2rac-361/15 — Încasarea sumei

prima instanță: L. Caraianu dosarul nr. 2rac-361/15 instanța de apel: G. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Gagauz-Gaz”, în pricina civilă la cerea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Gagauz-Gaz” împotriva Primăriei satului Copceac cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 09 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Gagauz-Gaz” şi menținută hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 16 decembrie 2014, prin care acțiunea a fost admis parţial, c o n s t a t ă: La 06 octombrie 2014, SRL „Gagauz-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Copceac cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a indicat că la 11 decembrie 2012 între SRL „Gagauz-Gaz” și Primăria satului Copceac a fost încheiat contractul nr.34/12, privind livrarea gazelor naturale agenților economici pe anul 2013. Susține că conform punctului 1.2 al contractului dat, SRL „Gagauz-Gaz” a livrat gaze naturale Primăriei satului Copceac din decembrie 2012 până în aprilie 2013, în sumă de 353 745, 34 lei, care a fost achitată nu la timpul convenit, pe cînd potrivit punctului 3.3 al contractului, consumatorul este obligat să plătească costul gazelor naturale livrate de fapt, până la data indicată în factură.

Menționează că în conformitate cu punctul 3.4 a contractului nr.34/12, în cazul neachitării costului gazelor naturale consumate până la termenul stabilit, consumatorul achită furnizorului penalități, în conformitate cu legislația în vigoare, în mărimea ratei de refinanțare stabilită de Banca Națională a Moldovei, din suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi de la expirarea termenului limită de plată și până la data la care a fost efectuată plata. Susține că Primăria satului Copceac a achitat benevol penalitatea.

Indică că rata de refinanțare de 4,5% anual a fost stabilită de Banca Națională a Moldovei și publicată în Monitorul Oficial nr.248-251 din 07 decembrie 2012, nr.27-30 din 08 februarie 2013, nr. 49-55 din 08 martie 2013, nr.69-74 din 05 aprilie 2013, și 3,5% anual publicată în Monitorul Oficial nr.284-289 din 06 decembrie 2012. Afirmă că potrivit contractul nr.34/12, SRL „Gagauz-Gaz” în totalitate și-a executat obligațiunile de livrare a gazelor naturale Primăriei satului Copceac, însă ultima nu și-a onorat obligațiunile de plată pentru gazele naturale consumate în termenul stabilit prin contract, încălcând prevederile art.572 Cod civil, potrivit căruia obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul şi în momentul stabilit.

Remarcă că conform Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiției privind aplicarea de către instanțele judecătorești a legislației ce reglementează modalitățile de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere sau executare necorespunzătoare a obligațiilor pecuniare, cu excepția celor izvorâte din contractul de credit bancar sau împrumut nr.9 din 24 decembrie 2010, prin obligație pecuniară se va înțelege acea obligație, în virtutea careia debitorul e obligat, în baza unui contract sau a unei obligații extra contractuale prevăzut de Codul civil, să transmită creditorului bani, în sumă determinată sau determinabilă, adică utilizează banii ca mijloc de plată pecuniară poate fi obligația unei părți de achitare a mărfurilor, serviciilor etc. Insistă că luând în considerație că Primăriei satului Copceac nu a executat în termen obligațiile de plată pentru consumul de gaze naturale, prevăzute prin contract, prin prisma prevederilor art.619 alin.(1) Cod civil, obligațiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii, care constituie 2 385, 38 lei.

Menționează că în vederea soluționării litigiului pe cale extrajudiciară a expediat în adresa pârâtului reclamațiile cu nr.291 din 28 februarie 2013 şi nr.399 din 27 martie 2013, în vederea achitării benevole a datoriei formate, însă, acestea au fost satisfăcute doar în partea datoriei pentru gazele naturale consumate și penalități. Solicită încasarea de Primăria satului Copciac în beneficiul SRL „ Gagauz-Gaz” dobânda de întârziere în sumă de 2 385,38 şi taxa de stat în sumă de 280 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 16 decembrie 2014, acțiunea a fost admisă, parțial, fiind încasat din contul Primăriei satului Copceac în beneficiul SRL „Gagauz-Gaz” datoria pe dobânda de întârziere în mărime de 1 192, 96 lei și taxa de stat în sumă de 135 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 09 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL „Gagauz-Gaz” și menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 602 alin.(1), (2),(4), art. 619 alin. (1),(3), art. 624 alin.(1), art. 626 alin.(2) din Cod civil, care reglementează răspunderea pentru neexecutarea obligației, dobânda de întârziere, dispoziții generale cu privire la clauza penală și dreptul de a pretinde alte despăgubiri și care indică că creditorul are dreptul să pretindă repararea prejudiciului în partea neacoperită prin clauza penală (clauză penală inclusivă). În cazurile prevăzute de lege sau contract, creditorul poate cere sau despăgubiri, sau penalitate (clauză penală alternativă), poate cere repararea prejudiciului peste penalitate (clauză penală punitivă) sau poate cere doar penalitate (clauză penală exclusivă).

