2ra-2953/14 — Declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal, constatarea faptului acceptării succesiunii testamentare, lipsirea de dreptul la succesiune prin declararea ca succesor legal nedemn, lipsirea de dreptul la cota din rezerva succesorală

prima instanţă – Gh. Mîra dosarul nr. 2ra-2953/14 instanţa de apel – Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Maria Stavniciuc în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolai Balaniuc împotriva Mariei Stavniciuc cu privire la declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal, constatarea faptului acceptării succesiunii testamentare, lipsirea de dreptul la succesiune prin declararea ca succesor legal nedemn, lipsirea de dreptul la cota din rezerva succesorală şi la cererea reconvenţională a Mariei Stavniciuc împotriva lui Nicolai Balaniuc cu privire la declararea nulităţii testamentului împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 iunie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Maria Stavniciuc şi apelul declarat de Nicolai Balaniuc şi Anton Balaniuc şi menţinută hotărârii Judecătoriei Soroca din 17 martie 2014, prin care a fost admisă parţial acţiunea iniţială şi respinsă acţiunea reconvenţională constată: La 26 noiembrie 2012, Nicolai Balaniuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Stavniciuc cu privire la declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal.

În motivarea acţiunii a indicat că dânsul s-a născut în familia lui Mihail şi Efrosinia Balaniuc din sat. Voloviţa, r-nul Soroca, unde a locuit permanent. Indică că la 10 noiembrie 2002, a decedat tatăl său, iar toată averea succesorală a acestuia a fost transmisă mamei sale Eufrosinia Balaniuc în temeiul certificatului de moştenitor legal din 16 august 2006 întocmit şi înregistrat cu nr. 5082, de către notarul privat Tatiana Cebotarean. Menţionează că dânsul a continuat să locuiască în gospodăria părinţilor cu mama sa, care era de o vârstă înaintată şi avea nevoie de îngrijire permanentă, iar ceilalţi fraţi şi surori aveau gospodăriilor lor. Declară că în anul 2010, mama sa, luând în consideraţie că dânsul, Nicolai Balaniuc, avea grijă de ea şi că este invalid de gradul III, a hotărât ca toată averea ce-i aparţinea să i-o transmită lui, după decesul ei.

1 Astfel, la 01 martie 2010 la propunerea Efrosiniei Balaniuc, dânşii au plecat la Primăria din s. Voloviţa, unde a declarat secretarei consiliului comunal Angela Nitrean că intenţionează să lase toată averea lui Nicolai Balaniuc. Indică că dat fiind faptul că Efrosinia Balaniuc era în etate, pe testamentul întocmit din numele acesteia s-a semnat Maria Osadciuc în prezenţa martorilor Oleg Rusu şi Eugeniu Balaniuc.

Explică că la 25 aprilie 2012, Efrosinia Balaniuc a decedat iar dânsul s-a adresat la notarul Radu Boldescu pentru a întocmi certificatul de moştenitor testamentar în privinţa averii succesorale a mamei în conformitate cu testamentul întocmit de ea, însă i s-a refuzat, pe motiv că la moment, toată averea mamei sale deja a fost transmisă Mariei Stavniciuc în conformitate cu certificatul de moştenitor legal cu nr. 6761 din 12 octombrie 2012. Declară că cu testamentul respectiv dânsul nu a fost familiarizat, dar consideră că dacă şi există un asemenea testament, el a fost eliberat pe numele ultimei cu mult timp mai înainte decât testamentul eliberat pe numele lui Nicolai Balaniuc în anul 2010 iar la înaintarea testamentului, Maria Stavniciuc era obligată să anunţe notarul despre ceilalţi moştenitori testamentari sau legali.

Consideră că tăinuirea acestei informaţii de către notar a şi provocat o eroare la eliberarea certificatului de moştenitor legal eliberat pe numele Mariei Stavniciuc. Făcând referire la prevederile art. 277 alin. (1) şi (2) şi art. 1465 Cod civil consideră că noul testament întocmit de mama lui la 01 martie 2010, prin care i-a fost testată toată averea, a revocat testamentul eliberat anterior pe numele pârâtei, dacă de fapt există un asemenea testament. Solicită declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal cu nr. 6761 din 12 octombrie 2012 înregistrat pe numele Mariei Stavniciuc. La 23 ianuarie 2013, Maria Stavniciuc a depus cerere de chemare în judecată reconvenţională împotriva lui Nicolai Balaniuc cu privire la recunoaşterea nulităţii testamentului.

