3ra-1245/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-1245/15 instanța de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna DECIZIE 21 octombrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Vamcorex” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Vamal al Republici Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 31 decembrie 2014, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 18 noiembrie 2013, SC „Vamcorex” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că are în gestiune un salon de mariaj „White Rose” situat în mun. Chişinău, bd. Mircea cel Bătrîn 13/2, la care sunt expuse spre vânzarea cu amănuntul, mărfuri de tipul rochii de mireasă, rochii de seară, rochii pentru copii, pantofi de mireasă şi de seară, cât și accesorii. Susține că toate mărfurile sunt înregistrate în evidenţa contabilă a întreprinderii la conturile 213 - obiecte de mică valoare se scurtă durată, 123 mijloace fixe, 923 - mărfuri primite în consignație.

Menționează că din totalitatea de mărfuri, 40 rochii de mireasă și 12 rochii de seară au fost importate în baza declarațiilor vamale 300311748 din 20 februarie 2012; 3003114617 din 28 decembrie 2012; 3003112253 din 05 noiembrie 2012; 300311267 din 07 februarie 2013; 300317956 din 25 iulie 2013 şi 300314278 din 24 aprilie 2013, iar în baza contractelor de consignație din 25 mai 2013 şi 25 iulie 2013 au fost primite spre comercializare o rochie de mireasă „UkrShik” de la persoana fizică Ţurcan Veronica şi o rochie de seară „Coniefo” de la persoana fizică Butnaru Lilia. Indică că pentru vânzarea mărfurilor achiziționate în baza contractelor de consignație, întreprinderea primește 10% și respectiv, 30% din vânzarea acestora.

Afirmă că celelalte mărfuri, şi anume 30 rochii de mireasă, 49 rochii de seară, 14 rochii pentru copii; 5 voale; 9 perechi de mănuşi; 2 şubiţe pentru copii; 12 perechi de pantofi şi 10 seturi de bijuterii au fost procurate în perioada 2012-2013 de la mai multe persoane fizice în baza actelor de achiziție. La fel, indică că la 13 noiembrie 2013, în rezultatul controlului efectuat de către Serviciul Vamal, în privinţa SC „Vamcorex” SRL a fost emisă decizia de regularizare nr.44, conform căreia urmează să achite suplimentar drepturi de import/export în mărime de 150 422,19 lei, inclusiv penalitatea, fiind invocat că unele mărfuri, achiziționate de la persoane fizice și prezentate în salon, ar fi fost introduse ilegal.

Solicită anularea deciziei de regularizare nr. 44 din 13 noiembrie 2013, emisă de Serviciul Vamal al Republicii Moldova. Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 31 decembrie 2014, acțiunea a fost admisă, fiind anulată decizia de regularizare nr. 44 din 13 noiembrie 2013, emisă de Serviciul Vamal al Republicii Moldova asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către SC „Vamcorex” SRL, ca fiind ilegală. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către Serviciul Vamal și menținută hotărârea primi instanțe. La 13 iulie 2015, Serviciul Vamal al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemnițată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, la emiterea căreia nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, iar concluziile instanţelor fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că SRL „Vamcorex” a respectat procedura de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară, deoarece, decizia de regularizare nr. 44 din 13 noiembrie 2013 a fost adusă la cunoștința intimatului la data de 13 noiembrie 2013, fapt confirmat prin semnătura olografă a reprezentatului întreprinderii Valeriu Plîngău, după care, ne fiind de acord cu decizia nominalizată, la data de 18 noiembrie 2013, intimatul a înregistrat în cancelaria Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău cu nr.6704 cererea de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal. La fel, indică că la momentul înregistrării acţiunii în instanța de judecată intimatul nu a respectat procedura prealabilă prevăzută la art.14 al Legii contenciosului administrativ, deoarece, la data de 18 noiembrie 2013, concomitent s-a adresat cu ererea prealabilă, ceea ce atestă că în speţă nu a fost soluționată calea prealabilă, în ordinea stabilită de legislaţia în vigoare. Apreciază drept eronate şi concluziile instanţei de apel cu referire la faptul că organul vamal nu a prezentat probe care ar demonstra că bunurile constatate în cadrul controlului ulterior prin audit post-vămuire sunt introduse ilegal pe teritoriul vamal al țârii.

În acest sens, menţionînd că Serviciul Vamal a efectuat în cadrul SRL „Vamcorex” control ulterior prin audit post-vămuire, iar pentru buna desfășurare a controlului, întreprinderii SRL „Vamcorex” în conformitate cu prevederile art. 2023 alin.(2) lit. c) Cod vamal, s-a solicitat să iniţieze inventarierea totală a bunurilor aflate în stoc la data începerii acţiunii de control, urmare a inventarierii au fost identificate mărfuri în valoare totală de vânzare de 2 304 064 lei MD, descrise cantitativ şi valoric în lista de inventariere din 07 august 2013. Afirmă că în cadrul controlului respectiv au fost verificate documentele de provenienţă a mărfurilor şi operaţiunile economice relevante pentru auditul post- vămuire, urmare analizei provenienţei mărfurilor, care au fost supuse inventarierii, în salonul de mariaj „White Rose”, care aparţine SRL „Vamcorex”, s-a constatat că unele mărfuri destinate comercializării au fost achiziţionate în baza actelor de achiziţii, însă careva documente sau acte, înscrisuri, înregistrări ce demonstrează confecţionarea mărfurilor respective, pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, de către subiecţi ai antreprenorialului nu au fost prezentate organului vamal, fapt care demonstrează că mărfurile aflate în posesia SRL „Vamcorex” fără acoperire documentară sunt pasibile de apariţia obligaţiei vamale.

Insistă că organul vamal a prezentat instanţei de fond probe ce demonstrează faptul introducerii ilegale a mărfurilor pe teritoriul vamal al ţării. La fel, apreciază ca neîntemeiată aplicarea la caz a prevederilor art. 61 Cod vamal, precum şi menţiunea instanţelor că pîrîtul urma să aplice speţei prevederile articolului citat, care reglementează raporturile de apărarea drepturilor şi intereselor plătitorilor vamali şi care se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute de prezentul cod, precum şi în cazuri îndoielilor apărute la aplicarea legislaţiei vamale se vor interpreta în favoarea plătitorului vamal. Insistă însă că speţei din cauză urmau a fi aplicate normele stabilite la lit. b) alin.(2) art. 127 , art.129, art. 2027 Cod vamal, şi art.8, 15, 17 din Legea cu privire la tariful vamal.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că la data de 06 mai 2015 a fost adoptat doar dispozitivul deciziei contestate, iar actele cauzei nu reflectă data expedierii deciziei motivate a instanţei de apel în adresa recurentului Serviciul Vamal al RM, ultimul insistând că a luat cunoştinţă cu aceasta la 10 iunie 2015. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 13 iulie 2015 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. După cum denotă actele cauzei la 13 noiembrie 2013 prin deciziile de regularizare nr.44 Serviciul Vamal RM a dispus ca SC „Vamcorex” SRL să achite drepturile de import şi penalităţile de întârziere în sumă de 150422,19 lei, în termen de 10 zile de la data confirmării recepţionării deciziei de regularizare (f.d.

8). Drept temei pentru întocmirea deciziei de regularizare menţionate a constituit faptul introducerii pe teritoriul vamal al Republici Moldova a mărfurilor cu nedeclararea şi neprezentarea lor organului vamal pentru aplicarea regimului vamal, care a fost constatat în urma efectuării controlului ulterior inopinat prin audit post-vămuire la SC „Vamcorex” SRL, pentru verificarea respectării şi aplicării corecte a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea şi destinaţia finală a mărfurilor, la finisarea căruia a fost întocmit act de audit post-vămuire nr. 25.13/12 din 22 octombrie 2013 (f. d. 77-80). Înaintând cererea de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM, SC „Vamcorex” SRL, a solicitat anularea deciziei de regularizare nr. 44 din 13 noiembrie 2013 emisă de către Serviciul Vamal al RM.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia, anulînd deciziei de regularizare nr. 44 din 13 noiembrie 2013 emisă de către Serviciul Vamal al RM, asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SC „Vamcorex” SRL, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

În susţinerea concluziei date, instanţele judecătoreşti au reţinut că SC „Vamcorex” SRL a confirmat provenienţa mărfurilor prin actele de achiziţie prezentate, iar argumentele angajaţilor Serviciului Vamal precum că acestea au fost introduse prin contrabandă pe teritoriul Republicii Moldova au considerat ca declarative, remarcînd în acest sens şi ordonanţa din 20 mai 2014, emisă de Procuratura Generală, prin care s-a dispus clasarea procesului penal intentat pe faptul acţiunilor de contrabandă comise de factorii de decizie ai SC „Vamcorex” SRL, deoarece nu există faptul infracţiunii în acţiunile acestora (f.d 37-38). Instanţa de recurs consideră, însă, că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au dat o apreciere corectă raportului juridic în litigiu, prin prisma cadrului legal aplicabil în speţă, în coroborare cu probele materiale existente, fapt ce a dus la emiterea unei hotărâri ilegale.

Astfel, materialele cauzei denotă că în conformitate cu prevederile art. 1811 Cod Vamal, precum şi în baza Ordinului Serviciului Vamal nr.168-0 din 13 iunie .2011, Ordinului nr. 63-0 din 11 iunie 2013 cu privire la aprobarea Normelor metodologice privind realizarea controlului ulterior prin audit post-vămuire şi reverificarea declaraţiilor vamale, precum şi urmare a acţiunilor de investigaţie operative şi a informaţiei privind provenienţa mărfurilor „rochii de mireasă şi rochii de seară” în saloanele de mariaj din mun. Chişinău, precum şi a ordinului de control nr. 380-O din 07 august 2013, de către colaboratorii vamali ai Serviciului Vamal s-a efectuat un control ulterior prin audit post-vămuire inopinat la agentul economic SRL „Vamcorex”.

După cum rezultă din conţinutul actului de audit post-vămuire nr. 25.13/2 din 22 octombrie 2013, control ulterior prin audit post-vămuire a fost efectuat în scopul verificării respectării şi aplicării corecte a reglementărilor vamale şi a altor prevederi legale privind intrarea şi destinaţia finală a mărfurilor, de către SRL „Vamcorex” începând cu data de 07 august 2013. La acest capitol se va menţiona că în cadrul controlului au fost verificate documentele de provenienţă a mărfurilor şi operaţiunile economice relevante pentru auditul post-vămuire, inclusiv şi datele din sistemul informaţional „Asycuda World”, prin care s-a constatat că SRL „Vamcorex”, în perioada supusă controlului, şi anume noiembrie 2012 – august 2013, a efectuat 7 tranzacţii economice-externe de import a rochiilor de mireasă şi de seară, numărul total a rochiilor de mireasă constituind 40 de bucăţi şi a rochiilor de seară – 12 bucăţi.

La fel, s-a constatat că pentru buna desfăşurare a controlului, întreprinderii SRL „Vamcorex” în conformitate cu prevederile art. 2023 alin.(2) lit. c) Cod vamal, Legii contabilităţii nr. 113 -XVI din 27 aprilie 2007 şi a Ordinului Ministerului Finanţelor, Cu privire la aprobarea Regulamentului privind inventarierea nr.60 din 29 mai 2012, s-a solicitat să iniţieze inventarierea totală a bunurilor aflate în stoc la data începerii acţiunii de control. În baza ordinului de inventariere f/n din 07 august 2013, comisia de inventariere a iniţiat procedura de inventariere în scopul constatării existenţei tuturor elementelor de activ în expresie cantitativă şi valorică a mărfurilor aflate în gestiunea întreprinderii.

Prin urmare, în urma inventarierii au fost identificate mărfuri în valoare totală de vânzare de 2 304 064 lei MD, descrise cantitativ şi valoric în lista de inventariere din 07 august 2013. În rezultatul aceluiaşi control, s-a stabilit că în baza contractelor de consignaţie din 25 mai 2013 şi 25 iulie 2013, au fost primite spre comercializare o rochie de mireasă UkrShik de la persoana fizică Ţurcan Veronica şi o rochie de seară Coniefox de la persoana fizică Butnaru Lilia.

Totodată, urmare analizei provenienţei mărfurilor, care au fost supuse inventarierii, în salonul de mariaj „White Rose”, s-a constatat că: 40 rochii de mireasă şi 12 rochii de seară au fost importate în baza declaraţiilor vamale 300311748 din 20 februarie 2012; 3003114617 din 28 decembrie 2012; 3003112253 din 05 noiembrie 2012; 300311267 din 07 februarie 2013; 300317956 din 25 iulie 2013; 300314278 din 24 aprilie 2013. Celelalte mărfuri şi anume 30 rochii de mireasă, 49 rochii de seară, 14 rochii pentru copii, 5 voale, 9 perechi de mănuşi, 2 şubiţe pentru copii, 12 perechi de pantofi şi 10 seturi de bijuterii, au fost procurate în perioada anilor 2012-2013 de la persoane fizice în baza actelor de achiziţie, şi anume: de la Plîngău Ina în baza actelor nr.398650 din 13 aprilie 2012, nr.398649 din 05 aprilie 2012, nr.398646 din 13 martie 2012, nr.398648 din 13 martie 2012; nr.398639 din 06 ianuarie 2012, în valoare de 25280 lei; de la Buhaniuc Tatiana în baza actelor acte nr.398643 din 13 ianuarie 2012; nr.398640 din 05 ianuarie 2012, nr.545104 din 23 iulie 2013, în valoare de 24100 lei; de la Plîngău Măria în baza actelor nr.398644 din 03 februarie 2012, nr.545103 din 11 iulie 2013, în valoare de 22300 lei; de la Buhaniuc Galina în baza actelor nr.398641 din 09 ianuarie 2012, nr. 398642 din 04 ianuarie 2012,

în valoare de 25200 lei şi de la Ivasiuc Ecaterina în baza actului nr.398638 din 04 ianuarie 2012 în valoare de 11900 lei. Mărfurile specificate mai sus, procurate de la persoanele fizice pe teritoriul ţării au fost identificate în magazinul-salon, avînd un preţ de realizare de 1 220 508 lei, conform price-listului prezentat de către reprezentanţii întreprinderii. Iar ca urmare, organul vamal a constatat că mărfurile aflate în posesia SRL „Vamcorex” fără acoperire documentară sunt pasibile de apariţia obligaţiei vamale şi folosind metoda 6 în baza metodei 4 de determinare a valorii în vamă a mărfii, utilizînd preţuri reflectate în lista de preţuri a agentului economic a determinat valoarea în vamă a mărfurilor care constituie suma de 520 849,67 lei, fapt care şi a servit temei pentru emiterea deciziei de regularizare nr. 44 din 13 noiembrie 2013, prin care s-a dispus calcularea drepturilor de import în valoare de 150 422,19 lei.

Verificând legalitatea deciziei de regularizare în baza materialului probator anexat la dosar, prin prisma cadrului legal aplicabil în speţă, instanţa de recurs constată că instanţele ierarhic inferioare greşit au ajuns la concluzia ilegalităţii actului contestat. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine prevederile art. 1811 alin. (1), (2) și (5) Codul Vamal, în varianta de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 71 din 12 aprilie 2015, care stabileşte că organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală. În termenul prevăzut la alin. (1), organul vamal verifică orice document, registru şi evidenţă referitoare la mărfurile vămuite sau la operaţiunile comerciale ulterioare aferente acestor mărfuri.

Controlul poate fi efectuat la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate, direct sau indirect, din punct de vedere profesional, în operaţiunile menţionate, sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea. De asemenea, poate fi făcut şi controlul fizic al mărfurilor dacă acestea mai există. În cazul în care se constată că a luat naştere o obligaţie vamală sau că au fost plătite sume în plus, organul vamal ia măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus sau pentru rambursarea sumelor plătite în plus, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Din conținutul dispozițiilor citate, reiese cu certitudine dreptul legitim al organelor vamale de a calcula drepturile de import în cazul depistării obligaţiilor vamale.

