fi pusă la baza adoptării hotărârii. Menţionează că în cadrul judecării în fond a cauzei, intimata Bronea Nisenzon nu a înaintat careva pretenţii privind constatarea legăturii de rudenie şi respectiv, a gradului de rudenie cu defuncta Bronislava Şehtman.

Concluzie Remarcă că la dosar nu au fost administrate probe admisibile, pertinente şi concludente care să confirme lipsa discernământului defunctei Bronislava Sehtman, fapt ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii. Astfel, pe parcursul examinării litigiului întru stabilirea existenţei discernământului defunctei Bronislava Şehtman în momentul întocmirii testamentului litigios, au fost audiaţi martorii care au asistat la întocmirea testamentului şi de trei ori a fost dispusă efectuarea expertizei psihiatrice post- mortem a defunctei Bronislava Şehtman. Menţionează că reţinerea de către instanţa de apel a declaraţiilor martorilor Oleg Gheorghiţă şi Natalia Roman, prezintă o ilegalitate întrucât persoanele respective nu au fost audiate în cadrul şedinţelor de judecată soldate cu pronunţarea hotărârii din 07 august 2013 şi nu prezintă probe admisibile.

Adiţional declaraţiilor persoanelor menţionate, nici rapoartele de expertiză efectuate în prezenta cauză nu puteau fi reţinute.

Susţine că în urma ordonării de către instanţa de judecată a efectuării expertizei repetate, experţii au restituit dosarul civil, consemnând în procesul – verbal nr. 82 imposibilitatea stabilirii faptului dacă defuncta Bronislava Şehtman a suferit de careva maladii psihice şi aprecierii capacităţii acesteia de a înţelege acţiunile sale şi de a dirija cu ele la 08 septembrie 2006, şi deci, imposibilitatea întocmirii unei concluzii de expertiză, pe motiv că declarațiile martorilor sunt contradictorii, datele din documentaţia medicală sunt insuficient informative pentru a stabili starea sănătăţii şi starea psihică a defunctei la momentul întocmirii testamentului si anume, lipsesc inscripţiile medicului de familie în ultimele 3 zile înainte de deces, în diagnosticul somatic stabilit şi în concluzii nu figurează careva maladie psihică sau dereglări psihice.

Remarcă că nu-şi găsesc reflectare în conţinutul deciziei contestate circumstanţele menţionate în procesul-verbal nr. 82, instanţa reţinând la adoptarea soluţiei doar Rapoartele de expertiză şi asta în condiţiile în care raportul de 5 expertiză este examinat în şedinţă de judecată şi evaluat în ansamblu cu celelalte probe. Constată că instanţa de apel nu a dat apreciere procesului-verbal nr. 82, a reţinut la baza adoptării deciziei contestate rapoartele de expertiză care nu prezintă probe pertinente şi concludente întrucât au fost întocmite cu încălcarea normelor procedurale şi cu aprecierea arbitrară de către experţi a materialelor puse la dispoziţie. Indică că rapoartele de expertiză nr. 118 şi nr. 21 stabilesc cauze diferite a lipsei de discernământ a defunctei.

Raportul de expertiză psihiatrică legală postmortem nr. 118 din 17 iulie 2009 a stabilit că defuncta nu a avut discernământ, deoarece suferea de demenţă organică de origine mixtă. Însă, prin raportul de expertiză psihiatrică legală nr. 21 a fost concluzionat că lipsa discernământului a fost cauzată de decompensarea maladiilor de care suferea defuncta (osteocondroză deformantă difuză, tuberculoză osoasă, osteoporoză difuză a coloanei vertebrale cu sindrom algic pronunţat, ateroscleroză cerebrală, diabet zaharat, cașexie senilă, pancreatită cronică, pielonefrită, anemie, hipertensiune arterială, insuficientă cardiacă cronică, cardioscleroză aterosclerotică, encefalopatie de gradul 3). Remarcă că din fişa medicală a defunctei reiese că bolile de care suferea aceasta conform fişei medicale sunt careva tulburări fizice şi nici într-un caz nu se atribuie la tulburări psihice, mintale.

Susţine că o altă circumstanţă importantă care nu a fost reţinută de către instanţa de apel şi căreia nu i s-a dat nici o apreciere ţine de faptul că poziţia expertului Ion Catrinici este contradictorie.

Menţionează că prin scrisoarea nr. 306 din 27 aprilie 2007, emisă de Medicul Şef adjunct aş IMSP SCP al RM, Ion Catrinici au fost restituite materialele cauzei civile fără efectuarea expertizei, temeiul constituind imposibilitatea emiterii concluziei din lipsa datelor obiective elucidate în dosar şi documentaţia medicală prezentată, fiind indicată necesitatea audierii medicilor de familie care au supravegheat defuncta, îndeosebi, în perioada august-septembrie anul 2006. Afirmă că indiferent de circumstanţele respective, acelaşi expert, Ion Catrinici a participat la efectuarea ultimei expertize nr. 21 şi fără a dispune de materialele pe care le-a considerat în anul 2007 necesare pentru efectuarea expertizei, a emis concluziile, fapt ce denotă superficialitatea analizei efectuate de el.

Remarcă că deşi, intimata a susţinut în cererea de chemare în judecată, că ar fi suportat cheltuielile de înmormântare a defunctei, însuşi ea în explicaţiile acordate în instanţa de judecată a menţionat că a aflat despre decesul Bronislavei Şehtman la 12 septembrie 2006, după ce defuncta a fost înmormântată. Menţionează că la adoptarea deciziei recurate, instanţa de apel nu a reţinut prevederile legale pertinente speţei, încălcând astfel dispoziţia art. 432 alin. (2) lit. a) CPC. 6 Relatează că prin cererea de chemare în judecată, Bronea Nisenzon a solicitat declararea nulităţii testamentului, recunoaşterea în calitate de moştenitor legal, constatarea dreptului de proprietate asupra întregului patrimoniu succesoral Astfel, reieşind din solicitările menționate, conchide că Bronea Nisenzon nu a acceptat succesiunea, nu a solicitat constatarea faptului acceptării succesiunii şi nici nu a solicita prelungirea termenului de acceptare a succesiunii.

Consideră că intimata urma să înainteze declaraţie de acceptare a succesiunii sau de a solicita pe cale judecătorească, în ordinea art. 281 CPC constatarea faptului acceptării succesiunii după decesul defunctei. Menţionează că o altă circumstanţă importantă neglijată de către instanţa de apel ţine de faptul că intimata a solicitat anularea testamentului din 09 septembrie 2006, care nu a fost administrat la materialele dosarului. Consideră că instanţa nu era în drept să anuleze testamentul nr. 4031 din 09 septembrie 2006 în partea ce ţine de Lidia Magurean, deoarece o astfel de pretenţie nu a fost înaintată prin cererea de chemare în judecată. La 08 octombrie 2015, Bronea Nisenzon, reprezentată de avocatul Pavel Zamfir a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

La 08 octombrie 2015, Bronea Nisenzon, reprezentată de avocatul Pavel Zamfir a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea cererii de recurs ca fiind depusă cu omiterea termenului legal. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 29 aprilie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 125), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurentă la materialele dosarului lipsesc, dar la f. d. 126, este menţiunea avocatului Cristina Burlac că copia deciziei instanţei de apel a fost recepţionată la 15 mai 2015. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

7 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Lidia Magurean, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Lidia Magurean, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Lidia Magurean ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Lidia Magurean se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 8