2rac-335/14 — Încasarea sumei

prima instanţă: T.Culava nr.2rac-335/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 09 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Vedvand-Impex” reprezentată de avocatul Vasile Tarsîna, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Bavas Co-C” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Vedvand - Impex” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Vedvand-Impex” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 01 octombrie 2013 c o n s t a t ă La 17 iulie 2012 SRL „Bavas Co-C” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Vedvand-Impex” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 16 ianuarie 2012 între reclamant si pîrît a fost încheiat contractul de transport, prin care ultimul în calitate de transportator, s-a obligat să transporte în Federaţia Rusă marfă ( struguri de poamă), iar remuneraţia pentru serviciu a fost convenită în sumă de 3600 dolari SUA. Menţionează reclamantul că SRL „Vedvand-Impex” a efectuat transportarea mărfii, însă nu a îndeplinit obligaţiile contractuale de a elibera la timp autovehiculul, staţionînd în plus 18 zile. Susţine că conform pct.20 sbpct.5 al contractului, partea contractantă, din vina căreia transportul a staţionat în afara Republicii Moldova, achită altei părţi cîte 100 dolari SUA pentru fiecare zi.

La 06 martie 2012 reclamantul a expediat în adresa pîrîtului reclamaţie, însă ultimul nu a dat nici un răspuns. Solicită reclamantul încasarea de la SRL „ Vedvand-Impex” a sumei de 1800 dolari SUA. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 01 octombrie 2013 a fost admisă acţiunea, fiind încasat din contul SRL „Vedvand-Impex” în beneficiul SRL „Bavas Co-C” datoria în mărime de 1800 dolari SUA, penalitate în sumă de 648 dolari SUA, dobînda de întîrziere în mărime 176,7 dolari SUA, cheltuielile de judecată în sumă de 1947 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către SRL „Vedvand-Impex” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 01 octombrie 2013. La 29 aprilie 2014, SRL „Vedvand-Impex” reprezentată de avocatul Vasile Tarsîna, a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu remiterea pricinii la rejudecare. În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel la emiterea deciziei a aplicat eronat normele de drept material şi procedural. Menţionează că prin probe incontestabile şi anume CMR 0337011, declaraţia pe marfă, certificatul fitosanitar seria AA 0086935 s-a constatat că beneficiarul serviciilor de transport este SRL „Lengrup-Agro”, care nu a fost atrasă ca parte în proces.

Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Vedvand-Impex” reprezentată de avocatul Vasile Tarsîna nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului referitor la faptul că prin probe incontestabile s-a demonstrat că beneficiarul serviciilor de transport este SRL „Lengrup- Agro”, care nu a fost atrasă în proces, or contractul de transport a fost încheiat între SRL „Vedvand-Impex” şi SRL „ Bavas Co-C”. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL „Vedvand-Impex” reprezentată de avocatul Vasile Tarsîna în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Vedvand-Impex” reprezentată de avocatul Vasile Tarsîna ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Societate cu Răspundere Limitată „Vedvand-Impex” reprezentată de avocatul Vasile Tarsîna se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat