3ra-701/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-701/15 prima instanţă - V. Efros instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac, ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Maxmod Imobil”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Maxmod Imobil” împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Primăria mun.

Chişinău, casată hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 iulie 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre, c o n s t a t ă ; La 23 august 2013, societatea cu răspundere limitată „Maxmod Imobil” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău în care a solicitat anularea dispoziţiei nr.421-d din 07 iunie 2013 privind sistarea temporară a lucrărilor de construcţie şi a valabilităţii autorizaţiei de construcţie nr.921 din 22 noiembrie 2013 privind construirea unei mansarde la blocul de locuinţe din bd. Grigore Vieru, 22/8 mun. Chişinău, încasarea din contul Primăriei mun. Chişinău a sumei de 3 627 566,38 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin emiterea actului administrativ şi încasarea tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretenţiilor formulate a menţionat că, la 21 februarie 2011 între Asociaţia Proprietarilor Locuinţelor Privatizate nr.52/175 COOP şi societatea cu răspundere limitată „Maxmod Imobil” a fost încheiat contractul de investiţii ce are ca obiect investiţii în lucrări de reconstruire a acoperişului locativ, proiectarea şi construirea unei mansarde locative, pe acoperişul blocului amplasat în mun. Chişinău bd. Grigore Vieru 22/8, cu prevederile proiectului elaborat, cu detaliile de execuţie, precum şi a normativelor, standardelor şi prescripţiilor tehnice în vigoare. Indică că după întrunirea condiţiilor necesare societăţii cu răspundere limitată „Maxmod Imobil” i s-a eliberat de către Primăria mun.

Chişinău autorizaţie de construcţia nr.921 şi certificatul de urbanism nr.755/11 din 09 septembrie 2011, ulterior autorizaţia de construcţie fiind înregistrată la Inspecţia de Stat în Construcţii, iar după înregistrarea autorizaţiei la Inspecţia de Stat în Construcţii, s-a confirmat legalitatea acesteia şi respectarea tuturor exigenţilor 1 prevăzute de lege. Afirmă reclamantul că din cauza impedimentelor create în executarea lucrărilor de construcţie a mansardelor, cumpărătorii apartamentelor au solicitat restituirea investiţiilor efectuate. Referitor la pretenţia privind încasarea prejudiciului material în mărime de 3 627 566,38 lei indică că este format din cheltuieli efective suportate în mărime de 1236535,50 lei, şi suma de 2391030,88 lei cu titlu de venit ratat.

La emiterea dispoziţiei de sistare temporară a lucrărilor şi a valabilităţii construcţiei Primăria mun. Chişinău nu a indicat nici o încălcare a acesteia, fiind indicat doar protestul locatarilor, cu atît mai mult că prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 06 februarie 2013 s-a confirmat legalitatea autorizaţiei de construcţie nr.921 din 22 noiembrie 2011. Mai indică că sistarea temporară a valabilităţii autorizaţiei ce vizează activitatea de întreprinzător potrivit prevederilor art.343 se dispune de către instanţa de judecată şi nicidecum de către autorităţile administraţiei publice. Consideră reclamantul că numai instanţa de judecată este competentă să se expună asupra sistării valabilităţii autorizaţiei.

Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 iulie 2015, acţiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată „Maxmod Imobil”, s-a admis parţial. S-a dispus anularea dispoziţiei Primăriei mun. Chişinău din 421-d din 07 iunie 2013. S-a încasat din contul Primăriei mun. Chişinău în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Maxmod Imobil” prejudiciu material în mărime de 1236535,50 lei. În rest cerinţele s-au respins ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, s-a admis apelul declarat de către Primăria mun. Chişinău. S-a casat hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 iulie 2014 şi s-a adoptat o nouă hotărîre în partea încasării prejudiciului material în mărime de 1236535,50 lei, prin care s-a respins ca lipsit de temei capătul de cerere.

În rest hotărîrea s-a menţinut. La 30 martie 2015, societatea cu răspundere limitată „Maxmod Imobil” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea acesteia şi emiterea unei noi decizii prin care să fie menţinută hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 iulie 2014. În motivarea recursului s-a menţionat că, nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi o consideră ilegală. Indică că instanţa de apel greşit a motivat faptul că nu s-au prezentat probe suficiente, prin care Primăria ar fi refuzat în admiterea cererii de prelungire a autorizaţiei de construcţie, întrucît această autorizaţie de construcţie a fost prelungită cu 12 luni, în termenul de executare a lucrărilor şi nu poate fi prelungită în continuare.

Mai indică că prin faptul că instanţele de judecată au constatat ilegalitatea actului administrativ emis de către Primăria mun. Chişinău se constată şi cauzarea prejudiciului material din motivul îndeplinirii în termen a lucrărilor. Pe lîngă faptul că întreprinderea a suferit pierderi materiale, aceasta a suferit şi un prejudiciu de imagine. Toate cheltuielile suportate de către întreprindere au fost în perioada sistării valabilităţii autorizaţiei de construcţie, iar prin acţiunile întreprinse de către 2 Primăria mun. Chişinău se doreşte stoparea lucrărilor de construcţie. Susţine că numai repararea prejudiciului material prin echivalent bănesc în mărimea indicată poate aduce satisfacţie persoanei prejudiciate.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.250 Vol. I), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 31 ianuarie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 30 martie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile 3 trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „Maxmod Imobil”, în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Maxmod Imobil”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4