Astfel, ca rezultat al controlului ulterior efectuat de organul vamal, prin audit post-vămuire inopinat la agentul economic SRL „Vamcorex” şi analizei mărfurilor care au fost supuse inventarierii în salonul de mariaj „Wite Rose”, care aparţine SRL „Vamcorex” s-a depistat că unele mărfuri destinate comercializării au fost achiziţionate în baza actelor de achiziţii după cum urmează: nr. 398650 din 13 aprilie 2012, nr. 398649 din 05 aprilie 2012, nr. 398646 din 13 martie 2012, nr. 398648 din 13 martie 2012; nr. 398639 din 06 ianuarie 2012 în valoare de 25280 lei; nr.398643 din 13 ianuarie 2012; nr.398640 din 05 ianuarie 2012, nr.545104 din 23 iulie 2013 în valoare de 24100 lei; nr.398644 din 03 februarie 2012, nr.545103 din 11 iulie 2013 în valoare de 22300 lei; nr.398641 din 09 ianuarie 2012, nr. 398642 din 04 ianuarie 2012 în valoare de 25200 lei; nr.398638 din 04 ianuarie 2012 în valoare de 11900 lei., însă careva documente sau acte, înscrisuri, înregistrări ce demonstrează confecţionarea mărfurilor respective, pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, de către subiecţi ai antreprenorialului nu au fost prezentate organului vamal.

Cu alte cuvinte, nici organului vamal şi nici instanţei de judecată nu au fost prezentate contracte de achiziţii pentru mărfurile respective, sau acte de achitare a preţului mărfurilor şi a impozitului pe venit de la sursa de plată şi nici nu a fost confirmată, în careva mod, sursa de provenienţă a acestora, cu toate că obiecte tranzacţiilor de achiziţii reprezintă nişte mărfuri, care conform prevederilor art. 173-179 Cod vamal, urmau a fi declarate şi vămuite la momentul introducerii pentru prima dată a acestora pe teritoriul vamal al Republicii Moldova.

În consecinţă însă, se constată că mărfurile procurate de către SC „Vamcorex” SRL, nu au fost declarate organului vamal, or, în acest sens, cum a fost menţionat, careva probe nu au fost prezentate, şi astfel, nefiind supuse procedurii de vămuire, ceea ce indică la ilegalitatea introducerii de către ultima a mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova şi, respectiv, apariţia obligaţiei vamale nestinse, în ordinea stabilită de art. 1273 Cod vamal, care stabileşte expres că la introducerea ilegală de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova, obligaţia vamală apare la data cînd mărfurile sunt introduse. Dat fiind aceste constatări rezultă că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) Cod vamal, care indică că, cuantumul drepturilor de import sau de export se stabileşte pe baza cotelor stabilite la data apariţiei obligaţiei vamale.

Amenzile şi penalităţile sînt aferente drepturilor de import sau de export şi pot apărea ulterior procedurii de vămuire. În cazul în care nu este posibilă stabilirea cu exactitate a datei apariţiei obligaţiei vamale, data luată în considerare pentru stabilirea cotelor proprii mărfurilor în cauză este acea în care organul vamal constată că mărfurile se află într-o situaţie care face să apară o obligaţie vamală. Dacă, la data constatării, organele vamale dispun de informaţii din care rezultă că obligaţia vamală a apărut anterior, cuantumul drepturilor de import sau de export se determină pe baza cotelor existente la data cea mai îndepărtată ce poate fi stabilită pe baza acelor informaţii. Conform art. 1273 alin. (2) lit. b) Cod vamal, plătitori vamali sunt orice persoane care au participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştiau sau ar fi trebuit să ştie că introducerea acestora este ilegală.

Conform art. 12713 alin. (1) Cod vamal, decizia de regularizare reprezintă un document de o formă stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de organele vamale, care serveşte drept dovadă a apariţiei obligaţiei vamale şi a măsurilor de politică economică şi care este obligatoriu din momentul aprobării de către conducerea organului vamal. Conform art. 129 alun. (1) Cod vamal, drepturile de import şi de export neplătite în modul stabilit de legislaţia în vigoare se percep în mod incontestabil de către organul vamal din contul plătitorului în baza documentelor executorii sau a documentelor echivalente acestora, în condiţiile legii. Iar potrivit art. 2027 alin.(1) Cod vamal, organele vamale calculează obligaţiile vamale în baza rezultatelor controlului ulterior, stabilind dacă acestea au fost constatate conform prevederilor legislaţiei.

