3ra-1401/15 — Anularea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1401/15 prima instanță: O. Melniciuc instanța de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță, Liliana Catan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu răspundere limitată „Master Game”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu răspundere limitată „Master Game” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Chișinău cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 30 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Master Game” și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chișinău din 29 decembrie 2014, c o n s t a t ă: La 03 iunie 2013, SRL „Master Game” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Chișinău cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că în temeiul actului nr. 1-590749 din 22 februarie 2013, întocmit în urma controlului operativ efectuat de către inspectorii Inspectoratului Fiscal de Stat Cimișlia la subdiviziunea SRL „Master Game”, Inspectoratul Fiscal de Stat Chișinău a emis decizia nr. 1157/3/11 din 20 martie 2013, prin care întreprinderii i-a fost aplicată amendă în mărime de 50000 lei pentru neutilizarea repetată a mașinii de casă şi control. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 12 aprilie 2013, SRL „Master Game” a depus o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea acesteia, cu clasarea cauzei. Prin decizia nr. 390 din 07 mai 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat Chișinău a considerat neîntemeiată contestația înaintată de către contribuabil şi lipsa temeiului legal de modificare a deciziei contestate.

Invocă că la examinarea chestiunii privind încălcarea obligațiilor fiscale de către contribuabil şi la adoptarea deciziei, organul fiscal nu a ținut cont de prevederile 1 legislative, care urmează a fi respectate în scopul pronunțării unei soluții legale şi întemeiate, având în vedere circumstanțele cauzei şi normele de drept aplicabil. În special, organul fiscal emitent al deciziei contestate, contrar prevederilor art. 216 alin. (6) Cod fiscal nu a evidențiat că faptele reflectate în actul nr. 1-590749 din 22 februarie 2013 sunt denaturate şi nu corespund adevărului.

Potrivit pct. 1 din Regulamentul cu privire la aplicarea mașinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin horăirea Guvernului nr. 474 din 28 aprilie 1998, suma de mijloace bănești excedent/deficit, este diferența pozitivă/negativă dintre suma efectivă de mijloace bănești din caseta (sertarul) pentru bani a MCC sau, în același sens, din locul special destinat pentru primirea şi păstrarea temporară a mijloacelor bănești provenite din operațiunile economice curente (încasări curente şi vărsământ de serviciu în numerar) şi suma curentă de mijloace bănești înregistrată în MCC. Astfel, menționează că inspectorii fiscali eronat au constatat că suma de 50 lei aparține SRL „Master Game”.

Or, această sumă nu a fost trecută prin MCC şi nici nu se păstra în casata (sertarul) pentru bani a MCC sau în alt loc special destinat pentru primirea şi păstrarea temporară a mijloacelor bănești provenite din operațiunile economice curente, pe motiv că aceștia erau banii personali ai operatorului şi, prin urmare, nu puteau fi înregistrați în MCC. Consideră că organul fiscal eronat a interpretat situația de facto, nu a analizat corect cazul, nu a prezentat probe veridice, făcând concluzii pripite. Solicită anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău nr. 1157/3/11 din 20 martie 2013 privind aplicarea SRL „Master Game” a amenzii în mărime de 50000 lei pentru neutilizarea mașinii de casă şi control.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 29 decembrie 2014 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 30 iunie 2015 a fost respins apelul declarat SRL „Master Game” și menținută hotărârea primei instanțe. La 24 august 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Master Game” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, pe care o consideră ilegală și neîntemeiată. Consideră că atât instanța de apel, cât și prima instanță, au examinat cauza pripit, au cercetat eronat materialul probator anexat la dosar, au raportat greșit circumstanțele de fapt ale cauzei la normele de drept aplicabile speței, neaplicând legea care trebuia aplicată și aplicând o lege care nu trebuia aplicată.

Invocă că instanța de apel a ignorat normele imperative cu privire la admisibilitatea probelor, care a dus la formularea unor concluzii pripite, interpretarea eronată a legii și aplicarea eronată a acesteia. La fel, invocă recurentul că instanța de apel a apreciat arbitrar probele, prin urmare fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO. La 11 septembrie 2015, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului declarat de SRL „Master Game” cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. 2 La 16 septembrie 2015, intimatul Inspectoratul Fiscal de Stat Chișinău a depus referință solicitând declararea recursului ca inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Master Game” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ 3 al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul SRL „Master Game”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Master Game” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță Liliana Catan 4