2ra-2254/15 — Contestarea ordinului

Dosarul nr.2ra-2254/15 prima instanţă: N. Arabadji instanţa de apel: N. Simciuc, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Greceanîi Eugen, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Greceanîi Eugen către Societatea pe Acţiuni „Gara Nord” cu privire la anularea ordinului de concediere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Greceanîi Eugen, c o n s t a t ă: La 25 noiembrie 2013, Greceanîi Eugen a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii pe Acţiuni „Gara Nord” cu privire la anularea ordinului de concediere.

În motivarea acţiunii Greceanîi Eugen a invocat că la 01 iunie 2007, a încheiat cu SA „Gara Nord” contract individual de muncă nr.04. Potrivit contractului, a fost angajat în funcţia de şef al Secţiei de dirijare a procesului tehnologic a societăţii. La 28 august 2013, prin ordinul pîrîtului nr.64, i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de concediere, în temeiul art. 86 alin.(l) lit.g) şi art.206, alin.(l) lit.d) din Codul muncii. Drept temei pentru emiterea ordinului respectiv a servit raportul comisiei instituite prin ordinul nr.53 din 24 iulie 2013 cu privire la efectuarea anchetei de serviciu. Nefiind de acord cu raportul anchetei de serviciu, precum şi cu ordinul emis, la 04 noiembrie 2013, a fost înaintată cerere prealabilă către angajator, care prin scrisoarea nr.785 din 11 noiembrie 2013 i s-a refuzat în satisfacerea cerinţelor înaintate.

Consideră Greceanîi Eugen că sancţiunea aplicată faţă de el este ilegală, nemotivată şi nefondată din următoarele. Astfel, anchetă de serviciu a fost petrecută în mare parte pe parcursul perioadei în care el s-a aflat în concediu din cont propriu, mai mult ca atît, pe perioada 16 august 2013 – 24 august 2013, contractul individual de muncă a fost suspendat prin ordinul nr.60 din 16 august 2013, prin urmare nu îi poate fi imputate care-va încălcări. La fel, este nemotivată şi ilegală menţiunea angajatorului precum că de la întreprindere lipsesc circa 90% a actelor agenţilor transportatori. Toate actele se primesc 1 de către persoane împuternicite la momentul semnării contractului sau anterior semnării.

În asemenea condiţii, existenţa actelor necesare este verificată şi de directorul întreprinderii înaintea semnării contractelor cu transportatorii. Susţine că contractele încheiate cu agenţii transportatori pe perioada anului 2012 nu au fost coordonate cu el, iar pentru perioada anului 2013 au fost încheiate acorduri adiţionale, prin care au fost modificate pct. 4.2.5 şi 8.1 a contractelor. În ceea ce priveşte încălcarea manifestată prin lipsa numerotaţiilor locurilor şi/sau neconcordanţei dintre numărul de locuri indicate în acte şi cel de facto, consideră că acest fapt reprezintă abuz şi o interpretare eronată a normelor legale din partea angajatorului, deoarece conform prevederilor legale legiuitorul nu a stabilit, obligaţia numerotării locurilor.

Cu referire la lipsa în saloanele a mijloacelor de transport informaţiilor referitor la pct. 27 al Regulamentului transportatorilor auto de călători şi bagaje, respectiva încălcare poate fi imputată oricărui colaborator a autogării şi/sau administraţiei publice locale. Prin urmare, obligaţia directă de verificare a respectării rigorilor legale de către transportatori la momentul îmbarcării călătorilor îi revine controlorului de peron, care activează la întreprindere în două schimburi, a cîte 9 persoane în fiecare schimb. Totodată, nu î-i poate fi imputată neverificarea zilnică a peste 100 de unităţi de transport, or respectiva obligaţie îi revine unui grup întreg de colaboratori, care în caz de depistare a cărorva încălcări urmau să anunţe imediat întreaga conducere a societăţii.

În ce priveşte lipsa de pe panoul informativ al autogării, a informaţiei cu privire la mai multe rute, susţine că a a dat deja explicaţii angajatorului, care nu au fost luate în consideraţie. Cu privire la cursa regulată Ocniţa - Chişinău (01:35) - Iliicevsc, ultima şi-a început activitatea la 24 iulie 2013, în perioada în care el se afla în concediu. Cu referire la ruta Chişinău - Odessa, a menţionat că aceasta nu activează pe parcursul a mai multor ani, fapt despre care a fost înştiinţată IP„ANTA”, însă nu au fost luate careva decizii, iar numărul ordinului prin care a fost stopată activitatea cursei Chişinău (14:45) - Odessa nu i s-a comunicat. Ruta deservită de „SCORPION TRANS” S.R.L.

activează în mod normal în două direcţii, şi anume Chişinău - Iliicevsc şi Iliicevsc - Chişinău, Solicită Greceanîi Eugen anularea ordinului nr. 64 din 28 august 2013 emis de către administraţia „Gării Nord” Societate pe Acţiuni, restabilirea în funcţie şi achitarea salariului cu toate adaosurile la salariu din data concedierii şi pînă la restabilirea în funcţie. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 16 decembrie 2014, acţiunea depusă de către Greceanîi Eugen a fost respinsă ca fiind nefondată (f.d.139,141-147). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către Greceanîi Eugen şi menţinută hotărîrea primei instanţe (f.d.186-203).

La 11 mai 2015, Curtea de Apel a expediat în adresa participanţilor procesului, copia deciziei emise (f.d.204). La 10 iulie 2015, Greceanîi Eugen a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi soluţii prin care să fie admisă acţiunea integral. În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei supra citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece 2 la materialele pricinii nu sunt date cînd a fost recepţionat copia actului contestat, de către recurent.

În motivarea recursului Greceanîi Eugen a invocat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina în mod arbitrar. Verificînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 10 august 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art. 439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că Greceanîi Eugen în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. 3 În acest sens, completul relevă, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs menționează şi faptul că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Greceanîi Eugen, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Greceanîi Eugen se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecător Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală Petru Moraru 4