Reieşind din constatările expuse şi prin prisma prevederilor citate, instanţa de recurs conchide că organul vamal, şi anume Serviciul Vamal al RM, justificat a emis decizia nr. 44 din 13 noiembrie 2013 privind încasarea de la SC „Vamcorex” SRL a drepturilor de import, iar reieşind din faptul că în cazul dat nu a fost posibilă stabilirea cu exactitate a datei apariţiei obligaţiei vamale, corect a fost luată în considerare pentru stabilirea cotelor proprii mărfurilor în cauză, data întocmirii deciziei de regularizare. Se va reţine la caz şi incidenţa art. 5 alin.(2) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997, modul şi condiţiile de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe şi scoase de pe teritoriul vamal, precum şi forma declaraţiei se stabilesc de către Guvern în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Regulile privind stabilirea valorii reale a mărfurilor, prin verificarea sincerităţii valorii declarate de importator sunt instituite în Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 600 din 14 mai 2002. Conform art. 17 alin. (1) al Legea cu privire la tariful vamal, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 se aplică metoda 6 de rezervă. Conform art. 8 alin. (2) al Legii cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

Iar, conform aliniatului (3) al aceluiaşi articol, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege. Prin urmare, prin prisma normelor enunţate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră corecte şi întemeiate acţiunile organului vamal privind determinarea valorii în vamă a mărfurilor prin aplicarea metodei 6 de rezervă, luându-se ca bază preţurile reflectate în lista de preţuri a agentului economic SC „Vamcorex” SRL, valoarea cărora în total constituie 1022508 lei.

În această ordine de idei instanţa de recurs consideră drept greşită concluzia instanţelor inferioare precum că SC „Vamcorex” SRL a confirmat provenienţa mărfurilor prin actele de achiziţii, deoarece la caz s-a stabilit incontestabil că confecţionarea mărfurilor respective nu a fost confirmată prin alte documente concludente, precum nu a fost confirmată nici achitarea la buget a impozitelor pentru mărfurile confecţionate. De altfel, este lipsită de sens şi referirea instanţelor de judecată, în concluzia admiterii acţiunii, la ordonanţa din 20 mai 2014 emisă de Procuratura Generală, prin care s-a dispus clasarea procesului penal intentat pe faptul acţiunilor de contrabandă comise de factorii de decizie ai SC „Vamcorex” SRL, deoarece prin ordonanţa respectivă nu se confirmă ilegalitatea actului contestat, ci indică doar asupra faptului că acţiunile SC „Vamcorex” SRL nu cad sub incidenţa art. 248 Cod penal.

Drept consecință, nu poate fi reținut nici argumentul instanţelor inferioare privind aplicabilitatea la caz art. 61 din Codul Vamal, deoarece norma citată reglementează raporturile de apărare a drepturilor şi intereselor plătitorilor vamali, care se face pe calea judiciară sau prin alte căi prevăzute de prezentul cod, precum şi în cazuri îndoielilor apărute la aplicarea legislaţiei vamale care urmează a fi interpretate în favoarea plătitorului vamal. Pe cînd în speţă, obiectul acţiunii nu este modalitatea aplicării legislaţiei vamale, dar actul administrativ, prin care au fost constatate, în cadrul controlului audit post vămuire, încălcările admise de către SC „Vamcorex” SRL. În asemenea împrejurări se atestă că decizia de regularizare nr. 44 din 13 noiembrie 2013, a fost emisă în conformitate cu prevederile legislaţiei vamale şi temei pentru anularea actului contestat nu este, fapt ce denotă netemeinicia pretenţiilor acţiunii invocate în acest sens.

Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către Serviciul Vamal al RM şi indică la ilegalitatea atît a deciziei instanţei de apel, cît şi a hotărîrii primei instanţe, fapt ce impune casarea acestora şi respingerea acţiunii. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 decembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Vamcorex” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Vamal al Republici Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se respinge acţiunea Societății Comerciale „Vamcorex” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Vamal al Republici Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva