Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2rac-81/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
4 martie 2015
Părțile
SRL Laridan Lux vs SRL Niverant
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2rac-81/15 — Cu privire la încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-81/15 Instanţa de fond: Judecătoria Comrat– G. Colev Instanţa de apel: CA Comrat – A. Curdov, E. Dimina, A. Şpac ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Tamara Chişca-Doneva, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Niverant”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Laridan Lux” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Niverant” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 18 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Niverant” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Comrat din 16 ianuarie 2014, CONSTATĂ : La 29 noiembrie 2013 SRL „Laridan Lux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Niverant” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că în temeiul facturilor fiscale a livrat către SRL „Niverant” materiale de construcție în asortiment. Pentru marfa livrată pârâtul nu a achitat integral prețul, admițând restanță în sumă de 31735 lei. La 11 noiembrie 2013 reclamantul a înaintat în adresa SRL „Niverant” o pretenție, prin care a somat pârâtul să achite datoria în termen de 5 zile. Dat fiind faptul că pârâtul nu şi-a onorat obligaţiunea, reclamantul a solicitat încasarea din contul SRL „Niverant” a sumei de 31735 lei precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 955,33 lei. Totodată, din considerentul că pârâtul nu a achitat în termen plata datorată, reclamantul a pretins şi la dobânda de întârziere în sumă de 109,55 lei, conform ratei de refinanțare a BNM.

1 Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 16 ianuarie 2014 acțiunea a fost admisă integral. (f. d. 50) Întru susţinerea soluţiei date, prima instanţă a menţionat că în temeiul facturilor fiscale seria FB 3870251 din 25 aprilie 2013, FB 4219862 din 07 iunie 2013, FB 4486502 din 03 septembrie 2013, FB 4486657 şi FB 4486658 din 07 septembrie 2013, între SRL „Niverant” şi SRL „Laridan Lux” au existat raporturi contractuale de vânzare-cumpărare, prin care SRL „Laridan Lux” a livrat materiale de construcţie, iar SRL „Niverant” a recepţionat aceste materiale de construcţie, fără a achita integral preţul acestora. Dat fiind faptul că debitorul nu şi-a onorat integral obligaţiunea faţă de creditor, instanţa a conchis că pretenţiile invocate în acţiune sunt justificate şi a încasat de la SRL „Niverant” în beneficiul SRL „Laridan Lux” suma de 31735 lei cu titlu de datorie, 109,55 lei dobânda de întârziere şi 955,33 lei cheltuieli de judecată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, SRL „Niverant” a declarat apel, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea înaintată de SRL „Laridan Lux” să fie respinsă ca fiind neîntemeiată, indicând că nu a procurat de la reclamant marfă dar a primit-o spre realizare. De asemenea a indicat că instanţa de fond nu i-a acordat termen pentru a angaja un avocat pentru a-şi apăra interesele. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 18 noiembrie 2014 cererea de apel a fost respinsă și menținută hotărârea primei instanțe. (f. d. 99) Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a conchis că reprezentantul SRL „Niverant” în mod intenţionat nu s-a prezentat în cadrul şedinţelor de judecată în primă instanţă, deoarece acesta a fost citat legal pentru fiecare şedinţă de judecată.

La fel, instanţa de apel a precizat că reprezentantul SRL „Niverant” a avut suficient timp pentru a-şi realiza dreptul său la apărare, iar prima instanţa în temeiul prevederilor art. 61 CPC, întemeiat a purces la examinarea cauzei în lipsa reprezentantului SRL „Niverant”. Mai mult, instanţa de apel a menţionat că apelantul a avut posibilitatea de a-şi apăra drepturile şi interesele şi în cadrul examinării pricinii civile în ordine de apel, însă acest drept nu a fost valorificat de către apelant. Reprezentantul apelantului SRL „Niverant”, fiind legal citat, nu s-a prezentat în cadrul şedinţelor de judecată, fapt ce a dictat examinarea pricinii în ordine de apel în lipsa reprezentantului SRL „Niverant”.

La fel, instanţa de apel a apreciat critic afirmaţia invocată de SRL „Niverant” precum că, nu a fost cumpărată marfă de SRL „Laridan Lux”, ci a fost recepţionată pentru comercializarea ulterioară a acesteia, ori apelantul nu a prezentat nici o probă în acest sens. În temeiul acestor constatări, instanţa de apel a considerat necesar de a respinge apelul declarat de SRL „Niverant” şi menţinerea hotărârii primei instanţe. La 04 decembrie 2014 SRL „Niverant” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanţelor de judecată, menţionând că instanţele ierarhic inferioare nu au luat în considerație faptul că SRL „Niverant” a depus cerere de amânare a şedinţei de judecată numită pentru 16 ianuarie 2014, ceia ce a generat încălcarea accesului liber la justiţie.

2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 decembrie 2014, în termen. Verificând materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL „Niverant” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, analizând recursul în raport cu actele cauzei menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. Cu referire la argumentul recurentului privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, instanţa de recurs aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 206 alin. (5) CPC instanţa poate dar nu este obligată să amâne judecarea pricinii din cauza neprezentării reprezentantului. În speţă, pârâtul nu s-a prezentat la 3 şedinţe consecutive şi nu a prezentat nici o probă că a încheiat contract de asistenţă juridică cu vre-un avocat.

Această probă nu a fost prezentată nici în instanţa de apel, care în temeiul art. 373 CPC verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenta şi respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinând cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate. Recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar alin. (4) al aceluiași articol stipulează că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Prin urmare, reieşind din prevederile art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Examinând argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ținând cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de SRL „Niverant” împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Niverant”, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 18 noiembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Laridan Lux” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Niverant” cu privire la încasarea datoriei. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul: Tamara Chişca-Doneva Judecători: Dumitru Mardari Maria Ghervas 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.