2rac-486/14 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2rac-486/14 prima instanţă - I. Bulhac instanţa de apel - M. Ciugureanu, B. Bîrcă, S. Arnăut ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Olartrans”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Ilinstal” (în proces de insolvabilitate) împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Olartrans” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Olartrans” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 22 ianuarie 2014, c o n s t a t ă La 15 noiembrie 2013 SRL „Ilinstal” (în proces de insolvabilitate) a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Olartrans” cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii SRL „Ilinstal” a indicat că în urma înţelegerilor cu pîrîtul, a efectuat transferul mijloacelor băneşti la contul de decontare a pîrîtului conform contului 086 pentru efectuarea serviciilor de transport. Circumstanţele enunţate sunt confirmate prin ordinele de plată nr. 35 din 08 mai 2009 şi nr. 299 din 23 februarie 2009. Menţionează că serviciile de transport nu au fost prestate de către pîrît, astfel ultimul nu şi-a onorat obligaţiile sale, acumulînd o datorie în sumă de 12800 lei.

Prin reclamaţia din 04 noiembrie 2013, pîrîtului i s-a solicitat executarea benevolă a plăţilor prestate, cu avertizarea pîrîtului privind eventualitatea intentării unei proceduri civile în instanţa de judecată, însă răspuns nu a primit. SRL „Ilinstal” (în proces de insolvabilitate) solicită încasarea de la 1 SRL „Olartrans” a datoriei în mărime de 12800 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 22 ianuarie 2014, acţiunea a fost admisă. De la SRL „Olartrans” a fost încasat în beneficiul SRL „Ilinstal” (în proces de insolvabilitate) datoria în sumă de 12800 lei, taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 384 lei şi cheltuielile de înştiinţare a părţilor în judecată în mărime de 14,40 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Olartrans” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 22 ianuarie 2014. La 07 august 2014, SRL „Olartrans” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, a hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Recurentul SRL „Olartrans”, în motivarea recursului a menţionat că la examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material. De asemenea, a mai indicat că instanţele judecătoreşti eronat au concluzionat că relaţiile dintre părţi în prezentul litigiu izvorăsc din contract de prestare a serviciilor de transport, deoarece la materialele dosarului asemenea probe lipsesc.

Mai mult ca atît, în cadrul dezbaterilor judiciare, ambele părţi au recunoscut faptul că careva contract semnat de ambele părţi nu a existat în natură, iar serviciile au fost prestate în baza negocierilor verbale între conducătorii societăţilor comerciale, prin care au fost semnate ordinele de plată care au fost prezentate ca probă. De asemenea, indică că acţiunea a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Olartrans”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat 2 critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Olartrans” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Olartrans” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 3