2rac-583/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: L. Caraianu dosarul nr. 2rac-583/13 instanţa de apel: I. Guzun, A. Parpalac, S. Leu ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Gagauz-Gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către societatea cu răspundere limitată „Gagauz-Gaz” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Stueana–Mirciu” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 25 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Gagauz-Gaz”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 30 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La data de 06 martie 2009, reclamanta SRL „Gagauz-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Stueana-Mirciu” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii, reclamanta SRL „Gagauz-Gaz” a menţionat că, la data de 12 ianuarie 2006, în urma efectuării lucrărilor de construcţie şi instalare de către consumatorul SRL „Stueana-Mirciu” la obiectul de gazificare, situat pe adresa oraşul Ceadîr-Lunga, str. Bolgarscaia, 87 a fost introdus în acţiune punctul de distribuţie a gazelor naturale ŞRP. La data de 28 decembrie 2012, cu pîrîta SRL „Stueana-Mirciu” a fost încheiat un contract privind furnizarea gazelor naturale. Conform pct. 2.12 din contract a fost stabilită graniţa al bunului imobil al furnizorului şi consumatorului, robinetul înainte de ŞRP. În conformitate cu pct. 6.5 al Regulamentului privind utilizarea gazelor naturale, consumatorul poartă răspundere pentru instalaţiile de gaze, situate mai jos de punctul de demarcaţie, la care se referă şi ŞRP pîrîtei.

1 Potrivit pct. 3.5.1 „Metodica de calculare consumului de gaze naturale pentru necesităţile tehnologice şi pierderile tehnice la reţelele de distribuţie” şi cu faptele numeroase depistate de scurgere a gazelor, care au fost provocate de neermetizarea echipamentului ŞRP, în perioada sezoanelor de încălzire 2007- 2008, de către întreprindere, lunar au fost calculate pierderi. Volumele indicate au fost incluse împreună cu consumul general a gazelor naturale şi prezentate spre achitate consumatorului. Achitarea volumului de gaze naturale cu pierderi tehnice este prevăzută în pct. 9.3 al contactului de furnizare. Pîrîta SRL „Stueana-Mirciu” refuză să achite volumul gazelor naturale de pierderi tehnice în volum de 828 m3, în sumă de 2669,37 lei.

Reclamanta SRL „Gagauz-Gaz” a solicitat încasarea din contul SRL „Stueana-Mirciu” în folosul reclamantei a sumei de 2669,37 lei, ce constituie costul pierderilor gazelor naturale, precum şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 30 ianuarie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 25 iulie 2013 a fost respins apelul declarat de SRL „Gagauz-Gaz”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ceadîr- Lunga din 30 ianuarie 2013. În dezacord cu decizia enunţată, recurenta SRL „Gagauz-Gaz”, la data de 11 septembrie 2013, în termen legal, a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii.

În motivarea amplă a recursului, recurenta a indicat în esenţă că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt pasibile de a fi casate pe motivul încălcării normelor de drept material, manifestată prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată. În acest context, a menţionat că, instanţa de apel nu a dat aprecierea corespunzătoare tuturor probelor, anexate la materialele dosarului şi nu a aplicat nici un act normativ care reglementează relaţiile dintre furnizor şi consumator. De asemenea, recurenta a mai indicat că, instanţa de apel în mod eronat a concluzionat despre ilegalitatea înaintării spre plată a pierderilor de gaze naturale proprietarului ŞRP. Or, pierderile de gaz indicate urmează a fi puse pe seama consumatorului.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 2 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat. Astfel, analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, recurenta, în mod eronat a invocat încălcarea de către instanţele ierarhic inferioare a normelor de drept material.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL „Gagauz-Gaz”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag. 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Gagauz-Gaz”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 d i s p u n e: Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Gagauz-Gaz” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Valentina Clevadî 4