2rac-165/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V. Boico dosarul nr: 2rac-165/14 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Olmidan” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Cebacot” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Olmidan” cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Olmidan” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 04 martie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 18 octombrie 2012, SRL „Cebacot” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Olmidan” cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că în perioada anului 2009, în baza înţelegerii dintre părţi, SRL „Cebacot” a livrat marfa SRL „Olmidan”, iar ultima le-a recepţionat în volumul şi preţul stabilit, acceptând şi semnând facturile fiscale prezentate de reclamant. Invocă că pârâtul nu a achitat costul mărfii vândute de către SRL „Cebacot”. Afirmă că conform actului de verificare întocmit de SRL „Cebacot” datoria pârâtului constituie suma de 7468,10 lei. Menţionează că procedura extrajudiciară de soluţionare a litigiului a fost respectată, pârâtul fiind înştiinţat despre datorie.

În susţinerea acţiunii invocă prevederile art. art. 572, 602, 668, 753, 756 Cod civil. Solicită încasarea de la pârât a sumei de 7468,10 lei care constituie datoria pentru serviciile prestate, precum şi încasarea taxei de stat. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 04 martie 2013 a fost admisă acţiunea şi încasat din contul SRL „Olmidan” în beneficiul SRL „Cebacot” suma datoriei - 7468,10 lei, cheltuielile de judecată: taxa de stat - 270 lei, extras - 36 lei, publicarea anunţului - 100 lei, în sumă totală de 7874,10 lei. 1 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 a fost repusă în termenul de atac cererea de apel declarată de către SRL „Olmidan” împotriva hotărârii primei instanţe.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de SRL „Olmidan” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 17 ianuarie 2014, SRL „Olmidan” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă parţial, cu încasarea din contul SRL „Olmidan” a datoriei în sumă de 1455,30 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 406 lei, în total suma de 1861,30 lei. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel, considerând că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi anume art. 267 Codul civil, conform căruia termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată dreptul încălcat este de 3 ani.

Afirmă că instanţa de apel a calculat acest termen în mod provizoriu, din momentul înaintării pretenţiei sau peste trei ani, pe când trebuia calculat din momentul apariţiei dreptului - anume din momentul livrării mărfii respective către cumpărător. Interpretarea eronată prelungeşte termenul de prescripţie cu trei ani, transformându-l în şase ani. Consideră că respingerea apelului declarat de SRL „Olmidan” este ilegală, deoarece instanţa a aplicat eronat normele de drept material şi a interpretat în mod eronat legea privind termenul de prescripţie extinctivă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 09 ianuarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 73). Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 2 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Olmidan” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Olmidan”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Olmidan” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Olmidan” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 3