2ra-2092/15 — Evacuarea din imobil

prima instanţă, jud.: A. Ciubotaru dosarul nr. 2ra-2092/2015 instanţa de apel, jud.: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ivan Tcacenco, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Tcacenco împotriva lui Vasile Jirov, intervenienţi accesorii Evdochia Jirov, Primăria or.

Cahul cu privire la obligarea pîrîtului să efectueze reparaţie capitală, evacuare, fără acordarea altui spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 07 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Ivan Tcacenco şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 19 noiembrie 2014 c o n s t a t ă La 13 decembrie 2013, reclamantul Ivan Tcacenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Jirov, intervenienţi accesorii Evdochia Jirov, Primăria or. Cahul cu privire la obligarea pîrîtului să efectueze reparaţie capitală, evacuare, fără acordarea altui spaţiu locativ. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, este proprietarul a 5/10 cotă parte din ap. 3 situat în or.

Cahul, str. Ştefan cel Mare 81, în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr. 4852 din 07 iunie 2006. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 26 decembrie 2005 a fost stabilit modul de folosire a imobilului, a fost obligat Vasile Jirov şi Evdochia Jirov de a nu crea obstacole lui Ivan Tcacenco în exercitarea dreptului de proprietate asupra 5/10 cotă-parte din imobil. Afirmă că, ulterior prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 11 decembrie 2009 a fost instalat Ivan Tcacenco în apartamentul nr. 3 situat în or. Cahul, str. Ştefan cel Mare 81 şi obligat Vasile Ceban să nu-i creeze obstacole în exercitarea dreptului de proprietate. Conform procesului-verbal din 18 aprilie 2013, prin intermediul executorului judecătoresc Vera Coliba, în baza documentului executoriu, lui Ivan Tcacenco i-a fost asigurat accesul şi a fost instalat cu traiul în ap. 3 situat în or.

Cahul, str. Ştefan cel Mare 81 şi i s-a explicat lui Vasile Ceban să nu creeze obstacole lui Ivan Tcacenco. Susţine reclamantul că la 30 aprilie 2013 s-a adresat cu cerere către ÎM GCL Cahul şi a solicitat constatarea faptului că în imobil nu sunt uşile din interior, blocul sanitar nu este funcţionabil şi la bucătărie lipseşte aragazul. Prin cererea din 08 octombrie 2013 lui Vasile Jirov i s-a solicitat ca pînă la 01 noiembrie 2013 să restabilească ap. 3 situat în or. Cahul, str. Ştefan cel Mare 81. La 05 noiembrie 2013 a fost întocmit un alt act prin care s-a stabilit că apartamentul este în aceiaşi situaţie, constatată la 30 aprilie 2013. Solicită reclamantul obligarea lui Vasile Jirov, în contul prejudiciului cauzat să efectueze reparaţie capitală la ap. 3 situat în or.

Cahul, str. Ştefan cel Mare 81, conform devizului de cheltuieli nr. 108-08-2013, evacuarea fără acordarea altui spaţiu locativ şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 19 noiembrie 2014 a fost respinsă acţiunea înaintată de Ivan Tcacenco împotriva lui Vasile Jirov, intervenienţi accesorii Evdochia Jirov, Primăria or. Cahul cu privire la obligarea pîrîtului să efectueze reparaţie capitală, evacuare, fără acordarea altui spaţiu locativ. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe la 05 decembrie 2014 şi 11 februarie 2015, Ivan Tcacenco a declarat apel, solicitînd casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admise pretenţiile înaintate.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 07 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de Ivan Tcacenco şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 19 noiembrie 2014. La 22 iunie 2015 Ivan Tcacenco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului cu casarea hotărîrii Judecătoriei Cahul din 19 noiembrie 2014 şi a deciziei Curţii de Apel Cahul din 07 aprilie 2015, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată şi ilegală decizia instanţei de apel, deoarece la examinarea cauzei a dat o apreciere eronată materialelor cauzei.

A mai invocat recurentul prevederile art. 102 Codul cu privire la locuinţe, care prevede că, dacă chiriaşul, membrii familiei lui sau alte persoane, care locuiesc împreună cu dînşii, distrug sistematic sau deteriorează încăperea de locuit, sau n-o folosesc după destinaţie, ori dacă prin încălcarea sistematică a regulilor de conveţuire socialistă fac imposibilă pentru alţii conveţuirea cu dînşii în acelaşi apartament sau aceiaşi casă, iar măsurile de prevenire şi de înrîurire publică n-au dat nici un rezultat, evacuarea celor vinovaţi la cererea celui care a dat cu chirie încăperea de locuit ori a altor persoane interesate se face a se acorda o altă încăpere de locuit. Susţine că materialele cauzei cert denotă că pîrîtul distruge şi deteriorează încăperea de locuit, fapt ce se confirmă prin actele de constatare şi scrisorile de avertizare a pîrîtului.

Indică recurentul că, Vasile Jirov, nici nu locuieşte la adresa or. Cahul, str. Ştefan cel Mare 81, ap. 3, fapt confirmat prin aceia că la apartament din anul 2010 nu este consumat gaz, electricitate, apă, mai mult ultimul recepţionează corespondenţa la o altă adresă. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Ivan Tcacenco în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ivan Tcacenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ivan Tcacenco ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ivan Tcacenco se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat