2ra-2558/15 — Contestarea ordinului de concediere

Dosarul nr. 2ra-2558/15 Prima instanță: judecătoria Centru (jud. Şt. Niţă) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Vascan, V. Negru, Iu. Cotruţă) ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Druţă Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Garabajiu Valentin împotriva deciziei din 08 iulie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Garabajiu Valentin împotriva ÎS „Gările şi Stațiile Auto” privind anularea actelor de constatare a absenței nemotivate de la serviciu, anularea ordinelor de concediere, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea compensației pentru absența forțată de la serviciu, a salariului restant, a penalității de întârziere, a despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat şi a cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă : La data de 09 decembrie 2014 Garabajiu Valentin s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva ÎS „Gările şi Stațiile Auto” solicitînd prin acțiunea concretizată în ședința de judecată, anularea ordinelor nr. 526-p din 28.10.2013 şi nr. 544-p din 01.11.2013; a actului nr. 1-9 din 29.10.2013 privind constatarea absenței sale nemotivate la locul de muncă - Gara Auto Hînceşti şi a actelor din 29.10.2013 şi din 01.11.2013 privind constatarea absenței nemotivate la locul de muncă;

restabilirea în funcția de administrator al filialei „Gara Auto Sud-Vest” a ÎS „Gările şi Stațiile Auto”; încasarea despăgubirilor pentru absența forțată de la serviciu în perioada 01.11.2013 - 11.12.2014; a salariului restant pentru perioada 28.10.2013 - 01.11.2013 în sumă de 1426,52 lei, a penalităților în cuantum de 1% din această sumă pentru fiecare zi de întârziere; a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii s-a invocat că prin ordinul nr. 526-p din 28.10.2013 a fost delegat temporar în interes de serviciu în funcție de administrator la filiala Hînceşti a ÎS „Gările şi Stațiile Auto”.

Consideră că acest ordin a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 249, alin. (2) Codul muncii, deoarece administrația ÎS „Gările şi Stațiile Auto” cunoștea despre faptul că reclamantul este invalid de gradul II, însă, contrar normei menționate supra, 1 nu i-а cerut acordul în scris pentru a fi trimis în deplasare de serviciu şi nu l-a informat despre dreptul său de a refuza plecarea în deplasare. La fel, nu este de acord nici cu actul nr. 1-9 din 29.10.2013, prin care s-a constatat absența sa la Gara Auto Hînceşti şi în baza căruia s-a emis ordinul nr. 544-p din 01.11.2013 privind desfacerea contractului individual de muncă, în temeiul art. 86, lit. h) Codul muncii. Afirmă că în perioada 28.10.2013 - 01.11.2013 s-a aflat la Gara Auto Sud-Vest, însă nu i s-a permis accesul la locul de muncă, astfel încît hotărârea judecătorească irevocabilă de restabilire în funcție nu a fost executată, fiind emis doar un ordin formal în acest sens.

Astfel, indică reclamantul că actele din 29.10.2013 şi din 01.11.2013 privind constatarea absenței sale nemotivate la locul de muncă sunt ilegale şi urmează a fi anulate. Declară că pentru perioada 28.10.2013 - 01.11.2013 nu i-а fost achitat salariul, deşi s-a aflat la locul de muncă. De aceea, restanța la acest capitol constituie suma de 1426,52 lei, care urmează a fi încasată forțat de la angajator, împreună cu penalitățile în mărime de 0.1% pentru fiecare zi de întârziere a achitării acestei restanțe, ceea ce constituie suma de 1426,52 lei. Solicită reclamantul încasarea unei despăgubiri pentru absența forțată de la serviciu din data de 01.11.2013 şi pînă la data pronunțării hotărârii, reieșind din salariul mediu lunar în sumă de 6439,42, ceea ce constituie 85673.03 lei.

