3ra-1248/15 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1248/15 Prima instanță: judecătoria Rîşcani, mun.Chişinău (jud.Iu. Potînga) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. A. Panov, M. Moraru, A. Miniciuna) DECIZIE 02 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Președintele ședinței Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de SRL „Master Game” împotriva deciziei din 20 mai 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Master Game” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău nr. 1156/3/11 din 20 martie 2013, c o n s t a t ă : La 28 mai 2014, SRL „Master Game” a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău solicitînd anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 1156/3/11 din 20 martie 2013 privind aplicarea SRL „Master Game” amenzii în mărime de 50000 lei, pentru neutilizarea maşinii de casă şi control. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 25 februarie 2013 în rezultatul examinării actului nr.1-611554 întocmit în urma controlului operativ de către inspectorii IFS mun. Chişinău la subdiviziunea SRL„Master Game” amplasată pe str. Mioriţa, 11, mun. Chişinău a fost emisa Decizia nr.1156/3/11 din 20 martie2013, prin care întreprinderii i-а fost aplicată o amendă în mărime de 50000 lei, pentru neutilizarea maşinii de casă şi control.

Susţine că, a depus cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei cu clasarea cauzei. Prin decizia nr. 384 din 02 mai 2013, primită la 20 mai 2013, IFS mun. Chişinău a respins contestaţia înaintată ca neîntemeiată.

Consideră că, controlul fiscal este unul ilegal, efectuat cu grave încălcări ale prevederilor legale, invocând art. 6 alin.(3), art. 21 alin.(l) şi art. 20 al Legii privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător nr. 131 din 08 iunie 2012. Menţionează că, din actul nr. 1-611554 din 25 februarie 2013 rezultă că 1 inspectorul fiscal a constatat că la eliberarea câştigului în sumă de 100 lei s-a emis un bon de casă ce nu corespunde sumei real achitate, prin ce au fost încălcate obligaţiunile contribuabilului prevăzute de art.8(2) lit.с) Cod Fiscal, constatare ce, în opinia societăţii, nu corespunde realităţii, deoarece operatorul- casier nu a admis încălcarea imputată, adică nu a emis un bon de casă ce nu corespunde sumei real achitate, ci, din cauza blocării butonului MCC, bonul de casă s-a dublat, în defavoarea agentului economic, care va achita impozit pe venit dublu, fapt confirmat prin banda MCC din 25.02.2013.

Consideră că nu este stabilit faptul comiterii încălcării fiscale, ceea ce serveşte temei pentru încetarea procedurii privind aplicarea sancţiunii, conform art.240 lit.(a) Codului Fiscal al RM. Prin hotărârea din 26 februarie 2015 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău s- a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Master Game” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 1156/3/11 din 20 martie 2013. Prin decizia din 20 mai 2015 a Curții de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de SRL “Master Game” și s-a menţinut hotărîrea din 26 februarie 2015 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău.

La 17 iulie 2015 SRL „Master Game” a declarat recurs împotriva deciziei din 20 mai 2015 a Curții de Apel Chişinău solicitînd casarea acesteia, cu adoptarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului s-a invocat că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă pripit au examinat cauza, eronat au cercetat materialul probator anexat la dosar, greşit au raportat circumstanţele de fapt ale cauzei la normele de drept aplicabile speţei. Consideră că, deoarece natura litigiului este una de drept fiscal, instanţele inferioare urmau să verifice, pe de o parte, respectarea drepturilor contribuabilului la efectuarea controlului, iar, pe de altă parte, încadrarea strictă a acţiunilor pîrîtului în limitele prevederilor Codului Fiscal, Regulamentului cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărîrea Guvernului, nr.474 din 28.04.1998, acte normative aplicabile cazului dat.

Conform prevederilor art. 11 alin.(l) Cod fiscal, toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului. Susţine că la examinarea cererii depusă împotriva deciziei IFS mun.Chişinău nr. 1156/3/11 din 20 martie 2013 şi la adoptarea hotărîrii şi deciziei, instanţele de judecată nu au ţinut cont de prevederile art. 238 alin.(1), 239 alin.(1), 216 alin.(6) Cod fiscal, care urmau a fi aplicate speţei în scopul pronunţării unei soluţii legale şi întemeiate, avînd în vedere circumstanţele cauzei.

Consideră că, constatarea inspectorului fiscal precum că la eliberarea cîştigului în suma 100 lei s-a emis un bon de casă ce nu corespunde sumei real achitate, prin ce au fost încălcate obligaţiunile contribuabilului prevăzute la art.8 alin. (2) lit.с) din Codul fiscal, reţinută drept veridică de prima instanţă şi instanţa de apel, nu corespunde realităţii, deoarece operatorul-casier nu a admis încălcarea imputată, adică nu a emis un bon de casă ce nu corespunde sumei real achitate. 2 Referitor la acest aspect, specifică faptul că inspectorului fiscal i-а fost achitată suma de 82 lei (suma cîştigului fiind de 100 lei din care a fost reţinut impozitul pe venit de 18%), prin urmare valoarea bonului de casă coincide cu suma real achitată.

Relevă că, introducerea de două ori a sumei impozitului de 18%, care a fost achitat de către SRL „Master Game”, nu s-a produs intenţionat, or, după cum rezultă din explicaţiile operatorului casier Omarov Iurie, cauza a constituit-o blocarea butonului 64 - cîştig, motiv pentru care el a apăsat de două ori pe butonul respectiv. Astfel, susţine că bonul de casă s-a dublat în partea impozitului de 18%, în defavoarea agentului economic, care a achitat impozitul pe venit dublu, fapt confirmat prin banda MCC din 25 februarie 2013, iar prin aceasta nu s-a adus atingere drepturilor şi intereselor legitime ale participanţilor la raportul fiscal. Consideră că, emiterea dublă a bonului de casă nu se încadrează în noţiunea- “desfăşurarea activităţii fară utilizarea maşinei de casă şi control”.

Susţine că, instanţele inferioare greşit au stabilit însuşi faptul comiterii încălcării fiscale de către SRL “Master Game”, care, la caz, nu există, iar organul fiscal a petrecut controlul fiscal pe data de 25 februarie 2013 cu încălcarea prevederilor alin.(2) art.216 Cod Fiscal, nefiind prezentată decizia scrisă a conducerii organului care exercită controlul. Consideră că, instanţele ierarhic inferioare nu s-au pronunţat asupra argumentelor invocate, nu au motivat soluţiile adoptate, au apreciat superficial probele, formulînd concluzii contradictorii. Conform art.434 CPC, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 20 mai 2015, iar recurentul a declarat cerere de recurs la 17 iulie 2015, ceea ce denotă că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Prin încheierea din 28 octombrie 2015 a Curţii Supreme de Justiţie completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil şi a decis examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Prin prisma art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va admite recursul declarat de SRL „Master Game” şi va casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a cererii de chemare în judecată, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept, să admită recursul şi să caseze integral sau 3 parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Conform art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-а fost cauzată. Conform art. 14 al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

în cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior dacă legislaţia nu prevede altfel. Termenul de 30 de zile specificat la alin.(l) nu se extinde asupra actului administrativ cu caracter normativ. Conform art. 15 al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului dacă legislaţia nu prevede altfel.

Conform art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate. Conform art. 24 alin.(3) al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din 10 februarie 2000, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi.

Conform art. 129 alin.(12) Cod fiscal, încălcarea fiscală este acţiunea sau inacţiunea, exprimată prin neîndeplinire sau îndeplinire neadecvată a prevederilor legislaţiei fiscale, prin încălcare a drepturilor şi intereselor legitime ale participanţilor la raporturile fiscale, pentru care este prevăzută răspundere în conformitate cu prezentul cod. Conform art.216 alin.(2), (6) Cod fiscal, controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul. Necesitatea efectuării verificării prin contrapunere la unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau a avut raporturi economice şi financiare, pentru a se constata autenticitatea acestora, se determină, de sine stătător, de către funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere care efectuează controlul.

