3ra-1295/15 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Rîşcani Dosarul nr.3ra-1295/15 Mun. Chişinău Judecător: Gh. Mîţu Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Master Game”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Master Game” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015, CONSTATĂ : La 08.05.2014, reclamantul SRL „Master Game” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat (IFS) mun. Chişinău, solicitînd anularea Deciziei nr.238/1/4 din 27.02.2014. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, în baza actului nr. 1-664757 din 11.02.2014, întocmit în urma controlului operativ efectuat de către inspectorii IFS or. Orhei la subdiviziunea SRL „Maşter Game” din str. V. Lupu 41, or. Orhei, IFS mun. Chişinău a emis decizia nr.238/1/4 din 27.02.2014, prin care întreprinderii SRL „Master Game” i-a fost aplicată o amendă în mărime de 7000 lei, pentru efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără eliberarea bonului de casă şi 7000 lei pentru neasigurarea bilanţului numerarului în maşina de casă şi control, care constă în formarea excedentului de numerar nejustificat documentar.

Decizia respectivă a fost recepţionată de către SRL „Maşter Game” la 04.04.2014, fapt confirmat prin ştampila de pe plic. Nefiind de acord cu Decizia nr.238/1/4 din 27.02.2014, la 02.04.2014, SRL „Master Game” s-a adresat pîrîtului cu o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea respectivei decizii şi clasarea cauzei, însă cererea a fost respinsă prin Decizia nr.72 din 17.04.2014. Menţionează reclamantul că, la examinarea chestiunii privind încălcarea obligaţiunilor fiscale de către contribuabil şi adoptarea deciziei pe marginea acestei chestiuni, organul fiscal nu a ţinut cont de prevederile legale care urmează a fi respectate în scopul pronunţării unei soluţii legale şi întemeiate, şi anume, organul fiscal nu a evidenţiat, că faptele reflectate în actul nr.1-664757 din 11.02.2014, sunt 1 denaturate şi nu corespund adevărului.

Consideră reclamantul că inspectorii IFS or. Orhei, incorect şi pripit au constatat neaplicarea maşinii de casă şi control, deoarece bonul de casă a fost eliberat în ordinea prevăzută de lege. Invocă reclamantul, că inspectorii fiscali eronat au concluzionat că suma de 550 lei aparţine întreprinderii SRL „Master Game”, or, această sumă nu a fost trecută prin MCC şi nici nu se păstra în caseta (sertarul) pentru bani ai MCC sau în alt loc special destinat pentru primirea şi păstrarea temporară a mijloacelor băneşti provenite din operaţiunile economice curente, banii respectiv erau banii personali ai operatorului şi, prin urmare, nu puteau fi înregistraţi în MCC.

Mai menţionează reclamantul că, organul fiscal eronat a interpretat situaţia de fapt, nu a analizat corect şi prompt cazul, nu a prezentat probe veridice, făcând concluzii pripite, nefiind stabilit însuşi faptul comiterii încălcării fiscale de către SRL „Master Game”, ceea ce serveşte temei pentru încetarea procedurii privind aplicarea sancţiunii. Relevă reclamantul că, cazul de încălcare fiscală a fost examinat de pîrît în lipsa conducătorului întreprinderii, astfel dînsul fiind lipsit de dreptul de a se apăra prin orice metodă legală, inclusiv prin înaintarea obiecţiilor, prezentarea probelor concludente care combat faptele presupuse de inspectori la efectuarea controlului, reprezentarea intereselor de către avocat.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 28 octombrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a menţionat că pe parcursul examinării cauzei IFS, mun. Chişinău, a demonstrat prin probe concludente, pertinente şi admisibile, faptul încălcării legislaţiei fiscale de către reclamant prin existenţa la momentul controlului a unui surplus (excedent de numerar) de 550 lei. Afirmaţiile SRL „Master Game”, precum că mijloacele respective de bani i-ar fi aparţinut operatorului, sunt neîntemeiate, purtînd un caracter declarativ şi nefiind confirmate prin probe. La 27.11.2014 şi la 10.03.2015 SRL „Master Game” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015 s-a respins apelul declarat de către SRL „Master Game” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 octombrie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru 2 soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel SRL „Master Game” a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28.10.2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată să fie admisă.

Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 10 martie 2015 a fost expediată recurentei la data de 11 martie 2015. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 08 mai 2015 în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia.

La 26.08.2015 IFS, mun. Chişinău a înaintat referinţă prin care solicită declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de către SRL „Master Game” cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond şi a deciziei instanţei de apel ca fiind legale. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra 3 problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către SRL „Master Game” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Master Game” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Master Game”.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4