3ra-1422/15 — Anularea actului administrativ

prima instanţă: A. Cerbu nr. 3ra-1422/15 instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Consiliul municipal Bălţi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Gordaş împotriva Consiliului municipal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 august 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Consiliul municipal Bălţi şi menţinută integral hotărârea Judecătoriei Bălţi din 24 martie 2015, prin care acţiunea a fost admisă integral constată: La 29 decembrie 2014, Igor Gordaş a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.

Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că la 20 octombrie 2014, a depus la Consiliul municipal Bălţi petiţie cu privire la prezentarea informaţiei referitor la deplasarea primarului mun. Bălţi cu vizita oficială în or. Madrid, Spania la invitaţia SA „Agualia Gestion Integral del Agua”. Susţine că prin răspunsul Consiliului mun. Bălţi nr. G – 1923/23 din 12 decembrie 2014, a fost respinsă examinarea petiţiei depuse, invocându-se prevederile art. 10 alin. (3) din Legea cu privire la petiţionare. Consideră că petiţia depusă nu conţine un limbaj necenzurat şi ofensator. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 52 Constituţia RM, art. 8 Legea cu privire la petiţionare, Legii contenciosului administrativ.

Solicită obligarea Consiliului mun. Bălţi de a-i prezenta informaţia cu privire la deplasarea primarului mun. Bălţi cu vizita oficială în or. Madrid la invitaţia SA „Agualia Gestion Integral del Agua”. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 24 martie 2015 a fost admisă integral acţiunea, obligat Consiliul mun. Bălţi de a expedia lui Igor Gordaş răspuns la petiţia nr. G-1923 din 20 octombrie 2014. 1 Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 august 2015 a fost respins apelul declarat de Consiliul mun. Bălţi şi menţinută integral hotărârea primei instanţe. La 01 septembrie 2015, Consiliul mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că petiţia depusă de Igor Gordaş cu privire la obligarea examinării în fond a acesteia este neîntemeiată, deoarece organul care a examinat petiţia a aplicat corect prevederile art. 10 alin. (3) din Legea cu privire la petiţionare. Consideră că instanţele ierarhic inferioare au interpretat eronat art. 34 din Constituţie, art. 10 alin. (1) din CEDO, art. 4 alin. (1), art. 10, art. 11 din Legea privind accesul la informaţie, considerând că prevederile acestor norme de drept naţional şi internaţional, potrivit cărora petiţionarul are dreptul de a solicita furnizorilor de informaţii, personal sau prin reprezentanţii săi, orice informaţii aflate în posesia acestora, afară de cele exceptate de legislaţie de la liberul acces, iar Consiliul mun.

Bălţi, conform art. 11 din Legea privind accesul la informaţie, în calitate de autoritate publică este obligat să ofere solicitantului orice informaţie oficială, afară de cea exceptată de legislaţie de la liberul acces, desfiinţează art. 10 alin. (3) din Legea cu privire la petiţionare. Menţionează că interpretarea eronată a normelor menţionate se explică prin faptul că aplicarea corectă a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea cu privire la petiţionare nu îngrădeşte dreptul persoanei de a avea acces la informaţii oficiale, dar în acelaşi timp serveşte drept mecanism pentru a determina persoanele care abuzează de acest drept.

Remarcă că art. 10 alin. (3) din Legea cu privire la petiţionare nu intră în contradicţie cu prevederile art. 34 din Constituţie, art. 10 alin. (1) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 4 alin. (1), art. 10, art. 11 din Legea privind accesul la informaţie şi nu le afectează în nici un fel. Afirmă că instanţele ierarhic inferioare au interpretat eronat prevederile art. 10 alin. (3) din Legea cu privire la petiţionare, considerând că această normă juridică este una pur formală şi nu poate fi aplicată în detrimentul art. 5 alin. (2) lit. b) din Legea privind accesul la informaţie, care prevede obligativitatea furnizării informaţiilor oficiale solicitanţilor de informaţii.

Consideră că instanţele ierarhic inferioare au desconsiderat faptul că art. 10 alin. (3) din Legea cu privire la petiţionare este o normă juridică specială care prin derogare de la regula generală, reglementează modul de examinare al petiţiilor în anumite situaţii descrise în aceasta. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 2 Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de de Consiliul municipal Bălţi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de de Consiliul municipal Bălţi, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de de Consiliul municipal Bălţi ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de de Consiliul municipal Bălţi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4