Actul de control fiscal este un document întocmit de funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere a organului care exercită controlul, în care se consemnează rezultatele controlului fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar si exact încălcarea legislaţiei fiscale şi/sau a modului de 4 evidenţă a obiectelor impunerii, cu referire la documentele de evidenţă respective şi la alte materiale, indicîndu-se actele normative încălcate. în act va fi reflectată fiecare perioadă fiscală în parte, specificîndu- se încălcările fiscale depistate în ea. Conform art. 231 alin.(2) Cod fiscal, temeiul tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală este însăşi încălcarea fiscală. Conform art.238 alin.(l) Cod fiscal, sancţiunea fiscală se aplică în limitele stabilite de articolul respectiv din prezentul cod, în strictă conformitate cu legislaţia fiscală.

Conform art.239 Cod fiscal, scopul procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală constă în: clarificarea promptă, multilaterală, exhaustivă şi obiectivă a circumstanţelor în care s-a produs, soluţionarea lui în strictă conformitate cu legislaţia, asigurarea îndeplinirii deciziei, precum şi stabilirea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la comiterea încălcării fiscale, prevenirea încălcărilor, educarea în spiritul respectării legilor şi consolidarea legalităţii. În conformitate cu art. 130 alin. (1-3) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii. Atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă, fiind investite cu judecarea pricinii în speţă, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei, le-au interpretat eronat în raport cu normele de drept material şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, incorect au ajuns la concluzia de respingere a acţiunii depuse de SRL „Master Game” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău privind anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 1156/3/11 din 20 martie 2013. Din materialele cauzei rezultă că conform actului nr.1-611554 din 25 februarie 2013, s-a constatat încălcarea prevederilor art. 8 alin.(2) lit.c) al Titlului I al Codului fiscal şi pct.10 al Capitolului V, Anexa 5 a Hotărîrii Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998, prin emiterea bonului de casă de o valoare ce nu corespunde sumei reale achitate şi anume la eliberarea cîştigului în suma 100, 00 lei din care urma reţinerea impozitului din cîştig în valoare de 18 % în sumă de 18,00 lei. Totodată în timpul controlului au fost verificate automatele de joc în cantitate de 18 unităţi, care coincid cu numărul indicat în licenţă (f.d.4).

Prin decizia nr. 1156/3/11 din 20 martie 2013 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău, SRL „Master Game” a fost sancţionată în baza art. 254 alin.(4) Cod fiscal cu o amendă în mărime de 50000 lei, pentru încălcarea legislaţiei fiscale (f.d.5). La data de 04 aprilie 2013, SRL „Master Game” a contestat decizia nr. 1156/3/11 din 20 martie 2013 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău, invocînd dezacordul cu decizia adoptată (f.d.6-7). Prin decizia nr. 384 din 02 mai 2013 a Inspectoratului Fiscal de Stat 5 mun.Chişinău, s-a respins contestaţia depusă de SRL „Master Game” şi s-a menţinut decizia nr. 1156/3/11 din 20 martie 2013 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău (f.d.8-9).

Instanţa de recurs consideră greşită aprecierea instanţelor ierarhic inferioare privind constatarea încălcarii prevederilor art. 8 alin.(2) lit.c) al Codului fiscal şi pct.10 al Capitolului V, Anexa 5 a Hotărîrii Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998, precum că a fost emis bonul de casă de o valoare ce nu corespunde sumei reale. În sensul dat, Colegiul relevă că din materialele cauzei rezultă că a fost achitată cu titlu de cîştig suma de 82, 00 lei (f.d.10), adică suma cîştigului de 100, 00 lei impozitată, impozitul fiind de 18%, ceea ce denotă că valoarea bonului de casă coincide cu suma real achitată. Tot aici, Colegiul reţine şi argumentul recurentului precum că introducerea de două ori a sumei impozitului de 18% nu s-a produs intenţionat, deoarece este în defavoarea SRL “Master Game”, fiind obligat la achitarea impozitului pe venit dublu, ceea ce se atestă prin banda MCC din 25 februarie 2013 (f.d.10).

În contextul normelor enunţate, Colegiul menţionează că nu a fost constat faptul că pretinsele acţiuni a dus la încălcarea drepturilor şi intereselor legitime ale participanţilor la raporturile fiscal, rezultînd din prevederile art. 129 alin.(12) Cod fiscal, enunţate supra, în condiţiile cînd dublarea impozitului este doar în defavoarea persoanei juridice, fapt menţionat şi supra.

De asemenea, instanţa de recurs remarcă şi prevederile pct.10 al Regulamentului cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.474 din 28 aprilie 1998, care stipulează că se consideră că tranzacţia comercială nu este înregistrată în MCC, deci decontările băneşti în numerar se efectuează fără aplicarea MCC (se desfăşoară activitate fară utilizarea MCC), în următoarele cazuri: a) nu se emite bonul de casă; b) se emite bonul de casă de o valoare ce nu corespunde sumei real achitate; c) nu se perfectează bonul de plată în cazurile prevăzute în prezentul Regulament; d) se perfectează bonul de plată în cazurile prevăzute în prezentul Regulament de o valoare ce nu corespunde sumei real achitate; e) la verificare se depistează existenţa unei sume de mijloace băneşti excedente, care nu poate fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de MCC.

Astfel, instanţa de recurs reiterează că emiterea dublă a bonului de casă nu se încadrează în noţiunea – “desfăşurarea activităţii fară utilizarea maşinei de casă şi control”. Subsidiar, Colegiul relevă constatarea Curţii Supreme de Justiţie în decizia din 15 februarie 2012, adoptată în pricina la cererea SRL „Master Game” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind anularea deciziei nr. 1093 din 01 septembrie 2010 şi deciziei nr.172 din 16 noiembrie 2010, conform căreia “dublarea bonurilor de casă nu se încadrează în noţiunea desfăşurării activităţii fără utilizarea maşinii de control.

În conformitate cu art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa 6 care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. În consecinţă, Colegiul precizează că instanţele ierarhic inferiorare incorect au apreciat circumstanţele cauzei, ceea ce a dus la adoptarea unor soluţii contrar normelor de drept material, în condiţiile cînd SRL “Master Game” nu a încălcat legislaţia fiscală, or, probele prezentate nu atestă comiterea cărorva încălcări fiscale.

În contextul normelor enunţate supra, instanţa de recurs reţine că instanţele ierarhic inferioare au eludat aplicarea normelor de drept material relevante speţei, rezultînd din circumstanţele cauzei, în condiţiile cînd litigiul este axat pe legislaţia fiscală, acestea urmau să examineze pricina în raport cu normele de drept material fiscale şi respectiv încadrarea acţiunilor pîrîtului în limitele acestor norme. Avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate contrar normelor de drept material şi circumstanţelor de fapt, iar argumentele invocate de recurent sînt întemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care se admite cererea de chemare în judecată.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. b), Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de SRL „Master Game” împotriva deciziei din 20 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău. Se casează decizia din 20 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău şi hotărârea din 26 februarie 2015 a judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău şi se pronunţă o nouă hotărîre prin care: - Se admite cererea de chemare în judecată a SRL „Master Game” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău privind anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 1156/3/11 din 20 martie 2013. Se anulează decizia nr. 1156/3/11 din 20 martie 2013 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău privind aplicarea SRL „Master Game” amenzii în mărime de 50000 lei, pentru neutilizarea maşinii de casă şi control. Decizia este irevocabilă. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală 7