În motivarea acţiunii a invocat că cu acţiunea lui Nicolai Balaniuc nu este de acord, deoarece acesta nu a depus în termenul stabilit de lege cererea notarului privind acceptarea succesiunii, adică a omis termenul de 6 luni pentru acceptarea succesiunii fără un motiv întemeiat. Declară că testamentul din 01 martie 2010 din numele Eufrosiniei Balaniuc a fost semnat de Maria Osadciuc, pe motiv că mama era analfabetă, afirmaţie cu care nu este de acord pe motiv că Efrosinia Balaniuc putea face semnătura, acesta aplicând-o pe testamentul eliberat pe numele Mariei Stavniciuc din 05 iulie 1995, care a fost autentificat notarial. Totodată, susţine că Efrosinia Balaniuc nu avea intenţii să lase averea sa altcuiva decât dânsei, afirmaţie susţinută până la moarte, fapt care pune la îndoială testamentul contestat şi semnat de altă persoană decât dânsa.

Relatează că testamentul din 01 martie 2010, a fost întocmit în prezenţa martorilor Oleg Rusu şi Eugeniu Balaniuc, care sunt rude apropiate (nepoţi) a lui Nicolai Balaniuc, având interese comune. Explică că mama Efrosinia Balaniuc i-a povestit că la finele lunii februarie 2010 fratele Nicolai Balaniuc a venit la dânsa acasă cu un notar şi a rugat-o să semneze testamentul în folosul lui, însă ea a refuzat . 2 Astfel, indică că nu este clar cum a fost posibil să se întâmple că peste 2 zile de la acest caz, testamentul a fost autentificat de secretarul consiliului sat. Voloviţa Angela Nitrean, iar semnarea testamentului în locul mamei la rugămintea Angelei Nitrean a fost de către Maria Osadciuc, care este consilier al Consiliului sat.

Voloviţa şi se află în relaţii bune cu Angela Nitrean, fapt care pune la îndoială că acest testament a fost făcut de Efrosinia Balaniuc. Afirmă că la întocmirea testamentului nu a fost înştiinţat notarul din circumscripţia respectivă, cerinţă obligatorie în cazul întocmirii testamentelor de administraţia publică locală, fapt care de asemenea impune la îndoială întocmirea acestui document în perioada indicată în el. Declară că circumstanţele date indică la faptul că testamentul nu reflectă voinţa Eufrosiniei Bananiuc şi a fost întocmit cu încălcarea vădită a prevederilor legale. Solicită Maria Stavniciuc, recunoaşterea nulităţii testamentului din 01 martie 2010 din numele Eufrosiniei Balaniuc autentificate de secretarul consiliului comunal Voloviţa Angela Nitrean.

Ulterior, la 03 aprilie 2013 Nicolai Balaniuc, în temeiul art. 60 CPC, a depus o cerere de majorare a pretenţiilor din acţiune, solicitând constatarea faptului acceptării succesiunii testamentare de către Nicolai Balaniuc, de a o considera pe Maria Stavniciuc ca succesor legal nedemn lipsind-o de dreptul la succesiune, de a o priva pe Maria Stavniciuc de dreptul la cota din rezerva succesorală, de a trece rezerva succesorală a Mariei Stavniciuc în posesia lui Nicolai Balaniuc şi de a atrage în calitate de intervenient succesoral pe Anton Balaniuc, care de asemenea este fiul mai mare a Eufrosiniei Balaniuc şi are calitatea succesorului de clasa I. În motivarea cererii a indicat că la 21 aprilie 2012, mama lor Efrosinia Balaniuc a decedat, iar la 20 septembrie 2012, Maria Stavniciuc a depus declaraţie înregistrată cu nr. 6310 notarului Radu Boldescu, prin care a solicitat acceptarea succesiunii rămasă după decesul mamei şi a declarat notarului, că „informaţii despre existenţa altor moştenitori testamentari sau legali în conformitate cu art. 1505 Cod civil nu dispune” necătând la faptul, că a fost somată personal de către notar despre răspunderea penală şi a altor consecinţe în legătură cu tăinuirea faptului existenţei altor moştenitori.

