2ra-2624-15 — Încasarea sumei

Prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr. 2ra-2624/15 Instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, S. Arnăut. ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul recurentului Societăţii cu Răspundere Limitată „Sabris-Com”, Ion Sîrbu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tudor Scurtulenco împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Sabris-Com”, cu privire la încasarea salariului restant şi a penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sabris-Com” şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Râşcani, municipiul Chişinău, din 02 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 07 februarie 2013, reclamantul,Tudor Scurtulenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva S.R.L.

„Sabris-Com” cu privire la încasarea salariului şi a penalităţii. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 01 iunie 2012 a fost angajat în cadrul S.R.L. „Sabris-Com”, în calitate de şofer. Invocă reclamantul că, pârâtul nu i-a achitat salariul pentru perioada septembrie - noiembrie 2012, de asemenea nu i-au fost restituiţi banii achitaţi de către reclamant pentru deplasările de serviciu în or. Cahul, în perioada 10 iulie 2012 – 29 noiembrie 2012. Afirmă reclamantul că, a depus o petiţie în cadrul Inspecţiei Muncii, cu privire la verificarea acţiunilor angajatorului la reţinerea salariului. Astfel, conform datelor contabile, s-a stabilit că, salariul restant pentru lunile septembrie-noiembrie 2012, constituie suma de 10 118 lei şi 57 bani.

Cere reclamantul, Tudor Scurtulenco, încasarea datoriei salariale în mărime de 10 118 lei şi 57 bani, compensaţia pentru costul biletelor de deplasare – 1 771 lei şi 20 bani, penalitatea în mărime de 5749 lei şi 20 bani şi compensaţia pentru reţinerea carnetului de muncă, în mărime de 31 704 lei. Prin hotărârea judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 02 aprilie 2014, acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus încasarea de la S.R.L. „Sabris-Com” în beneficiul lui Tudor Scurtulenco, suma de 4500 lei, salariul restant neachitat pentru lunile septembrie-noiembrie 2012, suma de 1771 lei şi 20 bani, pentru deplasările efectuate în or. Cahul şi suma de 1890 lei cu titlu de penalitate pentru neachitarea salariului în termen.

În rest, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de către S.R.L. „Sabris-Com” şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Râşcani, mun.Chişinău, din 02 aprilie 2014. La 24 august 2015, reprezentantul recurentului S.R.L. „Sabris-Com”, Ion Sîrbu, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei decizii sub formă de încheiere cu privire la scoaterea cererii de pe rol. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece aceasta ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Mai mult ca atât, consideră recurentul că, ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul recurentului S.R.L. „Sabris-Com”, Ion Sîrbu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul recurentului S.R.L.

„Sabris- Com”, Ion Sîrbu, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul reprezentantului recurentului Societăţii cu Răspundere Limitată „Sabris-Com”, Ion Sîrbu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală