2rac-625/14 — Încasarea datoriei pentru serviciile prestate

prima instanță: A. Gafton dosarul nr. 2rac-625/14 instanța de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială „Ruscar Trans Logistic” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Svetlana Mihalachi” împotriva Societăţii Comerciale „Ruscar Trans Logistic” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile prestate împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Ruscar Trans Logistic” Societate cu Răspundere Limitată şi menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 17 septembrie 2013,prin care acțiunea a fost admisă integral constată: La 30 august 2012 SRL „Svetlana Mihalachi” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Ruscar Trans Logistic” SRL cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile prestate. În motivarea acţiunii a indicat că la 01 februarie 2012 a încheiat cu pârâta contractul-comandă de prestare a serviciilor în domeniul transportărilor internaţionale de încărcături pe şosele, stabilind că raporturile între părţi se vor reglementa de Convenţia CMR şi Convenţia TIR, la care Republica Moldova a aderat la 02 martie 1993 prin Hotărârea Parlamentului RM nr. l318-XII.

Menţionează că conform contractului-comandă nominalizat, SRL „Svetlana Mihalachi” a prestat SC „Ruscar Trans Logistic” SRL servicii de transport, privind transportarea cu camionul OR BJ 512/OR 032 RA 26 de palete cu marfă, pe ruta Manisa (Turcia) - Kiev (Ucraina) şi a transmis marfa conform scrisorii de trăsură CMR nr. 352142 în posesia destinatarului LLC „YAKAS” din or. Kiev la 03 iunie 2012. 1 Susţine că SC „Ruscar Trans Logistic” SRL din momentul încheierii contractului, a acţionat cu rea-credinţă, deoarece din start nu a avut intenţia să achite serviciile comandate. Afirmă că SC „Ruscar Trans Logistic” SRL nu a achitat avansul în sumă de 800 dolari promis şi prevăzut de contract, nu a achitat taxa de transport în sumă de 5600 dolari SUA pentru serviciul prestat, refuză să achite staţionarea neproductivă a camionului şi refuză să semneze documentele de confirmare a executării serviciilor de transport.

Relatează că în legătură cu faptul că tratativele nu au avut un rezultat privind achitarea datoriei şi reclamaţia nr. 02 din 18 iunie 2012 a fost ignorată de către SC „Ruscar Trans Logistic” SRL, în scopul soluţionării litigiului pe cale judiciară, SRL „Svetlana Mihalachi” a fost nevoită să încheie un contract de asistenţă juridică în sumă de 6000 lei cu Cabinetul avocatului „Oleg Muntean”, care a expediat la 08 august 2012 în adresa pârâtei reclamaţia nr. 66, însă aceasta a rămas fără a fi satisfăcută.

Invocă că la data depunerii prezentei cereri, datoria pentru serviciile prestate pe contractul-comandă din 01 februarie 2012 (CMR nr. 352142) este în mărime de 5600 dolari SUA, având întârziere de 60 zile de la data scadentă (08 iunie 2012). Menţionează reclamanta că în legătură cu faptul că neachitarea de către SC „Ruscar Trans Logistic” SRL a datoriei provoacă greutăţi şi pierderi financiare, fiind impusă să aplice prevederile pct. 11 din contract-comandă, prin care pârâta şi-a asumat obligaţia să achite o penalitate de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce constituie conform calculelor 336 dolari SUA, prevederile art. art. 585 şi 619 din Codul civil, prin care pârâta este obligată să achite prejudiciul sub formă de dobândă, ceea ce constituie conform calculelor 124 dolari SUA şi prevederile pct. 5 din contract-comandă, prin care pârâta şi-a asumat obligaţia să achite prejudiciul pentru staţionare, ceea ce constituie conform calculelor 1200 dolari SUA.

Solicită încasarea de la SC „Ruscar Trans Logistic” SRL a datoriei în sumă de 5600 dolari SUA, a penalităţii de întârziere în sumă de 336 dolari SUA, a dobânzii de întârziere în sumă de 124 dolari SUA, a prejudiciului pentru staţionare în sumă de 1200 dolari SUA, a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 6000 lei şi a taxei de stat în sumă de 2733 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 17 septembrie 2013 acţiunea a fost admisă integral, încasat de la SC „Ruscar Trans Logistic” SRL în beneficiul SRL „Svetlana Mihalachi” datoria în sumă de 5600 dolari SUA, penalitatea de întârziere în sumă de 336 dolari SUA, dobânda de întârziere în sumă de 124 dolari SUA şi prejudiciul pentru staţionare în sumă de 1200 dolari SUA, în total suma de 7260 dolari SUA sau echivalentul în valută naţională conform cursului valutar stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data executării hotărârii şi încasat de la SC „Ruscar Trans Logistic” SRL în beneficiul SRL „Svetlana Mihalachi” cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 6000 lei, taxa de stat în sumă de 2733 lei şi cheltuielile pentru asistenţa executorului judecătoresc în sumă de 2150 lei, iar în total suma de 10883 lei.

2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către SC „Ruscar Trans Logistic” SRL şi menținută hotărârea primei instanțe. La 10 noiembrie 2014 SC „Ruscar Trans Logistic” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti. Consideră că intimata nu a prezentat probe, care ar confirma neexecutarea obligaţiei de către recurentă, şi care ar proba faptul transportării acestei cantităţi de marfă, precum şi faptul transmiterii acestei cantităţi de marfă destinatarului.

Menţionează că conform scrisorii de trăsură nr. 352142 la rubrica 24 „recepţia mărfii” nu a fost indicată nici data recepţionării mărfii de către destinatar, nu este indicată nici ora, mai mult ca atât nu este nici o semnătură a reprezentantului destinatarului privind recepţia mărfii, deşi conform obligaţiilor asumate, transportatorul este obligat de a preda marfa, conform clauzelor contractuale destinatarului, fiind respectată procedura de predare-primire a mărfii de către destinatar. Susţine că conform contractului-comandă, transportatorul urma să transporte marfa menţionată şi să o transmită destinatarului menţionat în scrisoarea de trăsură, însă nu există nici o probă prezentată de către intimată, care ar confirma că destinatarul menţionat a primit marfa transportată, mai mult ca atât nu a fost probat faptul transportării acestei încărcături menţionate în scrisoare de trăsură.

Afirmă că eliberarea mărfii se desfăşoară în condiţiile stabilite de art. 13 din Convenţia CMR. Conform dispoziţiei menţionate, transportatorul este obligat să remită destinatarului, la cererea acestuia, odată cu încărcătura, al doilea exemplar al scrisorii de trăsură. În orice caz, urmează ca marfa să-i fie eliberată contra unei dovezi de primire, cum precizează art. 13 alin. (1). Acest înscris atestă executarea contractului de transport şi descarcă de răspundere pe cărăuş faţă de expeditor. Invocă că la materialele dosarului nu există un asemenea înscris care ar confirma faptul predării mărfii, precum şi nu există nici o recipisă din partea destinatarului precum că a primit marfa solicitată, respectându-se prevederile art. 1002 alin. (1) din Codul civil.

Consideră că în aceste situaţii, de către intimată nu au fost onorate toate obligaţiile prevăzute de contractul încheiat, respectiv din aceste considerente pretenţiile acesteia urmează a fi respinse. În ceea ce priveşte motivarea deciziei instanţei de apel, invocă că aceasta este o transcriere a aceleaşi motivaţii reluate din hotărârea primei instanţe, astfel considerând că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. La fel consideră că instanţa nu a dat apreciere tuturor circumstanţelor cauzei, fiind o apreciere arbitrală, fără a fi luate în considerație probele prezentate de către intimată.

Neaprecierea corespunzătoare a probelor înaintate de către intimată a dus la adoptarea unei hotărâri greşite, iar în esenţă a dus la încălcarea dreptului la un 3 proces echitabil, drept prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Menţionează că la examinarea pricinii au fost încălcate normele de drept procedural şi, anume, pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data, şi ora şedinţei de judecată.

