3ra-690/15 — Privind contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Papuha dosarul nr. 3ra-690/15 instanţa de apel: M. Guzun, A. Doga, M. Moraru DECIZIE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî, Oleg Sternioală, Petru Moraru, Iurie Bejenaru, examinînd recursul declarat de Serviciul Vamal al R. Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „Topaz” Societate pe Acţiuni împotriva Serviciului Vamal privind anularea actului de control, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Serviciul Vamal al R. Moldova, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 22 septembrie 2014, c o n s t a t ă La 12 octombrie 2010, reclamantul ÎM „Topaz” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al R. Moldova privind anularea actului de control. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, în anul 2003, ÎM „Topaz” SA a importat bunuri materiale, beneficiind de facilităţi, în temeiul art. 35 din Legea nr. 998 din 01.04.1992 privind investiţiile străine, potrivit căreia la importul bunurilor destinate formării şi majorării capitalului social al întreprinderii sunt scutite de taxe vamale. Se arată că la începutul anului 2010, Serviciul Vamal al R. Moldova a iniţiat un audit (control) post-vămuire, solicitînd informaţii privind soarta bunurilor importate în anul 2003, fără a le nominaliza.

Astfel, ÎM „Topaz” SA a informat Serviciul Vamal precum că nu dispune de informaţii referitoare la importul din 2003, deoarece au trecut deja şapte ani, iar documentele au fost nimicite în conformitate cu normativele legale de păstrare a documentelor, iar Serviciul Vamal de asemenea nu dispune de documentele de import din anul 2003 (declaraţiile vamale, contracte, facturi, acte de evaluare, alte documente prezentate la import) deoarece la fel au fost nimicite. Menţionează că, cerinţele Serviciului Vamal al R. Moldova au fost întemeiate pe nişte inscripţii dintr-un computer al acestuia, fără ca bunurile să fie detaliate clar şi complet. ÎM „Topaz” SA a prezentat toate documentele de care dispune la acel moment, şi care, nefiind nimicite, ar putea să aibă relevanţă pentru controlul efectuat de Serviciul Vamal.

În cadrul controlului, inspectorii vamali nu s-au deplasat niciodată pe teritoriul uzinei şi ca să verifice în ce măsură bunurile importate în anul 2003 mai există sau au fost casate, nimicite, sau folosite în alte scopuri. La data de 25 august 2010 în adresa ÎM „Topaz” SA a parvenit un Aviz de audit post-vămuire, emis de Serviciul Vamal la data de 19.08.2010, la care era anexat actul de control nr. 200 din 12 august 2010 şi Actul constatator nr. 28 din 12 august 2010, potrivit căruia au fost calculate drepturi de import în sumă de 331 101,34 lei. La data de 06 septembrie 2010 ÎM „Topaz” SA a depus o referinţă prin care şi-a exprimat dezacordul cu Actul de control şi Actul constatator şi a solicitat anularea acestora ca fiind neîntemeiate şi ilegale.

Astfel, întreprinderea s-a încadrat în termenul de 15 zile acordat de art. 216 din Codul Fiscal. Consideră acţiunile Serviciului Vamal drept abuzive şi ilegale, motivînd prin faptul că procedura de efectuare a controlului utilizat de Serviciul Vamal nu se încadrează în nici una din cele prevăzute de art. 214 alin. (3) din Codul fiscal (verificarea faptica, verificarea documentara, verificarea totala, verificarea parţiala, verificarea tematica, verificarea operativa, verificarea prin contrapunere) inclusiv din lipsa documentelor în arhiva Serviciului Vamal. Dacă însăşi Serviciul Vamal a distrus toate documentele aferente importurilor efectuate în anul 2003 de ÎM „Topaz” SA, atribuirea tuturor consecinţelor negative pe seama întreprinderii este incorectă şi ilegală.

Pe parcursul examinării cauzei ÎM „Topaz” SA, a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd anularea Actului de control nr. 0000200 din 12.08.2010 şi a Actului constatator nr. 28 din 12.08.2010 întocmite de Serviciul Vamal al Republicii Moldova privind calcularea şi încasarea drepturilor de import la buget de la ÎM „Topaz” SA, dispunerea restituirii de către Serviciul Vamal al RM a sumei de 74739,59 lei decontate din soldul existent înregistrat în fişa de evidenţă a ÎM „Topaz” SA şi compensarea cheltuielilor de judecată. Litigiu în cauză a fost obiect de judecare în mai multe instanţe judecătoreşti. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 septembrie 2014, acţiunea a fost admisă parţial.

