2ra-2666/15 — Declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal şi constatarea faptului acceptării succesiunii

prima instanţă: A. Negru nr. 2ra-2666/15 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Artur Şerban în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Artur Şerban împotriva lui Vasilii Şerban cu privire la recunoaşterea certificatului de moştenitor legal nul şi constatarea faptului acceptării succesiunii împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de Vasilii Şerban, casată hotărârea Judecătoriei Soroca din 11 iunie 2010 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 03 martie 2010, Artur Şerban a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasilii Şerban, intervenient accesoriu Leova Şerban cu privire la recunoaşterea certificatului de moştenitor legal nul şi constatarea faptului acceptării succesiunii.

În motivarea acţiunii a invocat că Ivan Şerban, născut la 24 ianuarie 1922 şi decedat la 25 aprilie 1981 şi Zinaida Şerban, născută la 08 august 1924 şi decedată la 30 septembrie 1989, i-au fost buneii de pe tată. Afirmă că până la deces, buneii au avut în proprietatea lor comună în devălmăşie casa de locuit cu construcţiile auxiliare situate în or. Soroca, str. Calea Bălţului, 7, care, ulterior în cadrul înregistrării masive provizorii, au primit numerele cadastrale: 7801110.327.01, 7801110.327.02, 7801110.327.03 şi 780110.327.04. Relatează că prin contractul de donaţie nr. 1971 din 02 iunie 1973, Ivan Şerban a donat partea sa ce-i revenea (50 %) din aceste bunuri imobile feciorilor săi Vasilii Şerban şi Leova Şerban, în părţi egale.

Astfel, pârâtul a devenit proprietar a 25 % din aceste bunuri imobile. Menţionează că Preida Leova, ulterior i-a donat prin contractul de donaţie nr. 1092 din 22 aprilie 1983 Zinaidei Şerban ale sale 25 % din aceste bunuri 1 imobile, astfel, Zinaida Şerban devenind proprietar a 75 % din aceste bunuri imobile. Indică că după decesul bunicului, la 04 decembrie 1985, bunica a întocmit testamentul autentificat notarial cu nr. 3459 în aceiaşi zi, prin care i-a testat reclamantului toată averea ce îi aparţinea la ziua decesului. Susţine că bunica Zinaida Şerban a decedat la 30 decembrie 1989 şi după decesul ei, dânsul a primit în conducere operativă cele 75 % din bunurile imobile nominalizate. Remarcă că nu a cunoscut despre faptul că urma să se adreseze la notar în termen de 6 luni pentru a obţine certificatul de moştenitor testamentar.

Menţionează că în vara anului 1990, pârâtul a luat toate documentele, inclusiv şi testamentul scris pe numele reclamantului, zicându-i că merge să înregistreze moştenirea. Deşi, cunoştea despre existenţa testamentului, pârâtul a mers singur la notar, promițându-i că va înregistra 25 % din aceste bunuri pe numele său, iar celelalte 75 % pe numele reclamantului. Remarcă că recent, a aflat despre faptul că pârâtul l-a minţit şi folosindu-se de încrederea acordată, a ascuns testamentul lăsat şi faptul existenţei tatălui acestuia, care făcea parte din moştenitorii legali de aceiaşi clasă cu pârâtul, obținând astfel certificatul de moştenitor legal nr. 2325 din 11 iulie 1990, pe care l-a înregistrat la OCT Soroca nr. 780111030 7.01, în baza căruia a înregistrat dreptul său de proprietate şi asupra părţii ce-i revine de fapt reclamantului.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 1432 - 1433, 1449, 1499 - 1501, 1516 Cod civil şi art. 166 - 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal nr. 2325 din 11 iulie 1990, constatarea faptului acceptării moştenirii de către el asupra masei succesorale rămase după decesul Zinaidei Şerban, constituită din 50 % din bunurile imobile cu numerele cadastrale: 7801110.327.01, 7801110.327.02, 7801110.327.03 şi 780110.327.04, situate în or. Soroca, str. Calea Bălţului, 7. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 11 iunie 2010 a fost recunoscut nul certificatul de succesor legal nr. 2325 din 11 iulie 1990, constatat că Artur Şerban a acceptat conform testamentului succesiunea după decesul Zinaidei Şerban şi deţine în proprietate din averea succesorală amplasată în or.

