2ra-2259/16 — anularea ordinelor, restabilirea la muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă

2ra-2259/16 — anularea ordinelor, restabilirea la muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță –N. Corcea dosarul nr. 2ra-2259/16

instanța de apel – N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

ÎNCHEIERE

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea de Stat „Gările și Stațiile Auto” și recursului declarat de Garabajiu

Valentin,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Garabajiu Valentin

împotriva Întreprinderii de Stat „Gările și Stațiile Auto” cu privire la anularea

ordinelor, restabilirea la muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la

muncă, încasarea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016, prin care au

fost respinse apelurile declarate de către Întreprinderea de Stat „Gările și Stațiile

Auto” și Garabajiu Valentin și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 25 noiembrie 2015

c o n s t a t ă

La 09 iunie 2015 Garabajiu Valentin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Gările și Stațiile Auto” (Î.S. „Gările și Stațiile

Auto”) cu privire la anularea ordinului de permutare nr. 106-p/a din 11 martie 2015

emis de către Î.S. „Gările și Stațiile Auto”, ca neîntemeiat și ilegal.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în temeiul contractului

individual de muncă nr. 09 din 04 martie 2009 a fost angajat pe o perioadă

nedeterminată în cadrul Filialei Gara Sud-Vest a ÎS “Gările și Stațiile Auto” (în

continuare Filiala Gara Sud-Vest) în funcția de administrator.

În baza acordului suplimentar la contractul individual de muncă nominalizat

supra din 27 februarie 2015, s-a convenit de comun acord modificarea pct. 1 din

contract vis-a-vis de funcția ocupată în acest sens fiind indicată denumirea de șef

filială.

La data 11 mai 2015, administratorul ÎS “Gările și Stațiile Auto”, Zara

Vladislav a emis ordinul nr. 106-p/a prin care în temeiul art. 74 alin. (4) CM a fost

1

permutat la filiala Gara Centru pentru îndeplinirea atribuțiilor funcției de controlor

de bilete, începând cu 12 mai 2015 pînă la 08 iunie 2015, inclusiv.

Consideră ordinul nr.l06-p/a din 11 mai 2015, cu privire la permutarea

salariatului Garabajiu Valentin emis de către ÎS “Gările și Stațiile Auto” ca fiind

ilegal și neîntemeiat susceptibil de a fi anulat (f.d. 3-6, V-I).

La data de 16 iulie 2015, prin încheierea judecătorului Victor Sandu a fost

transmis spre conexare dosarul nr.2-1849/15 la cererea lui Garabajiu Valentin

împotriva ÎS “Gările și Stațiile Auto”, cu privire la anularea ordinului de permutare,

anularea ordinului cu privire la desfacerea contractului individual de muncă,

restabilirea la muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă,

încasarea prejudiciului moral și cheltuielile de judecată (f.d. 57-58, V-I).

Prin încheierea protocolară din data de 17 iulie 2015, a fost dispusă conexarea

cauzelor civile într-o singură procedură (f.d. 60-61, V-I).

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 13 mai 2015, în temeiul ordinului

nr.82-p „Cu privire la personal”, a fost concediat din funcție în temeiul rapoartelor

nr. 267 din 12 mai 2015 și nr. 269 din 13 mai 2015 și actelor de constatare nr.1-7

din 12 mai 2015 și 1-4 din 13 mai 2015, privind constatarea și înregistrarea

încălcărilor disciplinei muncii comise de Garabajiu Valentin, permutat pentru

îndeplinirea atribuțiilor de controlor bilete filiala „Gara Centru„ a ÎS „Gările și

Stațiile Auto”, motivul fiind absența fără motive întemeiate și fără învoirea

administrației de la lucru pe parcursul zilelor de 12 mai 2015 și 13 mai 2015

prevăzute în pct.1.2,1.11 și 4.1 a fișei de post a controlorului bilete, pct.4,5 și 7 ale

Regulamentului Intern al întreprinderii.

Menționează că, la emiterea ordinului de permutare, angajatorul nu a ținut

cont în mod obligatoriu de certificatul medical nr. 296/23 din 12 mai 2015, eliberat

de Asociația Medicală Teritorială Centru care atestă ca fiind contraindicată

exercitarea unei munci îndelungate în picioare și expunerea la temperaturi ridicate a

salariatului Garabajiu Valentin, indicându-se în mod expres în conținutul acestuia

că, este interzisă exercitarea de către Garabajiu Valentin a funcției de controlor

bilete la peron.

