3ra-1474/15 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1474/15 prima instanţă - Ş. Niţă, instanţa de apel –M. Guzun, A. Nogai, A. Doga, ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Dione”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Dione”, împotriva Primăriei mun. Chişinău privind anularea certificatului de urbanism pentru proiectare nr.353i/13 din 07 iunie 2013 şi autorizaţiei de construcţie nr.271 din 02 iulie 2013, eliberate societăţii cu răspundere limitată „Vavilex”.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015, prin s-a respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Dione” şi s-a menţinut fără modificări hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 noiembrie 2014, c o n s t a t ă ; La 04 noiembrie 2013 societatea cu răspundere limitată „Dione” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău, în care a solicitat anularea certificatului de urbanism pentru proiectare nr.353i/13 din 07 iunie 2013 şi autorizaţiei de construcţie nr.271 din 02 iulie 2013,eliberate societăţii cu răspundere limitată „Vavilex”. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, Primăria mun.

Chişinău a acordat certificat de urbanism pentru proiectare nr.353i/13 din 07 iunie 2013 şi autorizaţiei de construcţie nr.271 din 02 iulie 2013 societăţii cu răspundere limitată „Vavilex”, prin care i s-a autorizat executarea lucrărilor de finalizare a construcţiei unui centru comercial şi farmacie la parter cu regimul maximal pe verticala S-P-4E, lucrări care au fost începute încă în anul 2005, în baza unei alte autorizaţii de construcţie, pe str. Independenţei 28/3, mun. Chişinău. Susţine că compania răspunzătoare de efectuarea lucrărilor de construcţie încălcă liniile roşii a hotarului. Potrivit Direcţiei generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare lucrările de amenajare a terenului adiacent imobilului din str. Independenţei 28/3, mun.

Chişinău, sunt preconizate în partea de sud a construcţiei nefinalizate. Însă societatea cu răspundere limitată „Vavilex” nu execută lucrările în partea de sud a construcţiei 1 nefinalizate, dar direct pe liniile roşii şi pe hotarul terenului arendat de către societatea cu răspundere limitată „Dione”. Consideră societatea cu răspundere limitată „Dione” că, prin eliberarea certificatului de urbanism pentru proiectare nr.353i/13 din 07 iunie 2013 şi autorizaţiei de construcţie nr.271 din 02 iulie 2013, societăţii cu răspundere limitată „Vavilex”, îi lezează un drept recunoscut de lege şi anume folosirea terenului prin încălcarea linei de hotar. Afirmă că, actele administrative sunt emise contrar prevederilor legale.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 noiembrie 2014 cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Dione” s-a respins ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015, s-a respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Dione” şi s-a menţinut fără modificări hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 noiembrie 2014. La 10 septembrie 2015, societatea cu răspundere limitată „Dione” a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii prin care să fie admise pretenţiile înaintate. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de fapt şi aprecierea necorespunzătoare a faptelor stabilite.

Indică că prin lucrările de construcţie efectuate de către societatea cu răspundere limitată „Vavilex” se afectează lucrările de construcţie a societăţii cu răspundere limitată „Dione” şi anume imposibilitatea efectuării lucrărilor de construcţie a parcării supraetajate. Actele emise de către Primăria mun. Chişinău sunt contrare Legii contenciosului administrativ deoarece la eliberarea autorizaţiei Primăria nu a ţinut cont de divirgenţie apărute între părţi. Consideră că instanţa de apel nu a elucidat toate împrejurările importante pentru soluţionarea corectă a cazului şi nu au fost apreciate pe deplin probele administrate. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Prin referinţa depusă la 20 octombrie 2015 societatea cu răspundere limitată „Vavilex” a indicat că actele administrative contestate, emise de către Primăria mun. Chişinău, au produs deja efectele juridice şi s-au consumat prin faptul înregistrării dreptului de proprietate privată asupra construcţiei din str. Independenţei 28/3 mun. Chişinău. Consideră că instanţele investite cu judecarea fondului au elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au dat o apreciere probelor după intima convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor administrate la dosar în ansamblu şi interconexiunea lor. Susţine că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt legale, iar recursul declarat este neîntemeiat.

A pledat pentru respingerea recursului. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii 2 recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.224), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 22 iulie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 10 septembrie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire 3 cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „Dione” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Dione”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4