2rac-611/14 — Încasarea sumei

prima instanţă – N. Arabadji dosarul nr. 2rac-611/14 instanţa de apel – L. Popova, A. Panov, M. Moraru DECIZIE 24 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cebacot” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Cebacot” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Mazal Tov” cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Mazal Tov”, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 27 decembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii constată: La 26 septembrie 2012, SRL „Cebacot”a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Mazal Tov” cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că în perioada anului 2010, în baza înţelegerii dintre părţi, a livrat marfa SRL „Mazal Tov”, iar ultima a recepţionat-o în volumul şi preţul stabilit, acceptând şi semnând facturile fiscale prezentate de SRL „Cebacot”. Menţionează că SRL „Mazal Tov” nu a achitat costul total al mărfii vândute de către SRL „Cebacot”. Susţine că conform actului de verificare întocmit de către SRL „Cebacot”, datoria SRL „Mazal Tov” constituie 14547,40 lei.

Afirmă că SRL „Mazal Tov” a fost înştiinţată despre datorie şi despre faptul că în cazul în care nu va achita datoria, SRL „Cebacot” va fi nevoită să se adreseze în instanţa de judecată pentru încasarea forţată a datoriei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art. art. 572, 602, 668, 753, 756 Cod civil. Solicită încasarea de la SRL „Mazal Tov” a sumei de 14547,40 lei, care constituie datoria pentru marfa vândută, precum şi încasarea taxei de stat. Ulterior, SRL „Cebacot” a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea de la SRL „Mazal Tov” a datoriei în sumă de 14547,40 lei şi a taxei 1 de stat în sumă de 436,41 lei, invocând că pe parcursul anilor 2009-2010, SRL „Cebacot” a vândut marfa SRL „Mazal Tov”, în baza facturilor fiscale.

Menţionează că conform actului de verificare din 31 decembrie 2009, la sfârşitul anului 2009, SRL „Mazal Tov” avea o datorie în sumă de 8799,20 lei faţă de SRL „Cebacot”. Susţine că la 06 ianuarie 2010, SRL „Mazal Tov” a achitat o parte din datoria pentru anul 2009 în sumă totală de 7279,20 lei. Afirmă că cu toate acestea, în perioada anului 2010, SRL „Cebacot” a livrat în continuare marfă SRL „Mazal Tov”, ultima semnând şi achitând periodic plata pentru marfa livrată.

Invocă că la sfârşitul anului 2010, conform datelor contabile, s-a stabilit că pârâta nu a achitat marfa eliberată în baza următoarelor facturi fiscale cu seria: KX2260418 din 22 decembrie 2009 – 2548,80 lei, KX4385129 din 04 martie 2010 – 710 lei, KX4385134 din 09 martie 2010 – 948,10 lei, KX4385135 din 09 martie 2010 – 514,30 lei, KX4385151 din 12 martie 2010 – 971,80 lei, KX4385152 din 12 martie 2010 – 985,50 lei, KX4385153 din 12 martie 2010 – 957,60 lei, KX4385171 din 18 martie 2010 – 257,40 lei, KX4385169 din 18 martie 2010 – 919,40 lei, KX4385180 din 22 martie 2010 – 936,40 lei, KX4385181 din 22 martie 2010 – 510,90 lei, KX4385201 din 29 martie 2010 – 970,40 lei, KX4385207 din 29 martie 2010 – 911,20 lei, KX4385204 din 29 martie 2010 – 809,50 lei, KX4385262 din 01 aprilie 2010 – 586,50 lei, KX4385270 din 07 aprilie 2010 – 535 lei, KX4385281 din 19 aprilie 2010 – 227,50 lei, KX4385298 din 23 aprilie 2010 – 981,30 lei şi KX4385299 din 23 aprilie 2010 – 556,20 lei.

Mai invocă că, deşi suma totală potrivit facturilor enumerate constituie 15837,80 lei, solicită încasarea sumei de 14547,40 lei, deoarece SRL „Mazal Tov” a achitat parţial costul mărfii potrivit facturii fiscale seria KX2260418 din 22 decembrie 2009 în sumă de 1028,80 lei, rămânând o datorie de 1520,00 lei pentru factura menţionată. Totodată, la 30 aprilie 2010, o parte din marfă în sumă de 261,60 lei a fost returnată SRL „Cebacot”. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 27 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă şi încasată de la SRL „Mazal Tov” în beneficiul SRL „Cebacot” suma de 14547,40 lei cu titlu de datorie şi cheltuielile de judecată, inclusiv taxa de stat în sumă de 436,41 lei, iar în total suma de 14983,81 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2014 a fost admis apelul declarat de către SRL „Mazal Tov” şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acţiunea. La 27 octombrie 2014, SRL „Cebacot” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, precum şi încasarea de la intimată a taxei de stat la înaintarea cererii de recurs. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Menţionează că conform practicii jurisdicţionale a CEDO, hotărârea este întemeiată doar dacă în ea sunt expuse toate circumstanţele cauzei care au importanţă în soluţionarea cauzei şi care au fost verificate în şedinţă multilateral, complet şi au fost elucidate probele privind circumstanţele constatate ale cauzei, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor.

Susţine că instanţa de apel a aplicat eronat legea materială. 2 Afirmă că instanţa de apel a respins acţiunea fără a ţine cont de argumentele SRL „Cebacot” indicate în referinţă la cererea de apel expediată în adresa instanţei de apel la data de 22 aprilie 2014. Invocă că conform pct. pct. 12 şi 23 din Regulamentul cu privire la activitatea în domeniul confecţionării ştampilelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 294 din 17 martie 1998, organizaţiile, întreprinderile şi instituţiile, care nu sunt specificate în pct. 13 al prezentului regulament, utilizează ştampile simple rotunde sau ovale, cu sau fără emblemă. Acestor organizaţii, întreprinderi şi instituţii li se permite să deţină mai mult de două ştampile simple rotunde sau ovale, cu cifrele corespunzătoare.

În dependenţă de necesităţi, ele pot avea şi ştampile triunghiulare, cu antet şi dreptunghiulare. Ştampila simplă se confecţionează de formă rotundă, ovală, triunghiulară, cu antet şi dreptunghiulară. Ştampila simplă pentru alte organizaţii, întreprinderi, instituţii conţine: ştampila dreptunghiulară şi cu antet - în partea superioară se imprimă sintagma „Republica Moldova”, apoi forma organizaţional- juridică şi denumirea organizaţiei, întreprinderii şi instituţiei, în ştampila cu antet se indică contul curent de decontare, denumirea băncii, codul fiscal, adresa juridică a organizaţiei, întreprinderii, instituţiei. Mai invocă că chiar dacă semnăturile pe facturile fiscale nu aparţin directorului/administratorului companiei, aplicarea ştampilei SRL „Mazal Tov” reprezintă consimţământul companiei.

Această ştampilă este una valabilă, fiind eliberată de o instituţie competentă, iar înregistrarea acesteia la Ministerul Justiţiei nu era necesară. Mai mult ca atât, SRL „Cebacot” nu putea şi nu trebuia să cunoască că actele au fost semnate de către o persoană neîmputernicită, după cum indică SRL „Mazal Tov”. Menţionează că conform actelor de verificare prezentate de recurentă, SRL „Mazal Tov” în perioada anului 2009 a procurat marfa de la recurentă în baza facturilor fiscale, care au fost eliberate în aceeaşi zi, pentru ce a achitat valoarea bunurilor primite. La acel moment, SRL „Mazal Tov” nu a invocat careva pretenţii privind acceptarea şi semnarea unor astfel de acte contabile. În acest fel, instanţa eronat a ajuns la concluzia că contractul de prestări servicii nu a fost realizat.

