3ra-51/15 — Anularea deciziei

Dosarul nr. 3ra-51/15 Instanţa de fond: judecătoria Buiucani, mun.Chișinău (jud.M.Diaconu ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V.Pruteanu, Iu.Cimpoi, A.Minciună )

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în următoarea componenţă: Președintele completului Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL”Master Game” împotriva deciziei din 24.09.2014 a Curţii de Apel Chișinău adoptată în cauza civilă la cererea SRL”Master Game” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chișinău privind anularea actului administrativ constată La data de 30.04.2014 SRL”Master Game” a depus în instanța de judecată cerere împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat (în continuare IFS) mun.Chișinău privind anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la sediul SRL”Master Game” de pe bd.Dacia16/1, mun.Chișinău a fost efectuat, la data de 22.02.2013, un control operativ de către inspectorii IFS mun.Chișinău. Urmare a controlului a fost întocmit actul de control nr.1-611539 în baza căruia, la data de 13.03.2013, a fost emisă decizia nr.1002/3/11. Nefiind de acord cu decizia dată, reclamantul a înaintat pîrîtului o cerere prealabilă în care a solicitat anularea deciziei. Prin decizia nr.282 din data de 16.04.2013, IFS mun.Chișinău a respins cererea prealabilă. Afirmă reclamantul că la emiterea deciziei contestate, pîrîtul nu a ținut cont de prevederile art.238, alin.(1) Cod fiscal. Este inadmisibilă aplicarea amenzii duble în conformitate cu art.254, alin.(4) Cod fiscal, deoarece decizia nr.1002/3/11 din data de 13.0.2013 este bazată pe o decizie anterioară nr.1568/8 din data de 05.05.2012, care nu există.

La data de 05.05.2012 în privința SRL”Master Game” într-adevăr a fost întocmit un act de control nr.1-562226, însă decizia emisă în baza actului dat este obiectul unui proces judiciar și la moment este suspendată conform prevederilor art.21 al Legii contenciosului administrativ, în baza încheierii din data de 05.09.2012 a Curții de Apel Chișinău. A menționat reclamantul că nu poate fi aplicat art.254, alin.(4)Cod fiscal, pe motiv că obiectul atentării în fiecare caz este diferit, ori utilizarea mașinilor de casa 1 și control(în continuare MCC) defectat și neautorizat sunt încălcări diferite, ceea ce exclude posibilitatea tratării încălcării ca fiind repetate. A mai indicat reclamantul că nu este stabilit faptul comiterii încălcării fiscale, ceea ce servește temei pentru încetarea procedurii privind aplicarea sancțiunii în temeiul art.240, lit.A)Cod fiscal.

La fel a relatat reclamantul că decizia contestată este emisă cu încălcarea prevederilor art.216, alin.(6)Cod fiscal. Astfel, în incinta sediului reclamantului unde a avut loc controlul s-a prezentat o persoană care a solicitat încărcarea aparatului de joc în sumă de 100 lei, ceea ce operatorul a făcut și a eliberat bon de casă. După ce persoana dată a jucat și a pierdut, s-a prezentat ca inspector al organului fiscal și a solicitat întoarcerea mizei, la ce a fost refuzat, după care a amenințat casierul cu efectuarea unui control prin ce a încălcat prevederile art.136, lit.p) Cod fiscal. A menționat reclamantul că decizia nr.1002/3/11 din data de 13.03.2013 a IFS mun.Chișinău este ilegală și a solicitat anularea acesteia.

Prin hotărîrea din data de 26.03.2014 a judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, cererea SRL”Master Game” a fost admisă și a fost anulată decizia nr.1002/3/11 din data de 13.03.2013 a IFS mun.Chișinău. Prin decizia din data de 24.09.2014 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de IFS mun.Chișinău a fost admis, a fost casată hotărîrea din data de 26.03.2014 a judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău și a fost emisă o nouă hotărîre prin care cererea SRL”Master Game” a fost respinsă. La data de 17.11.2014 SRL”Master Game” a depus recurs împotriva deciziei din data de 24.09.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel a încălcat normele de drept material și procedural la emiterea deciziei contestate.

Menționează recurentul că conform art.8, alin.(2), lit.c)Cod fiscal, contribuabilul este obligat să efectueze încasări bănești în numerar prin intermediul dispozitivelor și sistemelor pentru înregistrarea operațiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor bănești în numerar fără aplicarea mașinilor de casă și de control. Art.10 al Regulamentului cu privire la aplicarea mașinilor de casă și control pentru efectuarea decontărilor în numerar, stabilește cazurile cînd se consideră că operațiunea economică nu este înregistrată în MCC, deci decontările bănești în numerar se efectuează fără aplicarea MCC, în care nu se indică și cazul exploatării MCC defecte.

Astfel, indică recurentul că este greșită concluzia instanței de apel referitor la egalitatea noțiunilor de neutilizare a MCC și utilizarea MCC defectă. La fel relevă recurentul că este incorectă concluzia instanței de apel referitor la egalitatea noțiunilor enumerate supra fapt ce rezultă din titlul art.254 Cod fiscal încriminate acestea – neutilizarea mașinilor de casă. În cazul în care acesta cu adevărat ar fi egale, legiuitorul nu ar fi inclus alin.(4) al articolului în care se indică – comiterea oricărei încălcări din cele specificate la alin.alin.(1),(2)(2/1) din art.254 Cod fiscal, ce ar fi inclus sintagma ”comiterea oricărei încălcări din cele specificate 2 în art.254 Cod fiscal” fără a le specifica.

Reiterează recurentul că ”neutilizarea MCC” și”utilizarea MCC defecte” sunt încălcări diferite deși inițial erau unite într-un aliniat din cauza sancțiunii egale – 10000 lei. Astfel, indică recurentul că este întemeiată concluzia primei instanțe că agentul economic poate fi sancționat, în temeiul art.254, alin.(4) Cod fiscal, pentru încălcare repetată doar atunci cînd anterior a săvîrșit o încălcare analogică, chiar dacă încălcarea comisă inițial este prevăzută la alin.alin.(1),(2),(2/1) din art.254 Cod fiscal. Or, norma de drept care stabilește sancțiunea se aplică fără interpretări lărgite. Cu atît mai mult că art.11, alin.(1)Cod fiscal prevede expres că toate îndoielile la aplicarea legislației fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

La data de 10.12.2014, IFS mun.Chișinău a depus referință la cererea de recurs și a indicat că argumentele recurentului poartă un caracter declarativ și că decizia instanței de apel este una legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil. Analizând modul în care recurenții și-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.

Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți în cererile de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC. Din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Colegiul menționează că în cererile de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că acest argument al 3 recurenților poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL”Master Game”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de SRL”Master Game” împotriva deciziei din 24.09.2014 a Curţii de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4