2ra-1399/15 — Cu privire la încasarea salariului

dosarul nr.2ra-1399/15 prima instanţă – L. Lupașco instanţa de apel – A. Minciuna, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completuluui, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către avocatul Cojocari Dumitru în interesele recurentului Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans”, adoptată în pricina civila la cererea de chemare în judecată a lui Mînza Ion împotriva Societății cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” cu privire la constatarea faptului încheierii acordului între Mînza Ion şi Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” privind plata salariului netarifar pentru fiecare kilometru parcurs a cîte 10 cenţi SUA în monedă naţională conform cursului valutar la data achitării salariului în conţinutul contractului individual de muncă, încasarea din contul pîrîtului Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” în beneficiul lui Mînza Ion a salariului tarifar neachitat, a salariului netarifar neachitat conform cursului valutar la data achitării salariului, a penalităţii pentru salariul tarifar neplătit în termen, a penalităţii pentru salariul netarifar neplătit în termen conform cursului valutar la data achitării salariului, a salariului mediu tarifar pentru tot timpul absenţei forţate de la muncă, a indemnizaţiei pentru concediu anual nefolosit,

obligarea pîrîtului la eliberarea carnetului de muncă, anularea ordinului nr. 15/08/12 de concediere a lui Mînza Ion din funcţia de şofer internaţional, constatarea existenţei relaţiilor de muncă dintre Mînza Ion şi Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” în perioada 15 august 2012 – 22 august 2012, obligarea Societății cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” de a emite ordin de demisie a lui Mînza Ion din funcţia de şofer internaţional cu data de 22 august 2012 în temeiul art.85 alin. (1) Codul Muncii RM, cu înscrierea temeiului dat în carnetul de muncă, precum şi încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 18 decembrie 2014 prin care s-a respins cererea de apel depusă de Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans”, s-a admis cererea de apel declarată de Mînza Ion, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 28 martie 2014, în partea respingerii pretenților înaintate de Mînza Ion privind obligarea Societății cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” de a elibera lui Mînza Ion carnetul de muncă și de încasare a prejudiciului moral, fiind emisă o hotărîre nouă în această parte.

c o n s t a t ă: La 11 aprilie 2013 reclamantul Mînza Ion s-a adresat în instanţă cu o cerere împotriva Societății cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans”, ulterior concretizată prin 1 majorarea pretențiilor din data de 26 decembrie 2013, cu privire la constatarea faptului încheierii acordului între Mînza Ion şi Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” privind plata salariului netarifar pentru fiecare kilometru parcurs a cîte 10 cenţi SUA în monedă naţională conform cursului valutar la data achitării salariului în conţinutul contractului individual de muncă, încasarea din contul pîrîtului Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” în beneficiul lui Mînza Ion a salariul tarifar neachitat, a salariului netarifar neachitat conform cursului valutar la data achitării salariului, a penalităţii pentru salariul tarifar neplătit în termen, și pentru salariul netarifar neplătit în termen, conform cursului valutar la data achitării salariului, încasarea salariului mediu tarifar pentru tot timpul absenţei forţate de la muncă, a indemnizaţiei pentru concediu anual nefolosit, obligarea pîrîtului la eliberarea carnetului de muncă, anularea ordinului nr. 15/08/12 de concediere a lui Mînza Ion din funcţia de şofer internaţional,

constatarea existenţei relaţiilor de muncă dintre Mînza Ion şi Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” în perioada 15 august 2012 – 22 august 2012, obligarea Societății cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” de a emite ordin de demisie a lui Mînza Ion din funcţia de şofer internaţional începînd cu data de 22 august 2012 în temeiul art.85 alin.l Codul Muncii RM, cu înscrierea temeiului dat în carnetul de muncă, precum şi încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată (f.d.1-10, 103-104). În motivarea cererii reclamantul a invocat, că la 07 aprilie 2012 Mînza Ion a încheiat un contract de munca, pe durată nedeterminată cu Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans”, prin care s-a angajat la lucru în calitate de şofer internaţional.

De la 04 iunie 2012 pînă la 18 iulie 2012, reclamantul s-a aflat timp de 45 zile în deplasare, efectuând ruta Chisinau-Tiraspol-Novocuznetsc cu autocamionul IVECO cu n/î C IV 093, parcurgînd o distanţă de 10550 km. Angajatorul a achitat diurnele pentru perioada respectivă, însă refuză să achite salariul tarifar şi netarifar pentru lucrul efectuat. De la 02 august 2012 pînă la 10 august 2012, Mînza Ion a afectuat cu autocamionul MAN cu n/î CHF 912, ruta Chişinău - Moscova parcurgând o distanta de 2922 km, pentru care angajatorul n-a achitat salariul convenit. După efectuarea ultimei curse, angajatorul circa doua luni de zile n-a achitat salariul reclamantului pentru rutele menţionate. Susţine, că angajatorul n-a achitat nici salariul minim tarifar pentru categoria I conform prevederilor pct. 6 a contractului de munca pe toata perioada activităţii cet.