S-a anulat Actul de control nr. 0000200 din 12.08.2010 şi Actul constatator nr. 28 din 12.08.2010 întocmite de Serviciul Vamal al Republicii Moldova privind calcularea şi încasarea drepturilor de import la buget. S-a obligat Serviciul Vamal al Republicii Moldova să restituie suma de 74739,59 lei la soldul existent înregistrat în fişa de evidenţă a ÎM „Topaz” SA. În rest cerinţele înaintate de ÎM „Topaz” SA cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Serviciul Vamal al R. Moldova a depus cerere de apel solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015 a fost 2 respins apelul declarat de Serviciul Vamal al R. Moldova, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 22 septembrie 2014. La 19 martie 2015, Serviciul Vamal al R. Moldova a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat circumstanţele importante pentru soluţionarea litigiului. Astfel, nici instanţa de fond, nici cea de apel, nu s-a expus asupra tuturor probelor invocate de către Serviciul Vamal, şi anume: conform scrisorii Serviciului de Informaţii şi Securitate al R.M., SA„Topaz” a importat în anul 2003 „un şir de utilaje şi inventare, destinate includerii în capitalul statutar” de la FGUP „Saliut”, Rusia (aportul investitorului „Saliut” la majorarea fondului statutar), fără achitarea drepturilor de import în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

De asemenea organul vamal a fost înştiinţat că în baza contractului nr. 498/12/153/TOPAZ2009-6/26 din 20.11.2009, FGUP „Saliut” a cumpărat de la SA „Topaz”, mai multe utilaje şi echipamente, pe care le-a transmis uzinei „PRIBOR” din or. Bender, printre care şi unele aparataje, care au fost scutite de achitarea drepturilor de import pe teritoriul vamal al Republicii Moldova. Se arată că s-a efectuat verificarea respectării destinaţiei finale a bunurilor importate în capitalul social SA „Topaz” pe parcursul anului 2003, a fost solicitat contul contabil 123 „Mijloace fixe”. Urmare analizei informaţiilor din registrul contului 123 „Mijloace fixe” nu au fost regăsite la balanţa întreprinderii o parte din mijloacele fixe, importate în anul 2003 în fondul statutar.

Serviciul Vamal consideră nefondate concluziile instanţei de judecată ce priveşte neprezentarea de către Serviciul Vamal a documentelor justificative aferente importului de utilaje efectuat de SA „Topaz” în anul 2003. Se mai arată că concluziile primei instanţe, expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care instanţa de fond le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente. Mijloacele fixe importate au fost scutite de achitarea drepturilor de import conform alin. 1 art. 35 al Legii „Privind investiţiile străine” nr. 998-XII din 01.04.1992, care a fost abrogată prin Legea „Cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător” nr. 81-XV din 18.03.2004.

Astfel, conform alin. 2 art. 25, al Legii „Cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător” nr. 81-XV din 18.03.2004 „investitorii străini, care au efectuat investiţii şi au beneficiat de garanţii şi facilităţi în condiţiile Legii nr. 998-XII din 01.04.1992 „Privind investiţiile străine” au dreptul să beneficieze în continuare de garanţii şi facilităţile acordate de aceasta”. În contextul celor expuse, întreprinderea care beneficiază de 3 facilităţi conform alin. 1 art. 35 al legii abrogate, este obligată se respecte şi normele, stipulate în alin. 2 al aceluiaşi articol, care prevedea că: „dacă bunurile, introduse de investitorul străin în calitate de aport la capitalul social fără plata taxelor vamale, sunt folosite în alte scopuri, întreprinderea, în decursul primelor trei ani, va achita taxele vamale în întregime, inclusiv dobînda bancară aferentă, după expirarea acestui termen, taxele vamale se vor calcula la valoarea reziduală a bunurilor”.

Astfel, intimatul nu a confirmat respectarea prevederilor art. 28 al Codului vamal, şi conform lit. c) alin. 1 art. 1275 al Codului vamal i s-a stabilit obligaţia vamală calculată în suma de 331 101,34 lei conform Actului constatator nr. 28 din 12.08.2010. Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe.

Materialele dosarului atestă că în anul 2003, ÎM „Topaz” SA a importat bunuri materiale, beneficiind de facilităţi în temeiul art. 35 din Legea nr. 998 din 01.04.1992 privind investiţiile străine, potrivit căreia la importul bunurilor destinate formării şi majorării capitalului social al întreprinderii sînt scutite de taxe vamale. La începutul anului 2010, Serviciul Vamal a iniţiat un audit (control) postvămuire, solicitînd informaţii privind soarta bunurilor importate în anul 2003, fără a le nominaliza, în urma controlului efectuat de angajaţii Serviciului vamal a fost emis Actului de control nr. 0000200 din 12.08.2010 şi Actul constatator nr. 28 din 12.08.2010 prin care s-a dispus spre încasare de la ÎM „Topaz” SA drepturi de import în sumă de 331 101,34 lei.

ÎM „Topaz” SA a informat Serviciul Vamal precum că nu dispune de informaţii referitoare la importul din 2003, deoarece au trecut deja şapte ani, iar documentele au fost nimicite în conformitate cu normativele legale de păstrare a documentelor. Mai mult de cît atît, însăşi, Serviciul Vamal de asemenea nu dispune de documentele de import din anul 2003 (declaraţiile vamale, contracte, facturi, acte de evaluare, alte documente prezentate la import) deoarece la fel au fost nimicite, fapt confirmat în şedinţa de judecată de către Serviciul Vamal. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, şi avînd ca obiect al litigiului anularea actului de control, prima instanţă cît şi instanţa de apel au admis parţial acţiunea.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţelor inferioare întemeiate şi legale, 4 rezultate din aprecierea justă a circumstanţelor pricinii şi aplicarea corectă a normelor de drept material. Potrivit art. 187 Cod Vamal persoanele care trec mărfuri şi mijloace de transport peste frontiera vamală sau care desfăşoară activităţi aflate sub supraveghere vamală sînt obligate să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile necesare efectuării controlului vamal. Prin prisma normelor citate, instanţa de recurs menţionează că, Serviciul Vamal al R. Moldova nu a prezentat nici un act care să demonstreze că utilajele importate de ÎM „Topaz” SA în anul 2003 au fost înstrăinate, nefiind indentificate exact şi preţul acestora, astfel nefiind stabilită careva încălcare de intimat.

Or, în cadrul efectuării controlului, pentru emiterea unor acte temeinice şi în conformitate cu legea, Serviciul Vamal urma să se asigure cu documentele justificative care să dovedească pe de o parte importul utilajelor de către ÎM „Topaz” SA care au fost introduse în capitalul social iar pe de altă parte înstrăinarea acestora. În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti corect au concluzionat că urmează a fi anulate Actul de control nr. 0000200 din 12.08.2010 şi Actul constatator nr. 28 din 12.082 întocmite de Serviciul Vamal al Republicii Moldova privind calcularea şi încasarea drepturilor de import la buget, deoarece conform prevederilor art.24 alin.(3) din Legea contenciosului administrativ, expres prevede că la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului.

Completul judiciar menţionează, deşi conform art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, sarcina probaţiunii legalităţii actului administrativ îi revine organului vamal, la caz ultimul nu a demonstrat legătură între utilajul pretins importat de SA „Topaz” în anul 2003 şi cel înstrăinat în anul 2009. Luând în consideraţie cele enunţate mai sus, instanţa de recurs reţine drept justă concluzia primei instanţe şi a instanţei de apel cu privire la anularea actului de control nr. 0000200 din 12.08.2010 şi actului constatator nr. 28 din 12.08.2010 întocmit de Serviciul Vamal al Republicii Moldova privind calcularea şi încasarea drepturilor de import la buget, întrucât acestea nu au suport probatoriu.

Instanţa de recurs consideră lipsit de relevanţă argumentul recurentului precum că, conform scrisorii Serviciului de Informaţie şi Securitate al R.M, SA „Topaz” a importat în anul 2003 „un şir de utilaje şi inventare, destinate includerii în capitatul statuar de la FGUP „Saliut”, Rusia fără achitarea drepturilor de import în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, deoarece conform scrisorii Serviciului de Informaţie şi Securitate al R.M din 01 martie 2010 (f.d.50), a contractului de vînzare-cumpărare a utilajelor din 20.11.2009 şi a facturilor fiscale anexate la materialele dosarului (f.d.51-67) nu este posibil de identificat vreo 5 legătură între utilajul pretins importat de SA „Topaz” în anul 2003 şi cel înstrăinat în anul 2009. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a dat aprecierea corespunzătoare tuturor argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată, a elucidat circumstanţele pricinii a căror verificare suplimentară nu este necesară, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e ci d e Se respinge recursul declarat de Serviciul Vamal al R. Moldova.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „Topaz” Societate pe Acţiuni împotriva Serviciului Vamal privind anularea actului de control. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală Petru Moraru Iurie Bejenaru 6