2rc-728/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: A. Minciuna 2rc-728/15 DECIZIE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând recursul declarat de Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea introductivă a Băncii Comerciale „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea Comercială „Romanta Plus” Societate cu Răspundere Limitată împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 iulie 2015 prin care a fost respinsă contestaţia BC „Banca de Economii” SA asupra creanţei lui Vasile Dîrzu, admisă şi validată creanţa a lui Vasile Dîrzu cu titlu de creanţă garantată cu suma de 20323 euro constată: La 26 martie 2014, BC „Banca de Economii” SA a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Romanta Plus” SRL.

În motivarea cererii a invocat că prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 septembrie 2013, a fost încasată, în mod solidar, de la SC „Romanta Plus” SRL, precum şi de la SC „Tivali Com” SRL, SC „Atarex Plus” SRL, SC „Melolgri” SRL şi Ivan Tomailî datoria în mărime de 84259707,38 lei, inclusiv din costul bunurilor ipotecate, precum şi cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 50000 lei. Susţine că prin încheierea executorului judecătoresc Nicolae Nicolaescu din 29 noiembrie 2013 a fost dispusă intentarea procedurii de executare a titlului executoriu, emis în temeiul hotărârii judecătoreşti menţionate. Afirmă că executorul judecătoresc, în urma investigaţiilor efectuate şi a măsurilor de executare silite întreprinse, a constatat că debitorul SC „Romanta Plus” SRL nu dispune de bunuri suficiente ce constituie proprietatea acestuia în scopul urmăririi acestora şi achitării datoriei.

Totodată, executorul judecătoresc a aplicat interdicţii la ÎS Cadastru, Camera Înregistrării de Stat, Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţii, Oficiul Fiscal sect. Râşcani, însă măsurile întreprinse nu au dus la executarea efectivă a documentului executoriu. 1 Invocă că pe marginea celor stabilite, executorul judecătoresc a emis încheierea din 24 martie 2014 cu privire la restituirea documentului executoriu creditorului. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 18 – 20, 24 alin. (1) – (2) Legeainsolvabilităţii. Solicită admiterea cererii, intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Romanta Plus” SRL, punerea sub observaţie a debitorului prin desemnarea în calitate de administrator provizoriu pe ÎI „Vladimir Bălan”, aplicarea măsurilor de asigurare în privinţa debitorului.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2014, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de BC „Banca de Economii” SA. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2014, a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de SC „Romanta Plus” SRL, desemnat în funcţie de administrator al insolvabilităţii ÎI „Vladimir Bălan”, stabilit termen limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv, până la 04 iulie 2014, stabilit termenul de verificarea a creanţelor, întocmire şi de comunicare a tabelului definitiv, până la 11 iulie 2014, stabilită şedinţa de validare a creanţelor pentru 14 iulie 2014, ora 11.00 în incinta Curţii de Apel Chişinău.

La 15 decembrie 2014, Vasile Dîrzu, reprezentat de avocatul Andrei Briceac a depus cerere de validare a creanţei faţă de SC „Romanta Plus” SRL, prin care a solicitat admiterea acestei cereri, repunerea în termenul de înaintare a creanţelor, validarea creanţei în sumă de 20232 euro, cu titlu de creanţă garantată, includerea lui în tabelul definitiv al creanţelor creditorilor împotriva patrimoniul SC „Romanta Plus” SRL, în calitate de creditor garantat, cu creanţă validată în sumă de 20232 euro. În motivarea acesteia a invocat că la 01 februarie 2008, a încheiat cu ÎI „Tomailî-Argo” contractul cu privit la investirea capitalului în construcţie nr. 6/66, obiect al căruia constă în construirea, de către ÎI „Tomailî-Argo”, din contul mijloacelor financiare ale lui, a apartamentului cu 1 cameră şi suprafaţă totală de 54,4 m2, nr. 66, situat la etajul 3 al blocului locativ din mun.

Chişinău, str. Profesor Ion Dumeniuc, 4/1, nr. cadastral 0100313.816.01. Susţine că în temeiul contractului de investiţii menţionat, dânsul a achitat către ÎI,,Tomailî-Argo” suma de 20232 euro. Menţionează că la 21 martie 2011, în temeiul contractului nr. 18, SC „Romanta Plus” SRL a obţinut în proprietate de la ÎI „Tomailî-Argo”, blocurile locative nefinalizate cu nr. cadastrale 0100313.816.02 şi 0100313.816.01, asumându-şi angajamentul de a onora toate obligaţiunile pe care le avea ÎI „Tomailî-Argo” faţă de investitori, însă până în prezent, blocurile locative nu au fost date în exploatare.

Remarcă că are o creanţă faţă de SC „Romanta Plus” SRL în mărimea sumelor investite în construcţia apartamentului şi anume, în mărime de 20232 euro, care este garantată prin bunul imobil ce constituie obiectul contractului de investiţii nr. 6/66 din 01 februarie 2008. Afirmă că nu a cunoscut despre problemele existente la construcţia blocurilor locative şi despre intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de 2 SC „Romanta Plus” SRL, nici nu a primit careva notificări din partea administratorului insolvabilităţii cu privire la înaintarea creanţelor faţă de debitor. La 17 iulie 2015, BC „Banca de Economii” SA a depus contestaţie la creanţa lui Vasile Dîrzu, prin care a solicitat includerea lui Vasile Dîrzu la rangul V ca creanţe chirografare faţă de SC „Romanta Plus” SRL în proces de insolvabilitate cu rectificarea tabelului de creanţe.

În motivarea acesteia a invocat că sumele datorate Băncii au fost garantate prin contractul de ipotecă nr. 06–06/1/015–g din 22 martie 2011 şi acordul adiţional nr. 1 din 15 aprilie 2011 asupra construcţiei locative nefinalizate şi dreptul de folosinţă a terenului de pământ aferent, amplasat în mun. Chişinău, str. Profesor Ion Dumeniuc la valoarea de ipotecă 62250000 lei, contractul de ipotecă nr. 06–06/1/015–g2 din 15 aprilie 2011, asupra parcărilor auto, amplasate în mun. Chişinău, str. Mircea cel Bătrân, 48, la valoarea de ipotecă 1169480 lei, precum şi contractul de gaj nr. 06 – 06/1/015 – g3 din 15 aprilie 2011, înregistrat notarial sub nr. 156975 din 22 aprilie 2011, asupra mijloacelor fixe, la valoarea de gaj 1755670 lei.

Susţine că conform contractelor de gaj şi ipotecă menţionate, dar şi extraselor din Registrul bunurilor imobile, banca este unicul deţinător al drepturilor reale asupra gajului instituit. Susţine că nu este posibilă recunoaşterea după investitori a dreptului de creditori gajişti şi respectiv, creditori garantaţi în privinţa apartamentelor ce au fost construite sau urmează a fi construite atât timp, cât acestea nu sunt înregistrate ca bunuri în registrul bunurilor imobile. Menţionează că contractul de investiţii în construcţia spaţiului locativ este lovit de nulitatea absolută, întrucât acest contract a fost încheiat cu încălcarea normelor imperative ale legislaţiei civile şi/sau fără intenţii de a produce efecte juridice.

Afirmă că transmiterea în proprietatea investitorilor a unor apartamente dintr-o casă care se află într-un pericol iminent de a fi supusă înstrăinării în calitate de garanţie a rambursării creditului, în condiţiile deficitului evident a mijloacelor financiare, poate fi catalogat drept lipsa obiectivului de a produce efecte juridice cu privire la contra agenţii săi şi drept încălcare a prevederilor imperative ale legislaţiei civile, ce implică survenirea imediată a nulităţii absolute.

Indică că ambele case de locuit grevate cu drept de ipotecă în favoarea băncii au fost transmise benevol băncii pentru realizarea dreptului său de creditor gajist, în baza acordului cu privire la executarea benevolă a dreptului de ipotecă nr. 1829 din 29 mai 2012. Remarcă că factorii de decizia a SC „Romanta Plus” SRL au continuat procesul de recepţionare a investiţiilor în construcţia spaţiului locativ în casele gajate, chiar şi după 30 mai 2012, data când imobilele în cauză, în contextul art. 490 alin. (1) Cod civil, nu puteau forma obiectul altor acte juridice, decât a celor de înstrăinare a patrimoniului gajat în vederea stingerii datoriei la creditul nerambursat, fapt ce determină survenirea nulităţii absolute a tuturor contractelor şi acordurilor adiţionale, care au fost încheiate cu investitorii, începând cu 30 mai 2012. 3 Afirmă că contractul de investiţii a lui Vasile Dîrzu a fost semnat până la obţinerea autorizaţiei de construcţie, care a fost eliberată la 02 iulie 2008 sub nr. 705. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 iulie 2015 a fost respinsă contestaţia BC „Banca de Economii” SA asupra creanţei lui Vasile Dîrzu, admisă şi validată creanţa cu titlu de creanţă garantată a lui Vasile Dîrzu cu suma de 20323 euro.

La 23 iulie 2015, BC „Banca de Economii” SA a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de insolvabilitate, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate, admiterea contestaţiei cu privire la respingerea validării creanţei lui Vasilie Dîrzu ca creditor garantat. În motivarea recursului a invocat că în conformitate cu contractele de gaj şi ipotecă încheiate, dar şi extrasele din Registrul bunurilor imobile, banca este unicul deţinător al drepturilor reale asupra gajului instituit. Menţionează că cele mai importante două efecte pe care le produce dreptul de gaj sunt dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă, care pot fi exercitate doar în cazurile în care debitorul obligaţiei principale nu a executat-o sau a executat-o în modul necorespunzător.

Relatează că toate creanţele nominalizate anterior în vederea validării acestora în procedură de insolvabilitate, nu corespund exigenţelor legislaţiei în vigoare cu privire la creanţele garantate. Susţine că nu este posibilă recunoaşterea după investitori a dreptului de creditori gajişti şi respectiv, creditori garantaţi în privinţa apartamentelor ce au fost construite sau urmează a fi construite atât timp, cât acestea nu sunt înregistrate ca bunuri în Registrul bunurilor imobile. Remarcă că contractul de investiţii nr. 6/66 din 01 februarie 2008, iniţial a fost încheiat între Vasile Dîrzu şi ÎI „Tomailî Argo” şi nu a fost autentificat notarial. Indică că Vasile Dîrzu nu a prezentat dovada relaţiilor juridice cu SC „Romanta Plus” SRL.

Afirmă că transmiterea în proprietatea investitorilor a unor apartamente dintr-o casă care se află într-un pericol iminent de a fi supusă înstrăinării în calitate de garanţie a rambursării creditului, în condiţiile deficitului evident a mijloacelor financiare, poate fi catalogat drept lipsa obiectivului de a produce efecte juridice cu privire la contra agenţii săi şi drept încălcare a prevederilor imperative ale legislaţiei civile, ce implică survenirea imediată a nulităţii absolute. Indică că creanţele investitorilor care au achitat doar parţial suma stabilită în contract, nu pot fi atribuite la categoria creanţelor garantate, or creanţele în cauză sunt chirografare.

Menţionează că potrivit contractului de investiţii, Vasile Dîrzu urma să se achite nu mai târziu de 15 decembrie 2009, termenul de exploatare fiind stabilit pentru anul 2010. Consideră că Vasile Dîrzu, ca investitor, a omis termenul de prescripţie, deoarece nu a depus cerere de chemare în judecată în termen de 3 ani după ce debitorul nu a îndeplinit obligaţia de dare a construcţiei în exploatare. 4 Mai notează că contractul de investiţii a fost încheiat cu o terţă persoană şi anume, cu ÎI „Tomailî Argo”, iar Vasile Dîrzu nu a prezentat careva probe de preluare a obligaţiilor care izvorăsc din contractul de investiţii de către SC „Romanta Plus” SRL. Susţine că potrivit bonurilor de plată prezentate, plăţile au fost efectuate în beneficiul ÎI „Tomailî Argo”, dar nu în beneficiul SC „Romanta Plus” SRL.

Consideră că Vasile Dîrzu nu poate pretinde la statutul creditorului faţă de SC „Romanta Plus” SRL, deoarece are relaţii contractuale exclusiv cu ÎI „Tomailî Argo”. În conformitate cu art. 8 din Legea insolvabilităţii, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. La caz, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 23 iulie 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Potrivit art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

Din materialele cauzei rezultă că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SC „Romanta Plus” SRL, fiind desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate ÎI „Vladimir Bălan”, stabilit termenul-limită pentru creditori, de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv, până la 04 iulie 2014, termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi de comunicare a tabelului definitiv, până la 11 iulie 2014 şi stabilită şedinţa de validare a creanţelor pentru 14 iulie 2014, ora 11:00 în incinta Curţii de Apel Chişinău (f. d. 52-56).

La 15 decembrie 2014, Vasile Dîrzu, reprezentat de avocatul Andrei Briceac a depus cerere de validare a creanţei faţă de SC „Romanta Plus” SRL, creanţa fiind bazată pe contractul cu privire la investirea în construcţii nr. 6/66 din 01 februarie 2008 (f. d. 141-143), iar la 17 iulie 2015, BC „Banca de Economii” SA a depus contestaţie asupra creanţei lui Vasile Dîrzu (f. d. 157-163). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 iulie 2015 a fost respinsă contestaţia BC „Banca de Economii” SA asupra creanţei lui Vasile Dîrzu, admisă 5 şi validată creanţa cu titlu de creanţă garantată a lui Vasile Dîrzu cu suma de 20323 euro.

Instanţa de recurs constată că instanţa de insolvabilitate corect a ajuns la concluzia admiterii cererii lui Vasile Dîrzu de validare a creanţei şi validată creanţa înaintată de Vasile Dîrzu în sumă de 20232 euro faţă de SC „Romanta Plus” SRL cu titlu de creanţă garantată prin apartamentul nr. 66 din blocul locativ situat în str. Profesor Ion Dumeniuc, 4/1, mun. Chişinău, respingând contestaţia depusă de BC „Banca de Economii” SA asupra creanţei înaintate de Vasile Dîrzu. În susţinerea acestei concluzii se va reţine că la 01 februarie 2008, între SRL „Tomalî-Argo” şi Vasile Dîrzu a fost încheiat contractul de investiţii prin care antreprenorul SRL „Tomalî-Argo” s-a angajat să construiască investitorului Vasile Dîrzu un apartament ce constă dintr-o odaie cu suprafaţa de 54,4 m2, amplasat în blocul de locuit din str. Profesor Ion Dumeniuc, 4/1, mun.

Chişinău, la preţul de 20232 euro. Este cert şi faptul că la 21 martie 2011, SRL „Tomalî-Agro” şi SC „Romanta Plus” SRL au încheiat contractul nr. 18 de vânzare-cumpărare a blocului locativ din str. Dumeniuc (Mihai Sadoveanu), 4 mun. Chişinău, cu toate încăperile izolate, grevate anterior de garanţiile reale a investitorilor, inclusiv şi a lui Vasile Dîrzu, astfel blocul locativ fiind transmis în proprietatea SC „Romanta Plus” SRL.

Potrivit prevederilor art. 50 al Legii insolvabilităţii, alin. (1) al cărui statuează că creditorii cu drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sunt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobânzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat, iar alin. (2) indică că prevederea alin. (1) se aplică şi: a) creditorului care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său; b) creditorului care are un drept de retenţie; c) creanţelor persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe. Astfel, în sensul prevederilor normelor citate legiuitorul identifică că se atribuie la categoria de creditori garantaţi creditorul care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său creditorul care are un drept de retenţie şi creanţele persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe.

Ca urmare, distinct de cele menţionate mai sus, este cert că la categoria de creditori garantaţi, expres prin lege sunt atribuite şi creanţele persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe. Mai mult, concomitent cu dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. c) al Legii insolvabilităţii, instanţa de recurs ia în consideraţie şi realizările în acest sens a practicii judiciare relevante speţei, care stabileşte că se atribuie la categoria de creditori garantaţi creditorul care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său, creditorul care are un drept de retenţie şi creanţele persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe.

Nici argumentul recurentului cu privire la faptul că nu este posibilă recunoaşterea după investitori a dreptului de creditori gajişti şi respectiv, creditori garantaţi în privinţa apartamentelor ce au fost construite sau urmează a fi construite atât timp, cât acestea nu sunt înregistrate ca bunuri în Registrul bunurilor imobile, nu poate fi reţinut ca temei de admitere a cererii de recurs. 6 Or, prin prisma prevederilor art. 405 alin. (1) şi (3) din Legea cadastrului bunurilor imobile, este posibilă înregistrarea construcţiei viitoare, a încăperilor izolate din cadrul construcţiei viitoare şi a dreptului de proprietate asupra acestora. Construcţiei viitoare, precum şi încăperilor izolate din cadrul acesteia li se atribuie numere cadastrale provizorii.

La înregistrarea construcţiei viitoare sau a încăperilor izolate din cadrul acesteia, în registrul bunurilor imobile se aplică menţiunea “bun viitor”. Încăperile izolate din cadrul construcţiei viitoare pot fi înregistrate numai dacă viitoarea construcţie este înregistrată sub formă de condominiu. Dreptul de proprietate al beneficiarului construcţiei asupra încăperilor izolate, în acest caz, se înregistrează la momentul înregistrării condominiului. Referitor la argumentul recurentul precum că contractele de investiţii sunt lovite de nulitate absolută, instanţa de recurs reţine că verificarea valabilităţii contractului menţionat nu reprezintă obiectul litigiului în cauză, chestiunea dată urmând a fi examinată conform procedurii civile genegale.

Recurentul BC „Banca de Economii” SA nu a prezentat însă instanţei de insolvabilitate o hotărâre judecătorească prin care contractul de investiţii încheiat între Vasile Dîrzu şi ÎI „Tomailî Argo” ar fi fost declarat nul. Distinct de cele menţionate mai sus se constată a fi lipsite de suport legal argumentele invocare în recurs de către Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni, fapt ce dictează respingerea recursului cu menţinerea încheierii instanţei de insolvabilitate. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 iulie 2015 în pricina civilă la cererea introductivă a Băncii Comerciale „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea Comercială „Romanta Plus” Societate cu Răspundere Limitată. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 7