Or, acest certificat trebuia să determine angajatorul să i-a în mod prompt

măsuri întru respectarea dreptului salariatului Garabajiu Valentin de a exercita o

funcție adecvată stării sale de sănătate (f. d. 46-49, V-I).

La data de 03 noiembrie 2015, reclamantul Garabajiu Valentin a depus cerere

suplimentară, în motivarea căruia a indicat că, potrivit contractului individual de

muncă nr. 9 din 04 martie 2009, încheiat cu ÎS „Gările și Stațiile Auto”, la pct. 1 în

rubrica funcția, profesia, meseria, specialitatea, calificarea este indicat că Garabajiu

Valentin este angajat în calitate de administrator și nicidecum în calitate de

controlor de bilete.

Consideră că, angajatorul nu l-a permutat pe reclamant la o altă funcție, dar la

transferat, iar în acest caz, potrivit art. 68, 74 alin. (1) CM urma să solicite și să

primească acordul salariatului.

2

Consideră că, deoarece prin ordinul nr. 106-p/a din 11 mai 2015 ”Cu privire

la permutarea salariatului” pîrîtul, fară acordul reclamantului a modificat unilateral

prevederile contractului individual de muncă în partea ce ține de specificul muncii,

acesta urmează a fi anulat.

Mai indică reclamantul că este invalid de gr. II, iar munca în calitate de șef al

filialei, cu care se isprăvea fără probleme, nu-i este contraindicată.

Astfel, fiind schimbat la o muncă mai grea în aer liber la temperaturi ridicate,

frig și ploaie, cu 12 ore în picioare, urcând și coborând prin circa a 40-50 de

autocare zilnic, controlând biletele la călători, este considerat de medici ca efort

fizic, care îi este contraindicat, pentru a nu i se agrava și mai mult starea de sănătate

or, în consecință ar fi putut suferi și un accident la locul de muncă.

Precizează reclamantul că salariul controlorului de bilete este evident mai mic

în comparație cu salariul șefului de filială.

Indică că în conformitate cu pct. 7 din Regulamentul intern al ÎS “Gările și

Stațiile Auto”, aprobat prin ordinul nr. 31 din 02 octombrie 2006 programul de lucru

pentru salariații întreprinderii este de la 8.00-17.00 cu pauza de masă între orele

12.00-13.00. Pentru anumite categorii de personal (dispecerii, casieri, controlori de

peron (funcția în care a fost transferat și reclamantul) și alte categorii de lucrători) se

stabilește munca în schimburi.

Controlorul de bilete are grafic de lucru de 12 ore pe zi și lucrează 2 zile peste

2, ceea ce diferă semnificativ de graficul de lucrul al șefului de filială, care are

regim de muncă de 8 ore zilnic.

Mai mult ca atât, acest regim de muncă și de odihnă este chiar contraindicat

(potrivit certificatului medical CMC nr. 296/23) reclamantului, care este invalid de

gr. II.

Menționează că, calificarea administratorului este una cu mult mai înaltă,

decât a controlorului de bilete. Astfel, potrivit fișei postului a administratorului,

cerințele față de acesta sunt: studii superioare, cunoștințe de management,

cunoștințe în domeniul economic, organizatoric, capacitatea de analiză și sinteză etc.

In partea ce ține de cerințele înaitate angajatului la funcția de controlor de bilete

acestea, potrivit fișei postului sunt: studii medii speciale, cunoașterea limbilor de

stat și rusă, receptivitate, seriozitate, responsabilitate.

Reclamantului i s-a eliberat anterior Extras de la Camera înregistrării de Stat a

persoanelor juridice, în calitate de a Administrator al filialei Sud-Vest, ceea ce

confirmă faptul că, reclamantul activa în calitate de conducător al filialei, cu statut

de persoană juridică.

Potrivit pct. 8 lit. b) din contractul individual de muncă salariatul are și alte

drepturi conform Contractului colectiv de muncă.

Potrivit contractului colectiv de muncă adminitratorul-șef de filiala (funcția de

conducere) primește un supliment la salariu pentru vechimea în muncă.

Controlorilor de bilete acest supliment nu se achită.

Consideră că, neprezentarea reclamantului la lucru este una întemeiată,

deoarece acesta a fost ilegal transferat în altă funcție și în ziua concedierii acesta se

3

afla în concediu medical din data de 12 mai 2015 cu care a și informat administrația

întreprinderii, repetat chiar și în ziua concedierii, dar nu s-a luat în vedere acest

lucru.

Astfel solicită încasarea imediată a unui salariu mediu pentru absență forțată

de la lucru, încasarea salariului mediu în calitate de șef al filialei Sud-Vest, pentru

absența forțată la lucru pe perioada de la 12 mai 2015 pînă la adoptarea unei hotărîri

a instanței, încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, încasarea

cheltuielilor de judecată și achitarea concediului medical din 12 mai 2015 pînă pe 14

mai 2015 (f. d. 100-106, V-I).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 noiembrie 2015,

cererea de chemare în judecată depusă de Garabajiu Valentin s-a admis parțial.

S-a anulat ordinul nr.106 p/a din data de 11 mai 2015 și ordinul nr.82-p din

data de 13 mai 2015, emise de către ÎS „Gările si Statiile Auto”, s-a încasat de la ÎS

„Gările și Stațiile Auto” în beneficiul lui Garabajiu Valentin salariul pentru absența

forțată de la muncă, începând cu data de 15 mai 2015 pînă la data de 08 iulie 2015

în sumă de 11 827, 08 lei, s-a obligat ÎS „Gările și Stațiile Auto” să calculeze și să-i

achite lui Garabajiu Valentin indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă

(concediul medical) pentru perioada 12-14 mai 2015, s-a încasat de la ÎS „Gările și

Stațiile Auto” în beneficiul lui Garabajiu Valentin prejudiciul moral în sumă de un

salariu mediu în mărime de 6 439 ,48 lei, s-a încasat de la ÎS „Gările și Stațiile

Auto” în beneficiul lui Garabajiu Valentin cheltuielile legate de asistența juridică în

sumă de 2 000 lei, de asemenea s-a încasat de la ÎS „Gările si Statiile Auto” în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 454,81 lei.

În rest, cerințele s-au respins ca neîntemeiate (f. d. 186-191, V-I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016, au fost respinse

apelurile declarat de către ÎS „Gările și Stațiile Auto” și Garabajiu Valentin și

menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25 noiembrie 2015.

La 09 august 2016 ÎS „Gările și Stațiile Auto” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei

instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe în partea admiterii cererii de chemare

în judecată depusă de Garabajiu Valentin, cu adoptarea unei noi hotărîri în partea

dată de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că în corespundere cu prevederile art. 74

alin. (4) din Codul Muncii, prin ordinul nr. 106-p/a din 11 mai 2015, Garabajiu

Valentin a fost permutat în cadrul aceleiași instituții și în aceiași localitate pentru

îndeplinirea lucrului în limitele specialității și calificării sale.

În această ordine precizează recurentul că conform pct. 1.2 din Fișa postului

controlorul de peron este obligat să cunoască și să respecte Regulamentul intern al

întreprinderii, Regulamentul transportatorilor auto de călători și bagaje,

Regulamentul cu privire la autogări, Codul transportului auto, iar potrivit pct. 1.13

asigură executarea strictă a ordinelor, dispozițiilor, indicațiilor directorului general

al întreprinderii, vicedirectorului general în coordonarea procesului tehnologic și

4

administratorului, asigură executarea strictă a pct. 27 din Regulamentul

transporturilor auto și de călători (pct. 1.14).

Conform pct. 1.2 al Regulamentului cu privire la autogară (stația auto) din 09

decembrie 1999 (M.O. nr. 46-49 din 27 aprilie 2000), autogările (stațiile auto)

organizează și satisfac cerințele populației în vederea transportării în strictă

corespundere cu actele legislative și normative ale Republicii Moldova, asigurând

confortul maxim pentru pasageri și deservirea lor civilizată.

Indică recurentul și prevederile pct. 7.1 al Regulamentului cu privire la

autogară (stația auto), în conformitate cu care colaboratorii autogărilor (stațiile auto)

- au obligațiunile să exercite controlul asupra furnizării mijloacelor de transport și

corespunderii lor cererii, dotării și cerințelor sanitare, să supravegheze ca pasagerii

să efectueze îmbarcarea și debarcarea doar pe peroanele special amenajate ale

autogării (stației auto), să țină evidența sosirii și plecării autobuzelor, de asemenea,

borderourilor de casă și documentele de dispecerat, să facă instructajul șoferilor în

vederea regulilor siguranței la transportarea pasagerilor și să-i informeze despre

schimbarea stării drumului, să amenajeze și să întrețină în stare cuvenită peroanele,

clădirile și edificiile autogărilor (stațiilor auto), să întreprindă măsuri în vederea

întreținerii teritoriului în stare sanitară cuvenită și să nu admită poluarea mediului,

să exercite controlul asupra respectării Regulamentului transportului auto de călători

și bagaje, regimului de lucru și odihnă a șoferilor, să ia măsurile necesare pentru

securitatea pasagerilor pe teritoriul Autogării.

Drept urmare, colaboratorii ÎS „Gările și Stațiile Auto” au aceleași atribuții și

sarcini îndreptate spre realizarea sarcinii autogărilor în procesul transportului de

pasageri și bagaje stabilite în pct. 1.2 al Regulamentului cu privire la autogară (stația

auto) și anume organizarea și satisfacerea cerințelor populației în vederea

transportării în strictă corespundere cu actele legislative și normative ale Republicii

Moldova, asigurând confortul maxim pentru pasageri și deservirea lor civilizată, or

Garabajiu Valentin a fost permutat la o muncă mai ușoară pentru îndeplinirea

atribuțiilor și sarcinilor în limitele specializării și calificării sale.

Astfel, precizează recurentul că, prin actele de constatare nr. 1-7 din 12 mai

2015 și nr. 1-4 din 13 mai 2015 s-a constatat neprezentarea la locul de muncă a lui

Garabajiu Valentin, absența fără motive întemeiate și fără învoirea administrației de

la locul de lucru pe parcursul zilelor de 12 mai 2015 și 13 mai 2015.

Drept consecință prin ordinului ÎS „Gările și Stațiile Auto”, nr. 82-p din 13

mai 2015 „cu privire la personal”, în temeiul art. 86 alin. (l) lit. h) și art. 206 - 210

din Codul muncii, Garabajiu Valentin a fost concediat cu desfacerea contractului

individual de muncă.

Consideră recurentul că ordinul nr. 106-p/a din 11 mai 2015 „cu privire la

permutarea salariatului” și ordinul nr. 82-p din 13 mai 2015 „cu privire la personal”

este legal și întemeiat.

Susține ÎS „Gările și Stațiile Auto” că consideră neîntemeiate și ilegale

concluziile primei instanțe și instanței de apel prin care s-a dispus încasarea

salariului pentru absență forțată de la muncă în mărime de 11 827, 08 lei, începând

5

cu data de 15 mai 2015 pînă la data de 08 iulie 2015 - cînd a fost casată hotărîrea

Judecătoriei Centru din 11 decembrie 2014 în partea restabilirii lui Garabajiu

Valentin, deoarece hotărîrea casată nu are nici o putere legală, iar actele de asigurare

sau de executare făcute în temeiul unei astfel de hotărîri sau decizii își pierd puterea

legală conform art. 445 alin. (2) Cod de procedură civilă.

La 02 septembrie 2016 Garabajiu Valentin a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărîrii Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 25 noiembrie 2015 și a deciziei Curții de Apel Chișinău

din 25 iunie 2016 în partea restabiliri în funcție, încasării salariului pentru absența

forțată de la serviciu și mărimii prejudiciului moral încasat.

În motivarea recursului a invocat că consideră decizia instanței de apel parțial

ilegală, ca urmare a aplicării eronate a legii.

Consideră că concluzia instanței de apel vine în contradicție și cu art. 81

Codul Muncii, în conformitate cu care, contractul individual de muncă încetează în

temeiul ordinului (dispoziției, deciziei, hotărîrii) angajatorului, care se aduce la

cunoștința salariatului, sub semnătură, cel tîrziu la data eliberării din serviciu.

Ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) angajatorului cu privire la încetarea

contractului individual de muncă trebuie să conțină referire la articolul, alineatul,

punctul și litera corespunzătoare din lege.

Astfel, din considerentul că nu i-a fost adus la cunoștință nici pînă în prezent

vreun ordin de eliberare după cum prevede art. 81 Codul Muncii, consideră că

urmează a fi restabilit în funcția de șef al filialei Gara Sud-Vest.

Mai indică recurentul că, deoarece inițial a înaintat două acțiuni împotriva ÎS

„Gările și Stațiile Auto” prin care a solicitat anularea ordinelor nr. 106-p/a din 11

mai și nr. 82-p din 13 mai 2015, iar prin încheierea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 17 iulie 2015 a fost dispusă conexarea cauzelor civileîntr-o singură

procedură, mărimea prejudiciului moral care urma a fi încasat în beneficiul său

constituie suma de 12 878,96, echivalentul a două salarii medii ale sale.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt

inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

6

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Gările

și Stațiile Auto” și recursului declarat de Garabajiu Valentin, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Gările și Stațiile Auto” și recursul

declarat de Garabajiu Valentin, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Gările și Stațiile Auto” și

recursul declarat de Garabajiu Valentin, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursurile declarate de Întreprinderea de Stat „Gările și Stațiile Auto” și

Garabajiu Valentin, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat

7