- Dosarul nr.
- 2rac-460/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 15 octombrie 2014
- Părțile
- SRL Deftrans&Co vs SRL Vegalogistic
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2rac-460/14 — Încasarea datoriei
prima instanţă: V. Clima dosarul nr.2rac-460/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţă ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „ VegaLogistic”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „ DefranS&CO” către Societatea cu Răspundere Limitată „VegaLogistic” privind încasarea datoriei şi a penalităţilor de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „ VegaLogistic”, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.
Chişinău din 30 ianuarie 2014, c o n s t a t ă: La data de 15 iulie 2013 reclamanta SC „Deftrans & Co” SRL a depus cerere de chemare în judecată către SRL „Vegalogistic”, solicitând încasarea datoriei în sumă de 8000 lei, dobânda de întârziere în mărime de 360 lei precum şi cheltuielile de judecată suportate. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform contractului- comandă din 16 ianuarie 2013 potrivit căruia a prestat servicii internaţionale de transport pe ruta Bucureşti, România - Kiev, Ucraina în sumă de 1750 dolari SUA, servicii care urmau achitate în termen de pînă la 29 ianuarie 2013, dintre care pîrîtul a stins doar suma de 13 143,02 lei, restanţa la 29 ianuarie 2013 constituind suma de 8000 lei.
Pentru neexecutare corespunzătoare a obligaţiei pecuniare da plată a costului serviciilor de transport, pentru perioada 01 februarie 2013 - 15 mai 2013 pîrîtului i-a fost calculată dobânda de întârziere legală în sumă de 360 lei, luând ca bază de calcul rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei de 10,5% la care a sumat cinci puncte, raportată la perioada de întârziere de 3,5 luni. Ulterior, în şedinţa de judecată SC „Defrans & Co” SRL şi-a majorat suma datoriei la valoarea de 9015 lei, compensaţia pentru timpul de muncă pierdut în mărime de 1500 lei şi încasarea daunei morale în mărime de 1000 lei. 1 Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 30 ianuarie 2014 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de SC „Deftrans & Co” SRL către SRL „VegaLogistic” privind încasarea datoriei şi a penalităţilor de întârziere.
S-a încasat de la SRL „Vegalogistic” datoria în baza contractului-comandă din 16 ianuarie 2013 în mărime de 8068,56 lei, dobînda de întîrziere legală în mărime de 360 lei şi cheltuieli judiciare de plată a taxei de stat în sumă de 270 lei. S-a încasat de la SRL „Vegalogistic” în beneficiul statului cheltuielile de judecare a pricinii suportate de către instanţa de judecată, legate de înştiinţarea şi chemarea părţilor în instanţă, în sumă de 35,08 lei. În rest acţiunea s-a respins ca neîntemeiată.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „ VegaLogistic”, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Ciocana din 30 ianuarie 2014. La 18 iulie 2014 SRL „VegaLogistic” a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014 şi a hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun Chişinău din 30 ianuarie 2014 cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău, considerând că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii.
Susţine recurentul că conform pct.3 a contractului, transportatorului î-i este interzisă contractarea directă a terţilor, inclusiv comanditarului transportării. Pentru această acţiune, contractul prevede aplicarea unei amenzi de 500 euro. Menţionează că după efectuarea de către intimat a serviciului de transport pe ruta Bucureşti, România-Kiev, Ucraina, şoferul acesteia a încercat să factureze serviciul direct expeditorului mărfii în Bucureşti, România, fapt sesizat de către recurent prin intermediul partenerilor sai din România, SRL „Zapotrans”. Respectiv, în termenul prevăzut de contract, din suma facturată de 21.211,5 lei a achitat intimatului suma de 13.143,02 lei, diferenţa fiind amenda prevăzută de 500 euro, cu care a penalizat intimatul pentru intervenţia directă în raportul cu clientul, conform pct. 3 din contract.
De asemenea mai menţionează recurentul că conform contractului- comanda din 16 ianuarie 2013, costul serviciilor se achită prin transfer în termen de 5-7 zile de la data predării actelor de transport. Susţine recurentul că actele privind prestarea serviciilor de transport au fost predate cu întârziere, iar la reclamația transmisă prin oficiul poștal privind remunerarea clauzei penale în suma de 500 Euro, intimatul nu a reacţionat, pe când la semnarea contractului intimatul a fost avertizat în pct.3 a contractului-comanda din 16 ianuarie 2013 despre acest fapt. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „VegaLogistic”,, este inadmisibil din următoarele motive.
2 În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.
Argumentele invocate de SRL „VegaLogistic” în cererea de recurs că decizia judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.
În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „VegaLogistic”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 d i s p u n e: Recursul declarat de către SRL „VegaLogistic”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.
Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Maria Ghervas 4