2rac-350/15 — Restituirea prestaţiei

prima instanţă: I. Barbacaru nr. 2rac-350/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Adri - Ghen - Grup” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Adri - Ghen - Grup” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Pereflex” cu privire la restituirea prestaţiei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Adri - Ghen - Grup” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 17 ianuarie 2015, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 26 iunie 2014, SRL „Adri - Ghen - Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Pereflex” cu privire la restituirea prestaţiei. În motivarea acţiunii a invocat că la 24 mai 2007, SRL „Pereflex” şi ÎI „Ghenandri – Vîhristiuc” au încheiat contractul nr. 37 de realizare a mărfurilor de construcţie. Susţine că pe parcursul derulării raporturilor contractuale, capacitatea economică a ÎI „Ghenandri – Vîhristiuc” a întâmpinat careva dificultăţi, generate de scăderea bruscă a vânzărilor, fiind afectată capacitatea întreprinderii de a-şi executa obligaţiile faţă de SRL „Pereflex”.

Menţionează că acționând în temeiul art. 581 Cod civil, care permite terţului de a executa obligaţia unei alte persoane, SRL „Adri-Ghen-Grup”, societate afiliată ÎI „Ghenandri – Vîhristiuc”, în scopul stingerii parţiale a datoriei întreprinderii individuale, a achitat către SRL „Pereflex”, în diferite perioade de timp, în total suma de 14000 lei. Remarcă că prin actul de verificare reciprocă, întocmit între SRL „Adri- Ghen-Grup” şi SRL „Pereflex”, la 23 noiembrie 2011, ultimul a recunoscut datoria debitoare în sumă de 14000 lei. 1 Indică că ulterior, în cadrul litigiului intentat la cererea SRL „Pereflex” împotriva ÎI „Ghenandri – Vîhristiuc” cu privire la recuperare datoriei în baza contractului de realizare a mărfurilor nr. 37 din 24 mai 2007, pârâtul a refuzat să compenseze această sumă din totalul datoriei, beneficiind astfel de o prestaţie fără justă cauză.

Afirmă că prin reclamaţia din 22 ianuarie 2014, recepţionată la 27 ianuarie 2014, SRL „Pereflex” a fost somat să returneze suma de 14000 lei, în caz contrar va fi acţionată în instanţa de judecata, însă nu a primit niciun răspuns din partea pârâtului. Consideră că în condiţiile în care a efectuat o plată către pârâtul SRL „Pereflex”, pentru a executa obligaţia ÎI „Ghenandri – Vîhristiuc”, neavând personal faţă de SRL „Pereflex” nicio obligaţie, iar aceasta din urmă a acceptat-o şi primit-o fără a o deduce din datoria debitorului său ÎI „Ghenandri – Vîhristiuc”, pârâtul a primit o plată nedatorată, realizând o îmbogăţire fără justă cauză. Menţionează că plata efectuată faţă de pârât a generat un raport juridic obligaţional, în temeiul căruia a apărut obligaţia SRL „Pereflex” de a restitui valoarea cu care s-a îmbogăţit, adică suma de 14000 lei.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 8-11, 581, 514, 1389 şi 1395 Cod civil. Solicită admiterea acţiunii, încasarea silită din contul SRL „Pereflex” în beneficiul SRL „Adri - Ghen - Grup” a prestaţiei nedatorate în sumă de 14000 lei, cheltuielilor de judecată şi a dobânzilor. La 24 septembrie 2014, SRL „Adri - Ghen - Grup” a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat admiterea acesteia, încasarea silită din contul SRL „Pereflex” a prestaţiei nedatorate în sumă de 14000 lei, dobânzii de majorare în sumă de 9602,25 lei şi cheltuielilor de judecată în sumă de 420 lei, iar în total suma de 24022,25 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 17 ianuarie 2015 a fost respinsă acţiunea ca fiind tardivă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de SRL „Adri - Ghen - Grup” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 02 iulie 2015, SRL „Adri - Ghen - Grup” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Consideră ilegal argumentul instanţei de fond precum că SRL „Adri - Ghen - Grup” a aflat despre încălcarea dreptului său la 24 ianuarie 2011, când SRL „Pereflex” a formulat acţiune civilă faţă de ÎI „Ghenandri – Vîhristiuc”, deoarece nu a fost parte a litigiului.

Afirmă că termenul de prescripţie care a început să curgă la 24 ianuarie 2011, a fost întrerupt la 23 noiembrie 2014, în virtutea semnării actului de verificare reciprocă, prin care SRL „Pereflex” a recunoscut datoria debitoare în 2 sumă de 14000 lei, prin urmare, a început să curgă un nou termen de prescripţie de 3 ani, care urma să înceteze la 23 noiembrie 2014. Remarcă că instanţa de fond nu a dat apreciere actului de verificare reciprocă din 23 noiembrie 2011, invocat în susţinerea faptului că acţiunea nu poate fi tardivă. Menţionează că instanţa de fond nu a dat apreciere nici faptului că însăşi reprezentantul pârâtului a prezentat în şedinţa de judecată din 17 decembrie 2014, înscrisuri prin care recunoaşte datoria faţă de SRL „Adri - Ghen - Grup” şi că ar fi dedus, la 16 decembrie 2014, în mod unilateral, din datoria ÎI „Ghenandri – Vîhristiuc” suma de 14000 lei.

Consideră că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au încălcat normele de drept material şi anume, prevederile art. 277 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), art. 267 alin. (1) coroborat cu art. 272 alin. (3) Cod civil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 27 aprilie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 93), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Adri - Ghen - Grup”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 3 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Adri - Ghen - Grup”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Adri - Ghen - Grup”ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Adri - Ghen - Grup” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4