Soroca, str. Calea Bălţului, 7 următoarele bunuri: ¾ din casa de locuit cu suprafaţa de 69,7 m. p. şi nr. cadastral 7801110.327.01, ¾ din construcţie auxiliară cu suprafaţa de 28,4 m. p. şi nr. cadastral 7801110.327.02, ¾ din contracție auxiliară cu suprafaţa de 81,9 m. p. şi nr. cadastral 7801110.327.03 şi ¾ din contracție auxiliară cu suprafaţa de 1,9 m. p. şi nr. cadastral 7801110.327.04. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de Vasilii Şerban, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea ca tardivă. A fost încasat de la Artur Şerban în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 350 lei.

2 Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 iulie 2015 a fost corectată greşeala cu privire la anul emiterii hotărârii Judecătoriei Soroca din decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2013, numărul 2a-320/13, în pricina civilă la acţiunea lui Artur Şerban împotriva lui Vasilii Şerban, intervenientul accesoriu Leova Şerban cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii şi declararea certificatului de moştenitor legal nul ca tardivă prin înlocuirea sintagmei „hotărârea Judecătoriei Soroca din 11 iunie 2012” cu sintagma „hotărârea Judecătoriei Soroca din 11 iunie 2010”. La 28 mai 2015, Artur Şerban a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Consideră că instanţa de apel eronat a aplicat prevederile art. 581 alin. (2) şi alin. (5) Cod civil în redacţia din 1964. Susţine că a acceptat succesiunea prin aceea că a intrat de fapt în posesia şi administrarea bunurilor succesorale. Menţionează că Vasilii Şerban îi este unchi, fratele tatălui său, iar buneii i-au donat 25 % din gospodărie, considerând că toţi vor fi împreună. Afirmă că Vasilii Şerban, având vocaţia de moştenitor legal de clasa I, a făcut declaraţie la organul notarial despre acceptarea succesiunii după mama sa, Zinovia Şerban.

Remarcă că el, având vocaţia de moştenitor testamentar, a intrat în posesia averii succesorale din momentul decesului testatorului Zinovia Şerban, adică la 30 decembrie 1989. Indică că testamentul din numele Zinoviei Şerban, întocmit în favoarea recurentului, a fost perfectat de notarul Radu Marco, care a eliberat şi certificatul de moştenitor legal pe numele lui Vasilii Şerban, fără a verifica existenţa testamentului din numele defunctei, existenţa altor moştenitori cu dreptul la rezervă succesorală, acceptarea de fapt a succesiunii. Remarcă că instanţa de apel, în decizia recurată în mod eronat l-a indicat drept moştenitor legal de clasa I şi fiu al defunctei Zinovia Şerban şi a aplicat prescripţia, lipsindu-l astfel de averea moştenită legal conform testamentului lăsat de defunctă.

Invocă că instanţa de apel în mod eronat a aplicat prevederile legii cu privire la termenul de prescripţie, indicând că certificatul de moştenitor legal pe numele lui Vasilii Şerban, pe care l-a contestat este opozabil terţilor, adică recurentului, de la momentul înregistrării lui la OCT, or, datele Cadastrului sunt publice. Consideră că termenul de prescripţie pentru contestarea certificatului de moştenitor legal pe numele lui Vasilii Şerban a început să curgă din momentul când a aflat despre acţiunile ilegale ale ultimului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 3 Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 30 aprilie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 42), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Artur Şerban, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Artur Şerban, asemenea aspecte nu se regăsesc.

4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Artur Şerban ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Artur Şerban se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5