3ra-901/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: A.Miron dosarul nr. 3ra-901/16

instanța de apel: N.Cernat, L.Bulgac, A.Pahopol

Î N C H E I E R E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Valentina Clevadî

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul Vamal, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

societatea cu răspundere limitată ,,Mireasa Modernă” împotriva Serviciului Vamal

privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016, prin care s-a

admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Mireasa Modernă”, s-a

casat hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 03 iulie 2015 si s-a emis o

nouă hotărîre de admitere a cererii de chemare în judecată,

c o n s t a t ă:

La 16 ianuarie 2014, SRL ,,Mireasa Modernă” s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Serviciului Vamal privind contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată societatea a indicat că își desfășoară

activitatea comercială pe teritoriul Republicii Moldova, iar unul din genurile

principale de activitate fiind comercializarea pe teritoriul Republicii Moldova a

mărfurilor de larg consum, inclusiv a accesoriilor pentru nunți și diverse festivități.

Susține că, în baza actului de audit post-vămuire nr.29/3 din 05 decembrie

2013, pîrîtul la 10 decembrie 2012 a întocmit decizia de regularizare nr.63, potrivit

căreia societatea a fost obligat la achitarea unor drepturi pretinse neachitate de

import în sumă de 138 172, 38 lei (inclusiv penalitate), în temeiul prevederilor

art.art. 1271 alin.(2) lit.b), art.129, art.2021 Cod Vamal, precum și art.228 Cod

Fiscal.

Prin urmare, decizia de regularizare menționată a fost aprobată de organul

emitent la 14 decembrie 2013 și a fost adusă la cunoștință contra semnătură la

16 decembrie 2013, cu mențiunea „nu sunt de acord”.

1

Menționează societatea că, în baza actului de achiziție seria WP nr. 190952 din

26 februarie 2013 de la Igor Muntean, persoană fizică rezident al Republicii

Moldova, pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, au fost procurate rochii de

mireasă în număr de 31 unități, la prețul total de 67 200 lei.

De asemenea reclamantul a indicat că, la caz nu a avut loc trecerea frontierei de

stat a Republicii Moldova și nici a bunurilor, dat fiind faptul că, nu au fost perfectate

declarații vamale si procedurile vamale.

Consideră că, organul emitent, în mod ilegal a aplicat prevederile art. 1271

alin.(2) lit.b) Cod Vamal, deoarece anterior mărfurile nu erau introduse pe teritoriul

Republicii Moldova, dar au fost procurate de pe teritoriul Republicii Moldova, fiind

bunuri libere de sarcini fiscale sau vamale, iar vînzătorul (persoana fizică rezidentă a

Republicii Moldova) nu a comunicat dacă acestea sînt sau nu introduse ilegal pe

teritoriul vamal al Republicii Moldova.

Astfel, la introducerea ilegală de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova,

obligația vamală apare la data cînd mărfurile sînt introduse, iar persoanele care au

dobîndit ori au deținut mărfurile în cauză, și care știau sau ar fi trebuit să știe, la data

achiziționării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal.

În acest sens, menționează că, la momentul achiziționării mărfurilor,

întreprinderea nu a cunoscut și nici nu putea să cunoască despre pretinsa introducere

ilegală de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova, or, în materie de contencios

administrativ sarcina probațiunii este pusă în obligația organului emitent.

Așadar, la emiterea actului administrativ contestat, nu a fost probat

corespunzător momentul introducerii ilegale a mărfurilor de către vînzătorul -

persoana fizică, precum și faptul că acesta a fost sancționat pentru introducerea

ilegală a lotului de marfă, respectiv pe teritoriul Republicii Moldova.

Suplimentar opinează că, achitarea drepturilor de import, precum și

penalităților pentru întîrziere, nu ține de obligația întreprinderii, deoarece acesta nu a

introdus pe teritoriul Republicii Moldova marfa respectivă.

Mai consideră reclamantul că, auditul post-vămuire poartă un caracter ilegal,

deoarece a fost efectuat în privința unei persoane ce nu a importat marfa și de către

un organ care nu este competent de a efectua un asemenea control, contrar

procedurilor de rigoare stabilite de Codul Vamal.

Cere, societatea, anularea deciziei de regularizare nr. 63 din 14 decembrie 2013

emisă de Serviciul Vamal.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 03 iulie 2015 s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de SRL ,,Mireasa Modernă” împotriva

Serviciului Vamal al Republicii Moldova privind anularea deciziei de regularizare

nr.63 din 14 decembrie 2013, ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, SRL ,,Mireasa Modernă” a

contestat-o cu apel.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016 s-a admis apelul

declarat de SRL ,,Mireasa Modernă”, s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 03 iulie 2015 și s-a emis o nouă hotărîre, prin care s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de SRL ,,Mireasa Modernă” și s-a

anulat ca ilegală în fond decizia de regularizare nr. 63 din 14 decembrie 2013 emisă

de Serviciul Vamal în privința SRL „Mireasa Modernă”.

Invocînd netemeinicia actului judecătoresc emis de instanța de apel, la

15 aprilie 2016, în termenul prevăzut de lege, Serviciul Vamal a declarat recurs,

solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi

hotărîri de respingere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată și urmează a fi casată, fiind aplicate eronat normele de drept material și

anume, prevederile art. art.1271 alin. (2) lit.b) și 1272 alin. (3) Cod vamal.

Totodată, în cererea de recurs au fost reiterate și argumentele din referința

depusă în prima instanță.

Astfel, susține că, instanța de apel nu s-a expus în sensul art.239 CPC, asupra

tuturor probelor indicate de reprezentantul Serviciului Vamal, și anume că, actul de

achiziții, anexat la materialele cauzei, nu se referă la lotul de rochii pentru care a

fost emisă decizia de regularizare, or, prețul de achiziționare este cu mult mai mic

decît cel de închiriere.

Un alt aspect indicat de recurent este și faptul că, nu au fost elucidate pe deplin

circumstanțele cauzei, și anume că, mărfurile aflate în posesia intimatului sunt fără

acoperire documentară, adică acte de proveniență, deoarece actul de achiziție indică

sume între 800-4800 lei, ce se referă la un alt lot de rochii, iar cele transmise în

chirie cu 750 euro, care fac parte din colecția italiană cu renume ,,Perle di Delsa”,

erau pasibile de apariția obligației vamale.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de Serviciul Vamal

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor

unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal

al ședinței de judecată; hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Serviciul Vamal este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că argumentele invocate de Serviciul Vamal în cererea

de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

4

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Serviciul Vamal, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Serviciul Vamal, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Valentina Clevadî

5