3ra-1267/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Belous nr. 3ra-1267/15 instanţa de apel: T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Andrei Gruev, reprezentat de avocatul Valentin Ciuhrii în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Gruev împotriva Consiliului orăşenesc Soroca cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 mai 2015 prin care au fost admise apelurile declarate de Consiliul orăşenesc Soroca şi Maria Pleşco, casată integral hotărârea Judecătoriei Soroca din 20 decembrie 2014 şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 24 decembrie 2013, Andrei Gruev a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului or.

Soroca cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că la 20 noiembrie 1992, prin decizia primăriei Soroca nr. 11, mamei reclamantului Domnica Grueva i-a fost acordat teren pentru construcţia casei în mărime de 5,20 ari, din care 314 m2 pe termen nelimitat. Diferenţa de 206 m2 fiind din partea secţiei de reparare a tarei. După decesul mamei, dânsul ca moştenitor testamentar a moştenit averea, inclusiv şi posesia asupra terenului. Afirmă că la 22 octombrie 2013, s-a adresat către Consiliul orăşenesc Soroca, solicitând atribuirea terenul nominalizat în proprietate, iar la 23 noiembrie 2013, a primit răspuns care nu se referă la cererea lui, ne cătând la faptul că a anexat toate actele necesare.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 5, 166-167 CPC, pct. 6 Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localităţile urbane aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 984 din 1998, art. 5, 16 Legea contenciosului administrativ. 1 Solicită admiterea acţiunii, obligarea Consiliului or. Soroca să treacă în proprietate terenul avut în posesie legitimă, situat în or. Soroca, str. V. Stroescu, 9, în mărime de 5,20 ari. La 19 martie 2014, Andrei Gurev a depus cerere suplimentară împotriva Consiliului or. Soroca şi Mariei Pleşco, prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea parţială a deciziei Consiliului or.

Soroca nr. 38/17.11 din 30 ianuarie 2014, în partea ce ţine de suprafaţa de teren modificând mărimea în 0,0079 ha, declararea nulităţii parţiale a contractului de vânzare – cumpărare nr. 2 din 17 februarie 2014, în partea ce ţine de suprafaţa de teren modificând mărimea în 0,0079 ha, precum şi obligarea Consiliului or. Soroca să treacă în proprietate terenul avut în posesie legitimă, situat în or. Soroca, str. V. Stroescu, 9, în mărime de 5,20 ari. În motivarea cererii a invocat că în cadrul şedinţei de judecată, dânsul a aflat că prin decizia nr. 38/17.11 din 30 ianuarie 2014, Consiliul or. Soroca a dispus vânzarea suprafeţei de teren în mărime de 0,0149 ha Mariei Pleşco, iar la 17 februarie 2014, a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare a terenului în mărime de 0,0149 ha, contrar prevederilor hotărârii Judecătoriei Soroca din 09 noiembrie 2011 şi că el a înaintat acţiune în contencios administrativ cu privire la obligarea Consiliului or.

Soroca de a-i transmite terenul aflat în folosinţă nelimitată. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 20 decembrie 2014 a fost admisă acţiunea, anulată parţial decizia Consiliul orăşenesc Soroca nr. 38/17.11 din 30 ianuarie 2014, în partea ce ţine de suprafaţa de teren şi modificată mărimea acesteia în 0,0079 ha. A fost declarat parţial nul contractul de vânzare-cumpărare a terenului aferent nr. 2 din 17 februarie 2014, în partea ce ţine de suprafaţa de teren şi modificată mărimea acesteia în 0,0079 ha. A fost obligat Consiliul orăşenesc Soroca să transmită în proprietate privată lui Andrei Gruev în condiţiile prevăzute de lege, terenul avut în posesie legitimă, situat pe str. V. Stroescu, 9, or.

Soroca, în mărime de 520 m din sectorul cu numărul cadastral 7801110.314 cu suprafaţa de 0,0899 ha. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 mai 2015 au fost admise apelurile declarate de Consiliul orăşenesc Soroca şi Maria Pleşco, casată integral hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acţiunea. La 29 iulie 2015, Andrei Gruev, reprezentat de avocatul Valentin Ciuhrii a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Consideră că instanţa de apel nu a examinat probele din dosar şi eronat a aplicat legea procesuală şi materială.