Minza Ion la Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans”, încălcînd astfel prevederile pct. 2 a contractului individual de munca și a legislaţiei în vigoare art.142 alin. (1) pct.(b) Codul Muncii. Menţionează, că aceste circumstanţe l-au determinat pe reclamant sa depună o cerere de eliberare din funcţie cu solicitarea acceptării demisiei, achitării salariului, eliberarea carnetului de munca şi a legitimaţiei de şofer internaţional de la data depunerii cererii. 2 La 28 august 2012 reprezentantul pîrîtului a expediat răspuns la cererea de demisie, în care s-a expus asupra unor pretenţii faţă de reclamant, însă n-a reacţionat la fondul cererii de eliberare de la serviciu. Invocă, că la 25 septembrie 2012, a expediat o nouă cerere pîrîtului, prin care a solicitat restituirea carnetului de munca, salariul neachitat şi legitimaţia de şofer internaţional, probat prin avizul de recepţie nr. 51149, primind la data de 25 septembrie 2012 acelaşi răspuns ca şi iniţial.

Susţine, că pînă în prezent pîrîtul n-a achitat reclamantului drepturile salariale, n-a restituit carnetul de muncă şi legitimaţia de şofer internaţional, încălcînd prevederile art. 66, 85 alin. (3), 143 Codul muncii şi pct.3 și 6 a contractului individual de muncă din 07 aprilie 2012. Menţionează reclamantul, că potrivit înţelegerii dintre salariat şi angajator, ca componentă a salariului netarifar, Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” urma să-i achite reclamantului diurna a cîte 10 dolari SUA pe zi, și pentru fiecare kilometru parcurs cîte 10 cenți SUA în monedă națională conform cursului valutar la data achitării salariului, însa, angajatorul n-a inclus acordul dat în pct. 6 a contractului individual de muncă ce prevede clauza privind salariul netarifar (corespunzător timpului de munca efectuat).

La momentul încheierii contractului, angajatorul n-a inclus în contract clauza esenţială privind salariul netarifar, ci s-a limitat la sintagma ”corespunzător timpului de muncă efectuat” care are un conţinut vag, astfel fiind încălcate prevederile art. 45, 49 alin. (1) pct. (i) a Codului Muncii. Astfel, susţine reclamantul, că aflîndu-se în deplasare timp de 45 de zile de la 04 iunie 2012 pînă la 18 iulie 2012, a efectuat ruta tur-retur Chisinău-Tiraspol- Novokuznetsc cu distanța de 10550 km. Pentru distanța parcursă reclamantului urmează să i se achite salariul de 1055 dolari SUA (10550 km x 10 cenţi SUA), iar pentru ruta Chișinău-Moscova-Chișinău, cu lungimea de 2 922 km, efectuată de la 02 august 2012-10 august 2012, pîrîtul urmează să achite salariul de 292 dolari SUA (2922 km x 10 cenţi SUA).

În total salariul netarifar datorat de Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” reclamantului constituie suma de 1347 dolari SUA (1055 dolari SUA + 292 dolari SUA). Mai invocă, că din momentul angajării pînă la depunerea cererii de demisie (07 aprilie 2012 - 22 august 2012), angajatorul n-a achitat reclamantului salariul tarifar pentru categoria I, prevăzută de pct. 6 a contractului individual de munca.

Astfel, pentru 23 de zile din luna aprilie 2012 angajatorul urmează să achite reclamantului salariul tarifar restant în suma de 1204 lei (1540 lei/29.4 zile x 23 zile a lunii aprilie 2012). Salariul minim tarifar lunar pentru funcţia de şofer internaţional începînd cu 1 mai 2012 pînă în prezent constituie 1820 lei (1300 1ei salariul minim garantat x 1.4 coeficientul tarifar), ceea ce determină, că pentru lunile mai, iunie, iulie şi 22 de zile din luna august 2012, pîrîtul urmează să-i achite reclamantului salariul tarifar restant în suma de 6821 lei (1820 lei x 3 luni + 1820 lei/29.4 zile x 22 zile a lunii august 2012). 3 Menţionează, că prin cererea din 25 septembrie 2012 şi cererea din 06 februarie 2013 reclamantul a solicitat repetat să i se restituie carnetul de munca şi legitimaţia de şofer internaţional, însă pînă la momentul actual pîrîtul reţine eliberarea actelor date.

Astfel, fară a deţine carnetul de munca şi legitimaţia de şofer internaţional, reclamantul este privat ilegal de posibilitatea de a muncii nereuşind să se angajeze la alt serviciu.

Solicită reclamantul: 1) constatarea faptului încheierii acordului între Mînza Ion şi Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” privind plata salariului netarifar pentru fiecare kilometru parcurs a cîte 10 cenţi SUA în moneda naţională conform cursului valutar la data achitării salariului în conţinutul contractului individual de munca; 2) încasarea din contul Societății cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” în beneficiul lui Mînza Ion a salariului tarifar neachitat în mărime de 8025 lei; 3) încasarea din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului a salariului netarifar neachitat în sumă de 1347,2 dolari SUA conform cursului valutar la data achitării salariului; 4) încasarea din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului a penalităţii pentru salariul tarifar neachitat în termen în mărime de 1532 lei; 5) încasarea din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului a penalităţii pentru salariul netarifar neachitat în termen în mărime de 257 dolari SUA; 6) încasarea din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului a salariului mediu tarifar pentru timpul absenței forțate de la muncă în mărime de 11 353 lei; 7) compensarea din contul pîrîtului în beneficiului lui Mînza Ion a concediului anual nefolosit în sumă de 727 lei; 8) încasarea din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral în mărime de 8000 lei;

9) obligarea pîrîtului de a elibera carnetul de muncă şi legitimaţia de şofer internaţional a reclamantului; 10) încasarea din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului a cheltuielilor pentru asistenţă juridică în mărime de 1000 lei. La data de 13 noiembrie 2013 reclamantul a depus o cerere prin care a renunţat la pretenţia cu privire la obligarea pîrîtului de a restitui reclamantului legitimaţia de şofer internaţional cu încetarea acţiunii în această parte, pe motivul, că Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” a restituit reprezentantului reclamantului legitimaţia în cauză (f.d. 67). Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 15 noiembrie 2013, a fost admis renunţul reprezentantului reclamantului în partea ce ţine de obligarea pîrîtului de a elibera legitimaţia de şofer internaţional cu încetarea procesului în partea dată (f.d.78).

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 28 martie 2014 acțiunea s-a admis parțial. S-a constatat faptul încheierii acordului între Mînza Ion și Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans ” privind plata salariului netarifar pentru fiecare kilometru parcurs a cîte 10 cenți SUA în monedă națională conform cursului valutar la data achitării salariului în conținutul contractului individual de muncă. S-a constatat existența relațiilor de muncă între Mînza Ion și Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” în perioda 07 aprilie 2012 - 22 august 2012, s-a încasat de la Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” în beneficiul lui Mînza Ion salariul tarifar neachitat în mărime de 2 386 lei, indemnizația pentru concediul nefolosit în mărime de 727, 92 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 1000 4 lei, iar în total s-a încasat suma de 4 113 (patru mii una sută treisprezece) lei 92 bani RM.

S-a încasat de la Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” în beneficiul lui Mînza Ion salariul netarifar neachitat pentru deplasarea pe ruta Chişinău- Novocuzneţk în perioada 04 iunie 2012 - 18 iulie 2012 în mărime de 1055 dolari SUA şi pentru deplasarea pe ruta Chişinău - Moscova în perioada 02 august 2012 - 10 august 2012 în mărime de 292,2 dolari SUA, iar în total s-a încasat 1347,2 dolari SUA în monedă națională conform cursului valutar la data achitării salariului.

S-a încasat de Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 666, 61 lei; s-a anulat ordinul nr. 15/08/12 din 15 august 2012 privind concedierea lui Mînza Ion c/p 0981902219966, conform art. 86 p. (h), (k) al Codului muncii; s-a obligat Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” la emiterea ordinului de concediere a lui Mînza Ion din funcția de șofer internațional începînd cu data de 22 august 2012 în temeiul art. 85 alin. (1) Codul muncii și cu înscrierea temeiului dat în carnetul de muncă. În partea ce ține de încasarea a unui salariu mediu în mărime de 1504 lei, hotărîrea urmează a fi executată imediat.

În rest, cerințele reclamantului Mînza Ion cu privire la încasarea penalității pentru salariul tarifar neplătit în termen, încasarea penalității pentru salariul netarifar neplătit în termen conform cursului valutar la data achitării, încasarea salariului mediu tarifar pentru tot timpul absenței forțate de la muncă, obligarea pîrîtului la eliberarea carnetului de muncă și încasarea prejudiciului moral, au fost restinse ca neîntemeiate (f.d.177, 180- 193). Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 18 decembrie 2014 s-a respins cererea de apel depusă de Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans”, s-a admis cererea de apel declarată de Mînza Ion, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 28 martie 2014, în partea respingerii pretenților înaintate de Mînza Ion privind obligarea Societății cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” de a elibera lui Mînza Ion carnetul de muncă și de încasare a prejudiciului moral, fiind emisă o hotărîre nouă în această parte. S-a încasat din contul Societății cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” în beneficiului lui Mînza Ion prejudiciul moral în mărime de 4000 lei; s-a obligat Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” să elibereze lui Mînza Ion carnetul de muncă. În rest, hotărîrea primei instanței s-a menținut fără modificări (f.d.235-262).

La 03 aprilie 2015 avocatul Cojocari Dumitru (împuternicit prin mandat avocațial seria MA nr.0558135 din 03 aprilie 2015) în interesele recurentului Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu restituirea cauzei la rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului recurentul a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată.

5 A indicat că, atît instanța de fond, cît și instanța de apel nu a justificat concludent anularea ordinului nr. 15/08/12 din 15 august 2012 privind concedierea lui Mînza Ion conform art. 86 alin. (1) pct. (h), (k) Codul muncii, deoarece reclamantul din momentul neprezentării la serviciu, fără vreun motiv întemeiat, fără a înștiința angajatorul s-a eschivat de la prezentarea dării de seamă pe resursele materiale și financiare care i-au fost încredințate în timpul exercitării muncii în cadrul companiei recurente; a admis deteriorări la autocamioanele conduse, deteriorări confirmate prin actul comisiei formată din specialiști în domeniu; a admis abateri mari a regimului de muncă, unde luînd în considerație pauzele obligatorii de odihnă, ruta urma să fie parcursă în timp de 19 zile calendaristice, pe cînd reclamantul/intimat a parcurs-o în 45 zile.

Prin urmare, afirmă avocatul recurentului, drept rezultat al comportamentului de rea-credință a reclamantului la data de 15 august 2012 de către Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” a fost emis un ordin nr.15/08/2012, prin care Mînza Ion a fost eliberat din funcția de șofer internațional. Referitor la solicitarea reclamantului de încasare a salariului tarifar în sumă de 8025 lei, recurentul consideră această pretenție drept nefondată, avînd în vedere suma deteriorărilor admise, precum și la dreptul angajatorului de a efectua unele rețineri din salariu, pentru acoperirea avansului necheltuit și nerestituit la timp, eliberate pentru deplasare în interes de serviciu sau pentru repararea prejudiciului material cauzat unității din vina salariatului.

Este neîntemeiată solicitarea reclamantului cu privire la încasarea salariului netarifar, menționînd că asemenea prevederi nu au fost incluse în contractul individual de muncă, încheiat între părțile litigante. De asemenea, este neîntemeiată pretenția reclamantului/intimat cu privire la încasarea concediului anual nefolosit, deoarece, afirmă avocatul recurentului, potrivit art. 155 alin. (1) Codul muncii, concediul de odihnă pentru primul an de muncă se acordă salariaților după expirarea a 6 luni de muncă în unitatea respectivă, or materialele cauzei cert probează că, Mînza Ion nu a activat în cadrul unității o perioadă mai mare de 6 luni de zile, respectiv nu beneficiază de indemnizație de concediu.

Generalizînd cele menționate, conchide avocatul recurentului că, deși lui Mînza Ion i-au fost achitate plățile salariale, fapt confirmat prin semnătura acestuia, în cadrul examinării cauzei, în instanța de fond, prin hotărîrea sa din 28 martie 2014, total nefondat a admis cerințele reclamantului dispunînd încasarea sumelor nejustificate din contul Societății cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” și obligarea eliberării carnetului de muncă. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 6 Conform scrisorii de comunicare anexate la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 18 decembrie 2014 a fost expediată în adresa participanților și recepționată la 05 februarie 2015 (f.d.274), astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 03 aprilie 2015, în termen.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în 7 art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de avocatul Cojocari Dumitru în interesele recurentului Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de avocatul Cojocari Dumitru în interesele recurentului Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de avocatul Cojocari Dumitru în interesele recurentului Societatea cu răspundere limitată ”Brovcenco Trans” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 8