3ra-347/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Buhnaci dosarul nr. 3ra-347/15 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Doga DECIZIE 22 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Coral Club” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Ion Matuşenco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Coral Club” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014 prin care a fost admisă cererea de apel depusă de Biroul Vamal Chişinău, casată hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărâri prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Coral Club” Societate cu Răspundere Limitată constată: La 30 aprilie 2013, ÎCS „Coral Club” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că în perioada lunii februarie a anului 2013, a efectuat importul produselor de coral unde organul vamal, în mod nefondat, a perceput mai multe sume băneşti de la contul unic deservit în cadrul Biroului Vamal Chişinău. Susţine că a constatat anumite neclarităţi şi a depus o cerere prealabilă către Biroul Vamal Chişinău însă pretenţiile, nu au fost examinate, fiind dat un răspuns formal care nu corespunde legislaţiei în vigoare, mai mult ca atât nefiind recepţionate actele administrative în baza cărora s-a dispus ridicarea de la conturile bancare a sumei de 190150 lei.

Afirmă că a respectat întocmai procedura stabilită la determinarea şi declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse şi conform pct. 2 al art. 7 din Legea cu privire la tariful vamal, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, pentru confirmare au fost prezentate documentele de bază, care nu au fost contestate de 1 către pârât şi nu a fost efectuată nici o referire la aceste acte, considerând, acţiunile pârâtului ca nefondate şi nu au o justificare juridică.

Indică că organul vamal nu a solicitat documente suplimentare la declaraţia vamală, acceptând doar cele prezentate anterior, mai mult ca atât, la depunerea declaraţiilor vamale, a respectat întru totul rigorile legale în vigoare şi a prezentat suplimentar toate actele necesare în acest sens, dar suplimentar, a prezentat organului vamal informaţii cu privire la valoarea vamală a mărfurilor identice sau similare, importate anterior, ne fiind recepţionate reclamantului actele administrative în baza cărora s-a dispus ridicarea de la conturile bancare a societăţii a sumei de 190150 lei, dar şi informaţii cu privire la valoarea vamală a mărfurilor identice sau similare, importate anterior, lista de preţuri ale producătorului, de care nu dispune organul vamal (documentele comerciale, vamale şi de plată, facturi, scrisori de trăsură etc. referitoare la tranzacţii cu mărfuri identice sau similare), la care acte Biroul Vamal Chişinău nu a reacţionat şi prin urmare a fost subiectivă la emiterea actelor cu caracter administrativ.

Menţionează că nu au fost transparente şi clare acţiunile Biroului Vamal Chişinău, conform căror temeiuri şi metode specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 al Legii cu privire la tariful vamal, nu au putut fi utilizate faţă de reclamant şi de ce valoarea în vamă a mărfii s-a determinat fără prezentarea actelor constatatoare, precum şi s-a decis majorarea plăţilor vamale, iar în confirmarea motivelor de majorare a valorii în vamă a mărfurilor importate nu au fost prezentate probe veridice, astfel acestea purtând un caracter declarativ. Mai indică că analizând actele de inspecţie cu nr. 3028 I 939 din 26 februarie 2013 nu s-a evidenţiat semnătura declarantului ori a brokerului vamal sau unui alt reprezentant ce ar fi adus la cunoştinţă şi acceptării rezultatul controlului de către colaboratorul vamal.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 166-168, 277, 278 CPC şi prevederile Legii contenciosului administrativ. Solicită admiterea cererii, anularea actului de inspecţie a Biroului Vamal Chişinău nr. 3028 I 939 din 26 februarie 2013 privind calculul (recalculul) drepturilor de import faţă de ÎCS „Coral Club” asupra declaraţiilor vamale 3028 I 939 din 26 februarie 2013, încasarea din contul Biroului Vamal Chişinău a sumei percepute ne fondat în baza actelor de inspecţie în valoare de 190150 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 26 noiembrie 2013, a fost admisă acţiunea, declarat ilegal şi anulat actul de inspecţie 3028 I 939 din 26 februarie 2013 emis de Biroul Vamal Chişinău, încasată din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul ÎCS „Coral Club” SRL, suma percepută în baza actului de inspecţie în valoare de 190150 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014 a fost admisă cererea de apel depusă de Biroul Vamal Chişinău, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii. La 26 ianuarie 2015, ÎCS „Coral Club” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea acesteia şi menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe, precum şi repunerea în termenul de declarare a recursului. În motivarea recursului a invocat că materialele pricinii nu atestă faptul remiterii în adresa reprezentantului recurentului Ion Matuşenco, a copiei deciziei motivate din 28 mai 2014, însă la 21 octombrie 2014, printr-o cerere a solicitat remiterea copiei deciziei, recepţionând-o în aceeaşi zi.