Reieşind din faptul că Codul Funciar al RM nu stabileşte termenii de trecere în proprietate, se consideră că terenurile urmau a fi trecute în proprietate la situaţia din 01 ianuarie 1992, data intrării Codului în vigoare. 2 Menţionează că instanţa de apel nu a dat apreciere probelor care se consideră pertinente şi concludente (fila dosarului nr. 63, 63, 92), acte eliberate de BIT Soroca şi comentate de inginerul OCT Soroca, precum că la 10 februarie 1992, terenul aferent casei din str. V. Stroescu, 9, or. Soroca constituia 509 m. p., iar la 15 octombrie 1992 constituia 497 m. p. Afirmă că instanţa nu a ţinut cont de faptul că un act administrativ este în vigoare până nu este declarat nul în condiţiile legii.

Decizia Primăriei Soroca nr. 11 din 20 noiembrie 1992 este în vigoare până în prezent, iar terenul a fost mărit din contul altui teren conform deciziei. Remarcă că dreptul legal de posesie şi folosință asupra terenului Domnicăi Grueva nu 1-a contenstat nici o persoană până în prezent. Acte care ar confirma retragerea terenului nu există, iar instanţa de apel s-a expus că ar fi posibil retragerea terenului în fondul de rezervă pentru neîndeplinirea condiţiilor din decizie. Susţine că instanţa de apel a ignorat faptul că dreptul de posesie a Domnicăi Grueva a fost recunoscut de Judecătoria Soroca prin hotărârea din 09 noiembrie 2011 şi că a fost anulată decizia Consiliului orăşenesc Soroca nr. 31/10 din 08 februarie 2007 cu privire la examinarea propunerilor comisiei pentru legalizarea bunurilor imobiliare, repartizarea sectoarelor de pământ, reglementarea regimului proprietăţii funciare.

A fost anulată dispoziţia primarului oraşului Soroca nr. 97 din 07 aprilie 2005, în partea ce ţine de aprobarea planului cadastral, transmiterea în proprietate, perfectarea titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu numărul cadastral 7801110,314. Indică că reprezentantul pârâtului a participat în şedinţa de judecată, hotărârea menţionată nefiind atacată. Relatează că în baza hotărârii Judecătoriei Soroca din 10 aprilie 2013 a fost anulat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren a Mariei Pleşco, care a fost trecut în registrul cadastral cu numărul 6310 din 22 martie 2005, anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1962 din 05 martie 2007, încheiat între Primăria or.

Soroca şi Maria Pleşco. La examinarea cauzei privind anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi contractului de vânzare-cumpărare a participat Maria Pleşco şi reprezentantul Consiliului orăşenesc Soroca şi Primăriei oraşului Soroca, Vladimir Cojocaru. Hotărârea nu a fost atacată. Consideră că instanţa de apel erona a interpretat faptul precum că dânsul a moştenit numai 1/2 din averea defunctei Domnica Grueva, iar posesiunea nu. Menţionează că intimata Maria Pleşco nu dispune de plan de repartizare în natură a terenului. Susţine că autoritatea publică a aprobat planul cadastral cu încălcarea cerinţelor legii, nu a fost elaborat actul de stabilire a hotarelor, nu a fost elaborat planul geometric a bunului situat în or.

Soroca, str. V. Stroescu, 9. Afirmă că în dosarele de inventariere deţinute de OCT Soroca, care au fost examinate în instanţa de fond, lipsesc astfel de acte. 3 Indică că reprezentantul Consiliului orăşenesc Soroca s-a limitat numai la declaraţii, fără a dovedi faptul că autorităţile publice au îndeplinit cerinţele legislaţiei prin probe, ne cătând la faptul că instanţa a solicitat prezentarea lor. La 19 august 2015, Maria Pleşco a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia şi menţinerea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 mai 2015. La 07 septembrie 2015, Primarul or. Soroca, Victor Său şi reprezentantul Consiliului or. Soroca, Vladimir Cojocaru au depus referinţă la cererea de recurs, prin care au solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 mai 2015. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 12 iunie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 14), fiind recepţionată de către recurent la 16 iunie 2015, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 18). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Andrei Gruev, reprezentat de avocatul Valentin Ciuhrii, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

4 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Andrei Gruev, reprezentat de avocatul Valentin Ciuhrii, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Andrei Gruev, reprezentat de avocatul Valentin Ciuhrii ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Andrei Gruev, reprezentat de avocatul Valentin Ciuhrii se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5