Susţine că instanţa de apel greşit a considerat că prima instanţă nu a încălcat prevederile cu privire la citarea legală, deoarece în şedinţa de judecată din 22 aprilie 2013 reprezentantul recurentei a fost la şedinţa de judecată, aceasta din urmă fiind amânată pentru 11 septembrie 2013. La şedinţa din 11 septembrie 2013, reprezentantul recurentei a înştiinţat despre motivul imposibilităţii de a fi prezent la şedinţa de judecata din 11 septembrie 2013. Referitor la şedinţa de judecată din 17 septembrie 2013, recurenta nu a ştiut despre această dată, nu a fost informat, neexistând nici o probă care ar proba acest fapt, ceea ce în concluzie echivalează cu necitarea legală a unui participant la examinarea unei pricini.

Afirmă că acelaşi fapt a avut loc şi în cadrul instanţei de apel şi, anume, în şedinţa de judecată din 10 septembrie 2014 recurenta a depus o cerere de amânare a şedinţei de judecată, în cerere fiind menţionat asupra faptului că la şedinţa viitoare se va anexa copia actului confirmator, însă instanţa de apel nemotivat a respins această cerere şi a examinat cauza în lipsa recurentei, fiind adoptată decizia respectivă. Prin referința depusă la 11 decembrie 2014 SRL „Svetlana Mihalachi” a solicitat declararea ca inadmisibilă a cererii de recurs. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 4 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SC „Ruscar Trans Logistic” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Cât priveşte invocarea recurentului SC „Ruscar Trans Logistic” SRL precum că prima instanţă a examinat cauza în lipsa reprezentantului ei, urmează a fi apreciată critic, prin prisma art. 100 alin. (3) CPC, care prevede că în cazul amânării judecării cauzei, nu este necesară citarea participanţilor la proces prezenţi la şedinţă.

Participanţii la proces care au fost citaţi şi nu au participat la şedinţa de judecată la care a fost amânată judecarea cauzei vor putea invoca lipsa citării ulterioare numai în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitatea de a cunoaşte data judecării cauzei, fapt care în speţă nu a fost demonstrat. Mai mult că argumentului indicat i-a fost dat o apreciere corespunzătoare şi de către instanţa de apel.

Nici afirmaţia cu privire la examinarea cauzei în lipsa reprezentantului SC „Ruscar Trans Logistic” SRL de către instanţa de apel precum şi respingerea neîntemeiată a cererii de amânare din 10 septembrie 2014, nu poate fi reţinută ca temei de admitere a recursului, deoarece din materialele dosarului rezultă că Curtea de Apel Chişinău a înştiinţat SC „Ruscar Trans Logistic” SRL, cât şi reprezentantul ei avocatul Roman Medeleanu despre şedinţa stabilită pentru 10 septembrie 2014, ora 10.00, data emiterii deciziei recurate, fapt ce se confirmă prin citaţia şi avizele de recepţie anexate (f. d. 107, 108, 109), care, însă nu s-au prezentat, solicitând amânarea şedinţei. Este de menţionat că anterior, la data de 11 iunie 2014, instanţa de apel a admis deja o cerere a reprezentantului SC „Ruscar Trans Logistic” SRL cu privire la amânarea examinării cauzei din motivul imposibilităţii participării reprezentantului la şedinţa nominalizată (f. d. 102, 105-106).

Prin urmare, având în susţinere prevederile art. 206 alin. (5) CPC care direct stipulează că instanţa poate amâna o singură dată judecarea pricinii din cauza neprezentării motivate a reprezentantului părţii în proces, se constată a fi întemeiată şi respingerea de către instanţa de apel a cererii reprezentantului SC „Ruscar Trans Logistic” SRL cu privire la amânarea şedinţei din 10 septembrie 2014. Or, după cum rezultă din materialele dosarului, temeiul amânării şedinţei de judecată a fost analogic celui precedent - imposibilităţii participării la şedinţă a reprezentantului său (f. d. 121-122). Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

5 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SC „Ruscar Trans Logistic” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Ruscar Trans Logistic” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea Comercială „Ruscar Trans Logistic” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 6