2r-763/15 — Partajul averii comune

Prima instanţă: R. Holban 2r-763/15 Instanţa de apel: N. Chircu, A. Albu, A. Toderaş DECIZIE 21 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinînd recursul declarat de către Olaru Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Olaru Larisa, Olaru Alexandru şi Olaru Alina împotriva lui Olaru Gheorghe privind partajul proprietăţii comune în devălmăşie, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 19 iunie 2015, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de Olaru Gheorghe, c o n s t a t ă: La 23 iulie 2007, Olaru Larisa, Olaru Alexandru şi Olaru Alina au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Olaru Gheorghe, privind partajul proprietăţii comune în devălmăşie.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că la 05 mai 1984, Olaru Larisa a încheiat căsătoria cu Olaru Gheorghe, care a fost înregistrată la Oficiul Stării Civile Făleşti, astfel, din căsătorie, aceştia au doi copii, feciorul Olaru Alexandru, anul naşterii 1985 şi fiica Olaru Alina, anul naşterii 1986. Reclamanţii afirmă că în anul 1998, pîrîtul Olaru Gheorghe a abandonat familia, plecînd peste hotarele ţării, astfel, ca rezultat, prin hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 31 mai 2007, căsătoria între Olaru Larisa şi Olaru Gheorghe a fost desfăcută. Reclamanţii indică că în timpul căsătoriei, aceştia au construit casa de locuit, amplasată în satul Călugăr, r-ul Făleşti, pe lotul de teren atribuit, în acest scop, de către Primăria comunei Călugăr, iar, la momentul plecării lui Olaru Gheorghe peste hotarele ţării, casa era construită în proporţie de 50%.

Ulterior, în anul 2000, din surse proprii, Olaru Larisa a finisat construcţia casei enunţate, suplimentar construind un serai locuibil, un gard şi porţi pe perimetrul lotului de teren aferent acestor locaţii, astfel, la 25 august 200, bunurile respective au fost înregistrate în Registrul cadastrului bunurilor imobile. Reclamanţii consideră că odată ce pîrîtul Olaru Gheorghe a contribuit, pînă în 1998, la dobîndirea a numai 50% din valoarea casei de locuit, astfel, conform art. 370 alin. (1) Cod civil, solicită împărţirea a 50% din valoarea casei-10470 lei şi a lotului de teren aferent cu valoarea de 4551 lei în 4 cote-părţi ideale, cîte 3755 lei fiecare, iar, restul 50% din valoarea casei-10470 lei, a saraiului locuibil - 5128 lei şi a gardului cu porţi, de 1561 lei, de atribuit integral lui Olaru Larisa, deoarece au fost dobîndite din sursele ei materiale proprii.

Reclamanţii au mai solicitat atribuirea în natură a tuturor bunurilor susmenţionate, pe motiv că pîrîtul Olaru Gheorghe, în ultimii 10 ani nu întreţine legătură cu ei şi nu are grijă de gospodărie, fiind de acord să-i compenseze valoarea cotei lui părţi, în formă de sultă, în sumă de 3755 lei cît şi încasarea din contul pîrîtului a cheltuielilor de judecată în mărime de 1000 lei, cu titlu de taxă de stat. Prin hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 23 august 2007, a fost admisă parţial acţiunea înaintată de către Olaru Larisa, Olaru Alexandru şi Olaru Alina împotriva lui Olaru Gheorghe privind împărţirea proprietăţii comune în devălmăşie. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 15 iunie 2015, Olaru Gheorghe a contestat-o cu apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Făleşti din 23 august 2007 şi emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii înaintate de către Olaru Larisa, Olaru Alexandru şi Olaru Alina.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 19 iunie 2015, a fost restituită cererea de apel depusă de Olaru Gheorghe, pe motivul omiterii termenului de depunere a apelului cu aproximativ 8 ani şi fără a solicita repunerea în termenul de declarare a apelului. La 13 iulie 2015, Olaru Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 19 iunie 2015. În motivarea cererii de recurs, recurentul invocă că reclamanta Olaru Larisa, folosindu-se de momentul lipsei acestuia din Republica Moldova, a înaintat prezenta acţiune la judecătoria Făleşti, unde a prezentat eronat circumstanţele reale ale pricini, or, afirmă recurentul că reclamanţii incorect au indicat că acesta a abandonat domiciliul în anul 1998 şi că nu a participat activ la dobîndirea bunurilor comune.

Mai invocă că, a fost privat de spaţiu locativ, fără a participa la examinarea prezentei cauze civile. Mai invocă că, nu a omis termenului de declarare a apelului, deoarece a aflat despre hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 23 august 2007, abia la 14 mai 2015. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea integrală a încheierii instanţei de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că instanţa de apel a examinat pricina cu respectarea normelor de drept procedural. Din materialele dosarului rezultă că, prin hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 23 august 2007, a fost admisă parţial acţiunea înaintată de către Olaru Larisa, Olaru Alexandru şi Olaru Alina împotriva lui Olaru Gheorghe privind partajul proprietăţii comune în devălmăşie. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 15 iunie 2015, Olaru Gheorghe a contestat-o cu apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Făleşti din 23 august 2007 şi emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii înaintate de către Olaru Larisa, Olaru Alexandru şi Olaru Alina.

Instanţa de apel, prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 19 iunie 2015, a restituit cererea de apel depusă de Olaru Gheorghe, ca fiind depusă înafara termenului legal. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. În conformitate cu art. 362 alin. (1) Codul de procedură civilă (în redacţia pînă la 01 decembrie 2012), termenul de declarare a apelului este de 20 de zile de la data comunicării hotărîrii motivate, dacă legea organică nu dispune altfel, chiar dacă apelul a fost depus anterior.

Termenul de apel curge şi în cazul comunicării concomitente a hotărîrii şi a somaţiei de executare. Repunerea în termen se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzută de art. 116 CPC. Astfel, prin prisma prevederilor normelor legale citate supra, Colegiul reţine că, odată ce hotărîrea judecătoriei Făleşti a fost emisă la 23 august 2007, termenul de declarare a apelului a fost prescris, iar, hotărîrea a devenit definitivă şi irevocabilă prin neatacare. În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). În acest sens, din materialele cauzei se atestă că, Olaru Gheorghe, la 15 iunie 2015, a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Făleşti din 23 august 2007, respectiv termenul de declarare a apelului de 20 de zile, fiind depăşit extrem de esenţial, cu mai mult de 8 ani, fără a solicita repunerea în termen în conformitate cu art.116 alin.(1) şi (3) Cod de procedură civilă.

În acest sens, instanţa de recurs menţionează că apelantul/recurent, Olaru Gheorghe urma să întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO ( Van Harn versus Germany nr.7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a îndeplini cerinţele legale, fapt însă ignorat de acesta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului. De asemenea, se reţine că potrivit art. 56 alin. (2) şi (3), 59 alin. (5), 61 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile se bucură de drepturi procesuale egale şi au obligaţii procesuale egale, sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Din materialele dosarului rezultă că, prin încheierea privind încetarea procedurii de executare din 18 octombrie 2007, a fost dispusă încetarea procedurii de executare nr. 749 din 01 octombrie 2007 privind executarea documentului executoriu nr. 2-605/07 din 23 august 2007, din motivul că hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 23 august 2007 a fost executată integral, fapt confirmat prin bonul de plată nr. 18085 din 18 septembrie 2007, prin care a fost încasată suma de 7808 lei de la Olaru Larisa în beneficiul lui Olaru Gheorghe(f.d. 37-40). Astfel, aceste circumstanţe atestă cu certitudine că, apelantul/recurent Olaru Gheorghe, în momentul parvenirii sumei de 7808 lei pe contul acestuia, a aflat despre hotărîrea primei instanţe şi a acceptat executarea hotărîrii Judecătoriei Făleşti din 23 august 2007 şi nu a întreprins careva acţiuni care ar demonstra contrariul.

Din cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Olaru Gheorghe, în prezentul caz nu s-a folosit cu bună-credinţă de drepturile procedurale şi a ignorat obligaţiile sale procedurale impuse prin normele de drept procedural. Totodată, Colegiul respinge ca neîntemeiate argumentele recurentului precum că din motivul aflării acestuia peste hotare, a aflat despre hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 23 august 2007, abia la 14 mai 2015, or, acesta nu a prezentat probe care ar dovedi faptul că nu a fost pe teritoriul Republicii Moldova pe o anumită perioadă de timp şi cînd a intrat pe teritoriul acesteia, precum şi data cînd a făcut cunoştinţă cu hotărîrea primei instanţe.

Colegiul consideră necesar de a menţiona şi hotărârea Ponomaryov vs. Ucraina 3236/03 din 03 aprilie 2008, unde Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dacă termenul pentru introducerea unei căi ordinare de atac este reînnoit după un interval considerabil şi pentru motive care nu par să fie foarte convingătoare, o asemenea decizie ar putea înfrânge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a reiterat că revine în primul rând instanţelor interne sa decidă asupra repunerii în termenul de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen.

Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărârii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. Deci, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a emis încheierea din 19 iunie 2015, în conformitate cu art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă şi întemeiat a restituit cererea de apel apelantului Olaru Gheorghe, or, acesta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac, şi nu a depus o cerere de repunere în termen, prin care ar indica şi proba motivele omiterii termenului de atac.

După cum s-a reţinut supra, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice. Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere că toate criticele formulate în recurs sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Olaru Gheorghe urmează a fi respins cu menţinerea în vigoare a încheierii instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Olaru Gheorghe. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 19 iunie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Olaru Larisa, Olaru Alexandru şi Olaru Alina împotriva lui Olaru Gheorghe privind partajul proprietăţii comune în devălmăşie. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas