3ra-1280/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Negru dosarul nr. 3ra-1280/15 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 22 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lisnic Valerian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lisnic Valerian împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi Ministerului Finanţelor cu privire la repunerea în termen a cererii şi contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015 c o n s t a t ă La 27.10.2014 Lisnic Valerian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi Ministerului Finanţelor cu privire la repunerea în termen a cererii şi contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a menţionat că, la data de 02.07.2014 s-a adresat către conducerea I.F.P.S. cu cererea nr. L-330/14, în temeiul căreia a solicitat transferarea sa din funcţia de şef al I.F.S. pe mun. Bălţi, într-o altă funcţie tot în cadrul I.F.S. Bălţi. Relevă că, la data de 12.09.2014 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a emis ordinul nr.785-p cu privire la modificarea raporturilor prin transfer, iar potrivit ordinului menţionat, a fost transferat din funcţia de şef al I.F.S. pe mun. Bălţi, într-o funcţie publică de nivel inferior şi anume - Inspector Principal de stat al Secţiei evidenţă şi urmărirea plăţilor în cadrul Direcţiei administrare fiscală a I.F.S. Bălţi. Nefiind de acord cu ordinul respectiv, reclamantul şi-a expus dezacordul asupra acestuia, care a fost respins de autoritatea emitentă.

Menţionează că, transferul la cererea funcţionarului public se face într-o funcţie publică echivalentă cu funcţia deţinută de funcţionarul public sau într-o funcţie publică de nivel inferior celei deţinute anterior. Invocă faptul că, în cererea din 02.07.2014, salariatul Lisnic Valerian nu şi-a exteriorizat voinţa şi nu a dat acordul său la transferul într-o funcţie publică de nivel inferior celei deţinute anterior, fapt care contravine prevederilor legale.

Remarcă că, ordinul nr.785-p din 12.09.2014 a fost emis după expirarea a două luni şi douăsprezece zile de la depunerea pretinsei cereri de transfer a salariatului, adică după expirarea termenului legal de examinare a cererilor salariaţilor de încetare şi/sau modificare 1 a contractului individual de muncă, fapt care, interzice angajatorului eliberarea şi/sau transferarea salariatului după expirarea termenelor legal stabilite dacă, pînă la acel moment, salariatul nu a fost de fapt eliberat şi/sau transferat din funcţie şi îşi continuă activitatea de muncă. La data de 30 ianuarie 2015 Lisnic Valerian a depus cerere de concretizare a pretenţiilor solicitînd repunerea în termen a cererii şi anularea ordinului I.F.P.S.

nr. 785-p din 12.09.2014. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 martie 2015 s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termen a acţiunii şi s-a respins acţiunea ca tardivă. Prima instanţă a constatat că, Lisnic Valerian a luat cunoştinţă de ordinul contestat la data de 12.09.2014, însă a înaintat acţiunea la data de 27.10.2014 cu omiterea termenului de 30 zile de zile prescris de Legea contenciosului administrativ. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015 s-a respins apelul declarat de Lisnic Valerian şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 27 iulie 2015 Lisnic Valerian a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanţele inferioare au aplicat eronat normele de drept material şi procedural. De asemenea menţionează că, instanţele n-au aplicat prevederile art. 26 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea contenciosului administrativ şi consideră că, la caz prevederile art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nu sunt aplicabile. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

2 (4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră recursul ca fiind depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificarea a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele n-au aplicat prevederile art. 26 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea contenciosului administrativ poartă un caracter declarativ în contextul în care norma vizată se conţine în motivarea concluziilor instanţelor.

Completul relevă că, prevederile art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ sunt aplicabile speţei şi guvernează raporturile juridice din litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Lisnic Valerian ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e 3 Recursul declarat de Lisnic Valerian se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4