3ra-1316/15 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Centru Dosarul nr.3ra-1316/15 Mun. Chişinău Judecător: L. Brînză Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Cariera Nord” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom” împotriva Camerei înregistrări de Stat, intervenienţi accesorii Întreprinderea de Arendă „Maconi” în proces de insolvabilitate, Societatea cu Răspundere Limitată „Ghiofrig” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Cariera Nord” privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, CONSTATĂ : La 29 iulie 2011, reclamantul SRL”Belvilcom” a depus în Curtea de Apel Chişinău cerere de chemare în judecată în ordine contenciosului administrativ împotriva Camerei Înregistrări de Stat privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că Oficiul Teritorial Edineţ al Camerei înregistrării de Stat a RM, prin decizia din 12.07.2011 a refuzat înregistrarea contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii ÎA„Maconi” în proces de insolvabilitate ca complex patrimonial unic din 04.05.2011, înregistrat cu nr. 963 şi autentificat de notarul public Antoficiuc Al. La 18.07.2011, reclamantul a depus către organul emitent cerere prealabilă. Prin răspunsul nr. 05/09-487 din 22.07.2011, cererea prealabilă a fost respinsă pe motiv că decizia poate fi contestată în instanţa de judecată şi poate fi anulată numai de instanţa de judecată.

Consideră reclamantul că, decizia emisă de Oficiul Teritorial Edineţ al Camerei Înregistrării de Stat este ilegală şi neîntemeiată, menţionînd că drept temei de refuz de a înregistra contractul, Oficiului Teritorial Edineţ a indicat faptul că actele au fost depuse cu încălcarea termenului de 30 zile, termen prevăzut de art. 16 alin. 2 din Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali din 19.10.2007, însă această norma legală este inoportună la caz, 1 deoarece nu IA „Maconi” s-a adresat la Oficiul Teritorial Edineţ cu careva acte de înregistrare a modificărilor la actele sale de constituire, ci SRL„Belvilcom”, care a devenit proprietar de drept a bunurilor IA„Maconi” şi care a solicitat doar înregistrarea unui contract de vînzare-cumpărare a întreprinderii ca un complex patrimonial unic.

Menţionează reclamantul că legiuitorul a prevăzut încheierea acestor acte doar în vederea evaluării componenţei întreprinderii şi valoarea ei, în scopul stabilirii cu exactitate a raporturilor juridice dintre vînzător şi cumpărător. Creditorii vînzătorului, a lui ÎA„Maconi”, au fost informaţi despre vînzarea întreprinderii şi nu au obiectat. Solicită reclamantul anularea deciziei privind refuzul la înregistrarea contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic şi obligarea Oficiului Teritorial Edineţ de a înregistra contractul din 04.05.2011 de vînzare a întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08.12.2011 în procesul în cauză a fost atras în calitate de intervenient accesoriu ÎA„Maconi” de partea pîrîtului.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 aprilie 2012 acţiunea a fost admisă integral cu anularea deciziei contestate. Camera Înregistrării de Stat a fost obligată să înregistreze contractul de vînzare-cumpărare a IA „Maconi” în proces de insolvabilitate ca complex patrimonial unic nr.15 din 04.05.2011. SRL”Ghiofrig”, la data de 27.02.2013 a depus cerere de revizuire împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 12.04.2012. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013 a fost admisă cererea de revizuire depusă de către SRL”Ghiofrig”, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12.04.2012, pricina fiind strămutată după competenţă în judecătoria Centru mun. Chişinău, pentru examinare în fond.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 iunie 2013 a fost atras în calitate de intervenient accesoriu din partea reclamantului SRL „Cariera Nord”. Prin încheierea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 octombrie 2013 pricina în cauză a fost transmisă în Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, pentru conexarea cu pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL„Ghiofrig” către ÎA„Maconi”, intervenient accesoriu SRL„Belvilcom” cu privire la declararea valabilă a contractului de vînzare-cumpărare ÎA„Maconi” ca complex patrimonial unic nr. 15 din 04.05.2011 şi cererea ÎA”Maconi” în proces de insolvabilitate către SRL„Belvilcom” privind anularea actului juridic şi cererea SRL „Belvicom” către ÎI„Jerebţov Anton” privind recunoaşterea valabilă a contractului de vînzare-cumpărare a ÎA„Maconi”.

Nefiind de acord cu încheierea dată, SRL„Belvilcom” a contestat-o cu recurs. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 a fost admisă retragerea recursului înaintat de către SRL„Belvilcom” cu încetarea în procedura de recurs. Prin încheierea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 ianuarie 2014 a fost respinsă propunerea de conexare a pricinilor. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20 octombrie 2014, corectată prin încheierea din aceiaşi dată, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 18 noiembrie 2014, SRL„Belvilcom” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu 2 emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de către SRL„Belvilcom” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 20 octombrie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel SRL „Cariera Nord” la 06.08.2015 a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03.06.2015 cu dispunerea rejudecării cauzei în ordine de apel în aceiaşi instanţă în alt complet de judecată.

La 11.08.2015, SRL „Belvilcom” a înaintat cerere de recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel din 03 iunie 2015, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să se dispună anularea Deciziei Oficiului Teritorial Edineţ al Camerii Înregistrării de Stat din 12 iulie 2012, şi obligarea Camerii Înregistrării de Stat de a înregistra (a menţine înregistrarea) contractul de vînzare – cumpărare nr. 15 din 04 mai 2011. La 24.09.2015, Dumitru Raducanu director al SRL „Ghiofrig”, a înaintat referinţă, prin care solicită declararea ca fiind inadmisibile a cererilor de recurs înaintate de către SRL „Cariera Nord” şi SRL „Belvilcom” din motiv că sunt neîntemeiate. În motivarea cererilor de recurs, recurenţii au invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cererile de recurs sunt inadmisibile din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererile de recurs, Colegiul atestă că recurenţii indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. 3 În speţă, Colegiul menţionează că, recursurile în cauză conţin obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurenţilor la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în cererile de recurs nu pot constitui temei de admitere a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenţi nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în cererile de recurs declarate de către SRL „Cariera Nord” şi SRL„Belvilcom” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către SRL „Cariera Nord” şi SRL„Belvilcom” ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 DISPUNE: Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Cariera Nord” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Belvilcom”. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5