Susţine că instanţa de apel a apreciat probele în mod arbitrar şi şi-a bazat concluziile doar în baza declaraţiilor reprezentantului SRL „Mazal Tov”, care nu au nici un suport probant şi vin în contradicţie cu actele prezentate de SRL „Cebacot”. Afirmă că SRL „Cebacot” nu a primit citaţie, unde ar fi fost indicată obligaţia companiei de a prezenta careva informaţie. Cu toate acestea, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nu ar putea confirma trecerea facturilor fiscale în evidenţa contabilă, deoarece în perioada anului 2010, când au fost emise facturile, la Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău se prezenta darea de seamă fără careva anexe, unde ar putea fi enumerate facturile, iar darea de seamă cuprindea doar suma totală a operaţiunilor contabile şi nu fiecare sumă separat.

Prin referinţa din 02 decembrie 2012 SRL „Mazal Tov” a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul SRL „Cebacot” s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 27 octombrie 2014, în termen. 3 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva SRL „Mazal Tov”, SRL „Cebacot” a solicitat încasarea din contul pârâtului a sumei de 14547,40 lei, care constituie datoria pentru marfa vândută, precum şi încasarea taxei de stat, invocând în susţinerea cerinţei date contractul din 05 noiembrie încheiat cu SRL „Mazal Tov”, precum şi facturile fiscale cu seria: KX2260418 din 22 decembrie 2009 – 2548,80 lei, KX4385129 din 04 martie 2010 – 710 lei, KX4385134 din 09 martie 2010 – 948,10 lei, KX4385135 din 09 martie 2010 – 514,30 lei, KX4385151 din 12 martie 2010 – 971,80 lei, KX4385152 din 12 martie 2010 – 985,50 lei, KX4385153 din 12 martie 2010 – 957,60 lei, KX4385171 din 18 martie 2010 – 257,40 lei, KX4385169 din 18 martie 2010 – 919,40 lei, KX4385180 din 22 martie 2010 – 936,40 lei, KX4385181 din 22 martie 2010 – 510,90 lei, KX4385201 din 29 martie 2010 – 970,40 lei, KX4385207 din 29 martie 2010 – 911,20 lei, KX4385204 din 29 martie 2010 – 809,50 lei, KX4385262 din 01 aprilie 2010 – 586,50 lei, KX4385270 din 07 aprilie 2010 – 535 lei, KX4385281 din 19 aprilie 2010 – 227,50 lei, KX4385298 din 23 aprilie 2010 – 981,30 lei şi KX4385299 din 23 aprilie 2010 – 556,20 lei.

Judecând pricina în cauză prima instanţă a admis acţiunea şi a încasat de la SRL „Mazal Tov” în beneficiul SRL „Cebacot” suma de 14547,40 lei cu titlu de datorie şi cheltuielile de judecată, inclusiv taxa de stat în sumă de 436,41 lei, iar în total suma de 14983,81 lei. Ca temei de admitere a acţiunii prima instanţă a reţinut că probele prezentate atestă cu certitudine imixtiunea în dreptul SRL „Cebacot” de a dispune de bunul său, care urmează a fi reparat prin încasarea de la SRL „Mazal Tov” a sumei datorate în mărime de 14547,40 lei. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către SRL „Mazal Tov”, instanţa de apel a admis apelul declarat şi a emis o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă integral.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel a constatat că copiile facturilor fiscale prezentate de SRL „Cebacot” în susţinerea cerinţelor şi care ar atesta că marfa a fost primită de SRL „Mazal Tov”, nu pot constitui temei de admitere a acţiunii, deoarece acestea nu sunt semnate de persoana de conducere a societăţii şi nu conţin ştampila oficială a societăţii. Instanţa de recurs constată, însă, că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi probele administrate în cadrul examinării cauzei, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă şi materialul probator prezentat de părţi, corect a ajuns la concluzia admiterii integrale a acţiunii.

Astfel, din materialele dosarului rezultă cu certitudine că SRL „Cebacot”, în calitate de furnizor şi SRL „Mazal Tov”, în calitate de cumpărător, au semnat la 4 05 noiembrie 2009 un contract în baza căruia furnizorul s-a obligat să presteze marfă, iar cumpărătorul să primească şi să achite marfa conform clauzelor prezentului contract (f. d. 68). Este cert şi faptul că pct. 7.1 al contractului nominalizat prevede că acesta întră în vigoare din momentul semnării lui şi este valabil pe parcursul unui an de zile, iar pct. 7.2 specifică că dacă timp de 30 zile nici o parte nu invocă despre încetarea lui, acesta automat se consideră valabil pentru aceeaşi perioadă ulterioară.

În raport cu clauzele contractului menţionat, în speţă se constată că instanţei de judecată nu au fost prezentate probe care ar indica la intenţia uneia din părţi de a înceta relaţiile contractuale, prin urmare, corect prima instanţă, având în susţinere prevederile pct. 7.2 al contractului vizat, a reţinut că valabilitatea acestui. În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi dispoziţiile art. 668 alin. (1) Cod civil, care direct indică că contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii. Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este lipsită de suport legal reţinerea instanţei de apel în sensul inexistenţei relaţiilor contractuale de prestări servicii încheiat între SRL „Cebacot” şi SRL „Mazal Tov”.

Instanţa de recurs distinge ca neîntemeiată şi concluzia instanţei de apel precum că facturile fiscale prezentate de către SRL „Cebacot” în confirmarea livrării mărfii către SRL „Mazal Tov”, nu conţin semnătura conducătorului SRL „Mazal Tov”, precum şi ştampila oficială a societăţii, prin urmare conţin vicii esenţiale şi se lovesc de nulitate. Astfel, se va menţiona că aceste temeiuri reţinute de instanţa de apel şi susţinute, de altfel, şi de reprezentantul SRL „Mazal Tov” ca motiv de respingere a acţiunii, , constituie în sine nişte împrejurări, care nu influenţează relaţiile contractuale stabilite între SRL „Cebacot” şi SRL „Mazal Tov”.

Or, însuşi reprezentantul SRL „Mazal Tov”, în şedinţa de judecată în prima instanţă, nu a negat faptul livrărilor de marfă în baza facturilor fiscale vizate, menţionând doar că situaţia dată a fost creată de lucrătorii acestor firme, după o schemă gândită, care au semnat documentele fără a avea împuterniciri, împărţind veniturile între ei (f. d. 79). Instanţa de judecată remarcă, însă, că în susţinerea invocărilor menţionate, instanţei de judecată nu au fost prezentate probe incontestabile, în conformitate cu prevederile art. 118 CPC, prin urmare aceste susţineri poartă un caracter declarativ. Mai mult că aceste susţineri constituie temei de adresare cu plângere în organele de drept pentru atragere la răspundere a acestor persoane, dar nu şi temei de respingere acţiunii cu privire la încasarea prejudiciului.

Mai cu seamă, la acest segment, se va menţiona că, şi după recepţionarea pretenţiei înaintate de SRL „Cebacot” la data de 26 ianuarie 2012 prin care a fost solicitată achitarea costului mărfii în mărime de 14547 lei (f. d. 28), intimatul SRL „Mazal Tov” nu a reacţionat nici într-un mod, lăsând pretenţia dată fără răspuns, fapt, confirmat şi de reprezentantul SRL „Mazal Tov” în şedinţa de judecată din 19 decembrie 2013 (f. d. 79). Pe de altă parte, după cum a evidenţiat şi instanţa de fond, din facturile întocmite anterior situaţiei din speţă şi prezentate instanţei de judecată, rezultă că şi acestea 5 conţin aceeaşi modalitate de întocmire şi aceleaşi rechizite ca şi cele vizate în cauză, iar SRL „Mazal Tov” nu a contestat aceste facturi şi nu a respins acceptarea lor.

În această ordine de idei se va reţine drept corectă soluţia primei instanţe cu privire la temeinicia acţiunii, pe când instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cebacot”.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2014 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 27 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Cebacot” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Mazal Tov” cu privire la încasarea sumei. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu 6