Susţine că Maria Stavniciuc intenţionat a tăinuit informaţia despre existenţa lui Nicolai Balaniuc şi a fratelui Anton Balaniuc ca moştenitori, urmărind cu rea voinţă scopul acaparării ilegale a înregistrării succesiuni, lipsindu-i astfel de dreptul la moştenire. Menţionează că Maria Stavniciuc declarând că nu există alţi moştenitori testamentari sau legali, a curmat realizarea voinţei mamei şi astfel acţiunile dânsei cad sub incidenţa art. 1434 Cod civil şi necesită a o considera ca succesor nedemn. Explică că Maria Stavniciuc având vârsta de pensionare ar putea pretinde în conformitate cu art. 1505 Cod civil, la rezerva succesorală, însă potrivit art. 1513 alin. (1) Cod civil, aceasta din considerentele sus enunţate nu poate pretinde nici la rezerva succesorală, deoarece Nicolai Balaniuc până la decesul mamei Efrosinia Balaniuc şi după deces, locuieşte şi administrează cu această gospodărie, fapt confirmat de primăria sat.

Voloviţa. Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 03 aprilie 2013 a fost atras în proces Anton Balaniuc în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantului. 3 Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 17 martie 2014 a fost admisă parţial acţiunea lui Nicolai Balaniuc, fiind anulat certificatul de moştenitor testamentar din 22 octombrie 2012 cu nr. 6759, 6761, 6762 eliberate pe numele Mariei Stavniciuc. A fost constatat faptul acceptării succesiunii de către Nicolai Balaniuc născut la 20 decembrie 1948 după decesul mamei sale Efrosinia Balaniuc născută la 10 octombrie 1914 şi decedată la 21 aprilie 2012. În rest acţiunea reclamantului Nicolai Balaniuc a fost respinsă. Acţiunea reconvenţională a Mariei Stavniciuc împotriva lui Nicolai Balaniuc privind recunoaşterea testamentului nul a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de Maria Stavniciuc, respins apelul lui Nicolai Balaniuc şi Anton Balaniuc şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 01 august 2014 Maria Stavniciuc, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie recunoscut nul testamentul din 01 martie 2010 din numele Eufrosiniei Balaniuc în folosul lui Nicolae Balaniuc. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, menţionând că este ilegală, nefondată şi pasibilă de a fi casată. Consideră că instanţa de apel anulând certificatul de moştenitor testamentar eliberat pe numele Mariei Stavniciuc a aplicat eronat prevederile art. 1465 Cod civil, revocându-l prin testamentul nr. 1 din 01 martie 2010 încheiat între Primăria com.

Voloviţa, r-nul Soroca, nefiind luate în consideraţie prevederile legale care prevăd că noul testament trebuie să fie întocmit cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă generală, precum şi a condiţiilor speciale prevăzute de lege pentru testament. Declară că testamentul din 01 martie 2010, semnat în Primăria com. Voloviţa, r-nul Soroca, a fost întocmit cu încălcarea regulilor speciale prevăzute de lege pentru întocmirea testamentului, iar ca urmare este lovit de nulitate absoluta. Susţine că instanţa eronat a aplicat prevederile art. 1461 Cod civil, pe când corect urma a fi luat în consideraţie prevederile art. 1462 CC, care stipulează că nu pot fi martori testamentari moştenitorii testamentari şi rudele lor pe linie ascendentă şi descendentă, care ar avea un interes sau ar putea influenţa testatorul să-şi exprime liber ultima voinţă.

În acest context susţine că testamentul din 01 martie 2010, nu corespunde cerinţelor prevăzute de lege pentru autentificarea testamentului persoanei analfabete, astfel conform testamentului dat acesta a fost întocmit în prezenţa martorilor Oleg Rusu şi Eugeniu Balaniuc care sunt nepoţii a lui Nicolae Balaniuc şi Anton Balanicu, care au interes şi au putut influenţa ultima voinţă a testatorului. Totodată indică că secretarul consiliului local, întocmind testamentul respectiv, în pofida cerinţelor legale, nu a verificat capacitatea de exerciţiu a martorilor, testatorului şi a persoanei care a semnat în locul acesteia.

Relatează că în testament este indicat că pentru întocmirea acestui act au fost încasaţi 45 lei şi 5 lei taxa de stat, însă careva documente care ar fi confirma acest fapt nu au fost prezentate de intimat, în afara unor documente dubioase cu semne de falsificare vădite şi cu altă dată de emitere diferită de ziua întocmirii testamentului (12 martie 2010), de asemenea nu există nici un bon de plată a serviciilor de achitare a taxei de stat la data cu care este întocmit testamentul. 4 Declară că instanţa a constat că la 17 februarie 2010, Efrosinia Balaniuc a întocmit o procură prin intermediul secretarului comunei Voloviţa r. Soroca, care nu este înregistrată în registrul actelor notariale cu nr.07-4, fapt care presupune că testamentul nu a fost întocmit atunci când este indicat în el, dar a fost înregistrat ulterior în locul procurii eliberate, unde este indicat numărul chitanţei false prezentate în instanţă, fapt care indică la falsul testamentului.

Explică că Registrul actelor notariale prezentat în instanţă nu este numerotat, încleiat şi ştampilat conform prevederilor legale, fapt care permite falsificarea acestuia. Mai susţine că ilegalitatea testamentului din 01 martie 2010 se confirmă şi prin faptul că acesta nu a trecut înregistrarea obligatorie în registrul dosarelor succesorale şi a testamentelor a centrului de evidenţă a gajului, actelor notariale şi a debitorilor din cadrul Ministerului Justiţiei. Este de opinia că instanţa de judecată nu a ţinut cont, că testamentul conform art. 1449 alin (1) Cod civil, este un act juridic şi faţă de care în conformitate cu prevederile art. 1458 CC sunt stabilite anumite forme, prevăzute de lege.

Menţionează că instanţa nu a reţinut că potrivit prevederilor art. 1461 CC, faţă de forma testamentului întocmit de o persoană analfabetă, este prevăzută o procedură specială a testamentului, condiţie de care nu s-a ţinut cont şi care nu a fost respectată la data 01 martie 2010 la întocmirea testamentului din numele lui Efrosiniei Balaniuc în folosul lui Nicolai Balaniuc de secretarul consiliului local Voloviţa, r-nul. Soroca. Astfel indică că testamentul întocmit din numele Efrosiniei Balaniuc contravine formei speciale prevăzute de lege, iar în temeiul art. 220 alin (1) Cod civil urma să fie declarat nul.

Invocă că instanţa prin hotărâre sa a depăşit limitele cererii de chemare în judecată, anulând trei certificate de moştenitor, pe când în acţiune se cerea anularea unui singur certificat şi anume certificatul cu nr. 6761 din 22 octombrie 2012. Declară că în partea care se referă la cererea reconvenţională înaintată de Maria Stavniciuc privind recunoaşterea nulă a testamentului din 01 martie 2010 pe numele lui Balaniuc Nicolae, instanţa nu a dat nici o apreciere numeroaselor încălcări comise la întocmirea şi înregistrarea acestuia, care au fost confirmate pe parcursul examinării cauzei. Susţine că dânsa a intrat în posesia bunurilor succesorale în termenul de 6 luni prevăzute de lege, pe când Nicolae Balaniuc la notar cu cererea de acceptare a succesiunii nu s-a adresat în acest termen, iar afirmaţiile acestuia că notarul i-a refuzat primirea cererii nu corespunde realităţii, fiind inventate pentru a obţine o decizie judecătorească favorabilă dânsului.

Explică că în cazul adresării acestuia către notar, dânsul avea dreptul la rezerva succesorală şi notarul nu putea să-i refuze cererea chiar şi în prezenţa testamentului, iar faptul adresării tardive a acestuia la notar este confirmată prin certificatul respectiv eliberat de notar şi prezentat în instanţă de reprezentantul intimatului. Califică ca fiind nefondată aprecierea instanţei privind recunoaşterea succesiunii de către Nicolae Balaniuc prin intrarea de facto în posesiunea patrimoniului succesoral, din motivul că testamentul din 01 martie 2010 nu este valabil fiind întocmit fraudulos, iar ca urmare testamentul întocmit la 05 iulie 1995 5 din numele Efrosiniei Balaniuc în folosul Mariei Stavniciuc este valabil şi ne întemeiat a fost revocat.

La 19 septembrie 2014, Nicolai Balaniuc şi Anton Balaniuc au depus referinţă asupra cererii de recurs declarate de Maria Stavniciuc, solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei instanţei de apel la 01 august 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Maria Stavniciuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Maria Stavniciuc, asemenea aspecte nu se regăsesc.

6 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Maria Stavniciuc ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Maria Stavniciuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 7