Relatează reclamantul că încălcarea dreptului său constituțional la muncă şi suferințele morale care au rezultat din încălcarea acestui drept, i-au cauzat un prejudiciului moral, pe care l-a apreciat pecuniar la suma de 100000 lei. De asemenea, reclamantul a solicitat şi încasarea cheltuielilor de judecată, cuantumul cărora nu a fost specificat. Prin hotărîrea din 11.12.2014 a judecătoriei Centru mun.

Chișinău s-a admis parțial acțiunea înaintată de Garabajiu Valentin şi s-a anulat ordinul nr. 526-p din 28.10.2013 şi ordinul nr. 544-p din 01.11.2013 emise de ÎS „Gările şi Stațiile Auto”; s-a restabilit Garabajiu Valentin în funcția de administrator al filialei „Gara Auto Sud - Vest” a ÎS „Gările şi Stațiile Auto” şi s-a încasat din contul ÎS „Gările şi Stațiile Auto” în beneficiul lui Garabajiu Valentin prejudiciul în sumă de 86611 lei, care constituie echivalentul salariului mediu lunar al reclamantului pentru absența forțată de la serviciu în perioada 01.11.2013 - 11.12.2014; a salariului restant pentru perioada 28.10.2013 - 01.11.2013 în sumă de 1287,90 lei; a penalităților de întârziere în sumă de 521,60 lei, a prejudiciului moral în sumă de 4000 lei, iar pretențiile lui Garabajiu Valentin privind anularea actelor din 29.10.2013 şi din 01.11.2013 privind constatarea absenței sale nemotivate la locul de muncă şi repararea cheltuielilor de judecată s-au respins.

Totodată, s-a menționat că hotărârea în partea privind restabilirea în funcție şi încasarea unui salariu mediu lunar în mărime de 6439,48 lei urmează a fi execută imediat. Prin decizia din 08 iulie 2015 a Curţii de Apel Chișinău s-a admis apelul depus de ÎS „Gările şi Stațiile Auto”; s-a casat parțial hotărârea din 11 decembrie 2014 a judecătoriei Centru mun.

Chișinău în partea în care s-a anulat ordinul nr. 544-p din 01.11.2013 emis de către Directorul General al ÎS „Gările şi Stațiile Auto”, s-a restabilit reclamantul Garabajiu Valentin în funcția de administrator al filialei „Gara Auto Sud-Vest” a ÎS „Gările şi Stațiile Auto”, s-a încasat din contul ÎS „Gările şi 2 Stațiile Auto” în beneficiul reclamantului Garabajiu Valentin a despăgubirii în sumă de 86611 lei, care constituie echivalentul salariului mediu lunar al reclamantului pentru absența forțată de la serviciu în perioada în 01.11.2013 – 11.12.2014, a salariului restant pentru perioada 28.10.2013 – 01.11.2013 în sumă de 1287,90 lei şi a penalității de întîrziere în sumă de 521,60 lei, precum şi a prejudiciului moral în sumă de 4000 lei şi a taxei de stat în sumă de 2652 lei şi în această parte s-a emis o hotărîre nouă de respingere a acțiunii lui Garabajiu Valentin.

În rest, hotărârea din 11 decembrie 2014 a judecătoriei Centru, mun. Chişinău s-a menținut. La data de 25 august 2015 Garabajiu Valentin a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea acesteia cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este parțial neîntemeiată, ilegală şi pasibilă de a fi casată. Menționează că instanța de apel, la examinarea pricinii, a dat o apreciere greșită circumstanțelor pricinii, aplicînd eronat normele de drept material şi procedural şi a dat o apreciere arbitrară probelor anexate la materialele dosarului, ceea ce a dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

Conform art. 434 CPC recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Conform materialelor pricinii, decizia instanței de apel a fost pronunțată la data 08.07.2015, iar recursul a fost declarat la data de 25.08.2015, adică în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de Garabajiu Valentin, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Garabajiu Valentin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel şi nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 3 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. În această ordine de idei, Completul Colegiului reţine că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficientă probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Garabajiu Valentin, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Garabajiu Valentin împotriva deciziei din 08 iulie 2015 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Druţă Oleg Sternioală 4