2 Relevă că deşi termenul de declarare a recursului expira la 21 decembrie 2014, acesta a fost omis din motive întemeiate, dat fiind faptul că în perioada 19 decembrie 2014 – 24 ianuarie 2015, avocatul recurentului a fost spitalizat în condiţii de staţionare. Consideră că instanţa de fond întemeiat a constatat că la procedura de vămuire, ÎCS „Coral Club” SRL corect a prezentat toate actele necesare vămuirii şi anume le-a descris în detaliu, a prezentat atât organului vamal cât şi instanţei de fond actele suplimentare solicitate în acest sens, pe când instanţa de apel, în mod eronat, a interpretat normele materiale de drept, axându-se pe prevederile Legii tarifului vamal şi a Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă şi a normelor Codului Vamal.

Invocă că făcând analiza acestor interpretări, a constatat că instanţa de apel s-a axat doar pe acele fapte eludate în cererea apel a Biroului Vamal ne făcând o analiză sub aspectul probelor prezentate şi sub aspectul celor reflectate de către instanţa de fond. Accentuează că conform materialelor pricinii şi probelor prezentate actele suplimentare solicitate au fost prezentate, cu atât mai mult fiind prezentate şi chiar documente de evidenţă contabilă cu referire la tranzacţiile anterioare, fapt neglijat de către instanţa de apel.

Consideră că organul vamal subiectiv, neîntemeiat şi nefondat, fără prezentarea motivelor legale şi temeinice clare, a aplicat direct metoda de rezervă faţă de ÎCS „Coral Club” SRL, iar oricare acte, fapte, informaţii, date şi referinţe de către pârât nici la momentul actual nu sunt expuse, prezentate sau citate recurentului, astfel, în instanţa de fond şi în instanţa de apel, intimatul nu a prezentat probele în acest sens, de ce anume la metoda indirectă s-a recurs ne fiind examinate altele metode, pe când la ziua vămuirii deja tranzacţii de acelaşi gen agentul economic a înregistrat.

Remarcă că recurentul a introdus pe teritoriul RM, în regim de import, marfa la preţurile stabilite în contract, acestea, de rând cu alte cheltuieli, prevăzute de legislaţie, constituind valoarea în vamă declarată, dar în urma acţiunilor Biroului Vamal Chişinău, perfectând actele de inspecţie privind majorarea valorii în vamă, nu a prezentat părţii reclamante aceste acte de inspecţie, decizia de majorare a preţurilor a fost motivată în corespundere cu prevederile art. 17 din Legea cu privire la tariful vamal, adică că nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate, că datele prezentate de declarant (importator) nu sânt veridice şi că sânt sub nivelul valorii lor, prin urmare în confirmarea motivelor de majorare a valorii în vamă a mărfurilor importate nu au fost prezentate probe veridice, astfel acestea purtând un caracter declarativ.

Subliniază că prima instanţă a expus aceste fapte şi minuţios le-a dezvăluit pe când instanţa de apel le-a interpretat în mod eronat. Menţionează că autoritatea vamală a prezentat ca bază de calcul a preţurilor conform pieţei de desfacere a Federaţiei Ruse, fapt ce a constituit o încălcare gravă a ordinii interioare şi a normelor legislaţiei în vigoare, iar la procesul vămuirii nu a fost dată o concluzie de argumentare în acest sens.

Mai indică că în actele de inspecţiei cu nr. 3028 I 939 din 26 februarie 2013, nu s-a evidenţiat semnătura declarantului ori a brokerului vamal sau unui alt reprezentant ce ar fi adus la cunoştinţă şi acceptării rezultatul controlului de către colaboratorul vamal, astfel, din considerente neclare colaboratorul vamal nu a 3 procedat conform pct. 19 a Hotărârii Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, deci în cazul când se impune rectificarea calculelor efectuate de declarant (inclusiv după ce a prezentat datele suplimentare necesare organului vamal), colaboratorul organului vamal face înscrierile şi calculele respective fie în rubricile speciale „menţiunile biroului vamal”, ale tipizatei DV fie pe versoul ei, consemnându-le sub titlu „menţiunile biroului vamal”.

Consideră că instanţa de apel, în mod eronat, a concluzionat că autoritatea vamală nu putea determina valoarea în vamă a produselor importate conform metodei 1, de altfel, nu a argumentat de ce anume şi prin care fapte de drept se confirmă o astfel de concluzie. Studiind materialele dosarului Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu prevederile art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. După cum denotă materialele pricinii, dispozitivul deciziei Curţii de Apel Chişinău contestate în speţă cu recurs, a fost pronunţat la data de 28 mai 2014, şedinţă la care, de altfel, a participat şi reprezentantul ÎCS „Coral Club” SRL, avocatul Ion Matuşenco în baza mandatului nr. 0301912, fapt consemnat în procesul-verbal al şedinţei de judecată (f. d. 128-130). Tot din actele pricinii rezultă că copia deciziei instanţei de apel redactată integral a fost recepţionată de către avocatul Ion Matuşenco la data de 21 octombrie 2014, ce se confirmă atât prin recipisa semnată de ultimul şi anexată la materialele dosarului (f. d. 138), cât şi de însuşi recurent în cererea de recurs.

Cu toate acestea, cererea de recurs a fost depusă de către ÎCS „Coral Club” SRL, reprezentată de avocatul Ion Matuşenco, doar la data de 26 ianuarie 2015, respectiv, în afara termenului legal de 2 luni, prevăzut de art. 434 CPC. Instanţa de recurs relevă că solicitarea recurentului cu privire la repunerea cererii de recurs în termen cu invocarea faptului că termenul de declarare a recursului a fost omis din considerentul că avocatul Ion Matuşenco a fost spitalizat de la 19 decembrie 2014 până la 24 ianuarie 2015 este una neîntemeiată, care nu poate fi admisă. Or, prevederile art. 434 alin. (2) CPC direct indică că termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Prin urmare, având în susţinere prevederile legale susmenţionate, ÎCS „Coral Club” SRL, fiind o persoană juridică, a avut posibilitatea de a delega un alt reprezentant, pentru reprezentarea intereselor societăţii şi depunerea cererii de recurs în interiorul termenului legal de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC.

Pe cale de consecinţă instanţa de recurs remarcă şi jurisprudenţa constată a Curţii Europene, unde Curtea a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protecţia drepturilor sale de acces la justiţie (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). 4 În raport de aceste considerente, la caz este cert că ÎCS „Coral Club”, care este şi cel interesat în soarta soluţionării prezentului litigiu, nu a întreprins toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a îndeplini cerinţele, impuse de lege, prin depunerea unei cereri de recurs în interiorul termenului legal.

În această ordine de idei este cert că, depunând cererea de recurs împotriva deciziei instanţei de apel peste un termen de mai bine de trei luni de la recepţionarea acesteia, recurentul ÎCS „Coral Club” SRL a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională. Drept urmare, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către ÎCS „Coral Club” SRL, reprezentată de avocatul Ion Matuşenco, ca tardiv.

Având în vedere că instanţa de recurs nu s-a pronunţat pe fondul recursului depus de ÎCS „Coral Club” SRL, este inoportun de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Coral Club” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Ion Matuşenco. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu 5