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța reținut că la momentul încheierii contractului de livrare a gazelor naturale din 11 decembrie 2013, părțile au prevăzut clauza penală în pct. 3.4 din contract și anume că consumatorul Primăria satului Copciac în caz de întârziere a plății pentru gazele naturale va plăti o penalitate pentru fiacre zi în mărimea ratei de refinanțare stabilită de Banca Națională a Moldovei, însă, deși, părțile au convenit la acestea condiții, în lipsa probelor care ar confirma că mărimea probelor clauzei penale nu este suficientă pentru prejudiciul real suportat de SRL „Gagauz-Gaz”, se prezumă că penalitatea achitată de Primăria satului Copceac pe cale extrajudiciară este pe măsura să acopere integral prejudiciul cauzat SRL „Gagauz-Gaz” prin întârzierea plății.

La 13 iulie 2015, SRL „Gagauz-Gaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în partea respingerii acţiunii cu emiterea în partea dată a unei noi hotărîri cu privire la admiterea pretenţiilor integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că finanțarea Primăriei satului Copceac nu s-a efectuat la timp, invocând în acest sens extrasele trezoreriale, deoarece, potrivit prevederile art. 28 alin.(3) al Legii privind finanțele publice locale nr.397 din 16 octombrie 2003, transferurile cu destinație generală din fondul de susținere financiară a unităților administrativ-teritoriale vor fi repartizate proporțional pe lunile anului și alocate lunar în două tranșe: prima tranșă - până la data de 10, a doua tranşă - pînă la data de 20 a lunii în curs, respectiv, instanța nu a luat în considerație faptul că în extrasele din soldul de numerar al Trezoreriei este văzut în conturi, la data de 01 ianuarie 2014 suma de 1 050 976,44 lei, la data de 22 februarie 2013, suma de 705 607, 55 lei, la data de 16 aprilie 2013 suma de 638 237, 31 lei, iar din 20 mai 2013 suma de 628 241, 85 lei, prin urmare, declarațiile prezentate de intimată confirmă că Primăria satului Copciac a fost în măsură să plătească datoria pe o bază lunară, în conformitate cu contractul.

Susține că instanța de apel eronat a concluzionat precum că părțile au prevăzut clauza penală în pct. 3.4 din contract și anume că intimatul în caz de întârziere a plății pentru gaze naturale consumate va plăti o penalitatea pentru fiecare zi de întârziere, în mărime ratei de refinanțare stabilită de Banca Națională a Moldovei, deoarece, intimata fiind obligată să facă o plată pentru gazele naturale consumate la datele limită indicate în factura nu a îndeplinit această obligație în termenul prevăzut, iar termenul în executarea datoriilor duce la plata de dobânzi de întârziere.

Consideră neîntemeiată aprecierea instanţei de apel şi cu referire la faptul că dobânda de întârziere prevăzută de art. 619 din Cod civil, reprezintă o modalitate de despăgubire pentru întârzierea executării obligațiilor pecuniare, considerându-se că are loc folosirea mijloacelor financiare străine pe care intimatul nu le-a folosit, deoarece dispozițiile normei citate nu poate fi utilizate indiferent de forma lor de prezentare în contract, iar potrivit p.15 al hotărârii Plenului CSJ nr.9 din 24 decembrie 2010, instanţele de judecată vor reține că dobânda pentru întârzierea executării obligațiilor pecuniare se acordă de drept, chiar dacă nu a fost stabilită prin contract scris între părți. La 25 septembrie 2015, Primăria Copceac a depus referință la recursul declarat, prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitata respingerea lui ca fiind neîntemeiat cu menţinerea deciziei instanţei de apel pe care o consideră legală şi întemeiată.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Gagauz-Gaz” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat SRL „Gagauz-Gaz” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Gagauz-Gaz” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Gagauz-Gaz” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către SRL „Gagauz-Gaz”se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva