2rc-292/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: A. Minciună 2rc-292/15 DECIZIE 08 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Valentina Clevadî examinând recursul declarat de Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea introductivă a Băncii Comerciale „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea Comercială „Romanta Plus” Societate cu Răspundere Limitată împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2015, prin care a fost admisă cererea de validare a creanţei şi validată creanţa înaintată de Antonina Caraman în sumă de 37582 euro faţă de Societatea Comercială „Romanta Plus” Societate cu Răspundere Limitată cu titlu de creanţă garantată prin apartamentul nr. 23 din blocul locativ situat în str. Profesor Ion Dumeniuc, 4, mun.

Chişinău, respinsă contestaţia depusă de Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni asupra creanţei înaintate de Antonina Caraman constată: La 26 martie 2014, BC „Banca de Economii” SA a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Romanta Plus” SRL. În motivarea cererii a invocat că prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 septembrie 2013, a fost încasată, în mod solidar, de la SC „Romanta Plus” SRL, precum şi de la SC „Tivali Com” SRL, SC „Atarex Plus” SRL, SC „Melolgri” SRL şi Ivan Tomailî datoria în mărime de 84259707,38 lei, inclusiv din costul bunurilor ipotecate, precum şi cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 50000 lei.

Susţine că prin încheierea executorului judecătoresc Nicolae Nicolaescu din 29 noiembrie 2013 a fost dispusă intentarea procedurii de executare a titlului executoriu, emis în temeiul hotărârii judecătoreşti menţionate. Afirmă că executorul judecătoresc, în urma investigaţiilor efectuate şi a măsurilor de executare silite întreprinse, a constatat că debitorul SC „Romanta Plus” SRL nu conţine bunuri suficiente ce constituie proprietatea acestuia în scopul urmăririi acestora şi achitării datoriei. Totodată, executorul judecătoresc a aplicat interdicţii la ÎS Cadastru, Camera Înregistrării de Stat, Ministerul Tehnologiei 1 Informaţiei şi Comunicaţii, Oficiul Fiscal sect. Râşcani, însă măsurile întreprinse nu au dus la executarea efectivă a documentului executoriu.

Invocă că pe marginea celor stabilite, executorul judecătoresc a emis încheierea din 24 martie 2014 cu privire la restituirea documentului executoriu creditorului. Menţionează prevederile art. 19 alin. (2) al Legii insolvabilităţii care indică că notificarea prealabilă se consideră făcută dacă, pînă la depunerea cererii introductive, debitorul a fost informat de către creditor sau de executorul judecătoresc, sau, în cazurile prevăzute expres de Codul fiscal, de către organele abilitate despre faptul că se află în întîrziere ori despre înaintarea spre executare a titlului executoriu sau a unui alt document echivalent lui în condiţiile prevăzute expres de Codul de executare, menţionând totodată că înaintarea debitorului a notificării prealabile nu este necesară, acesta fiind informat despre înaintarea în privinţa sa a titlului spre executare.

Invocă prevederile art. 9 din Legea sus menţionată care stipulează că procesul de insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de intentare a procesului de insolvabilitate, dar şi conţinutul art. 10 care indică că intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei. Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 18 – 20, 24 alin. (1) – (2) Legii insolvabilităţii. Solicită admiterea cererii, intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Romanta Plus” SRL, punerea sub observaţie a debitorului prin desemnarea în calitate de administrator provizoriu pe ÎI „Vladimir Bălan”, aplicarea măsurilor de asigurare în privinţa debitorului. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2014, a fost admisă spre executare cererea introductivă depusă de BC „Banca de Economii” SA.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2014, a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de SC „Romanta Plus” SRL, desemnat în funcţie de administrator al insolvabilităţii ÎI „Vladimir Bălan”, stabilit termen limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv, până la 04 iulie 2014, stabilit termenul de verificarea a creanţelor, întocmire şi de comunicare a tabelului definitiv, până la 11 iulie 2014, stabilită şedinţa de validare a creanţelor pentru 14 iulie 2014, ora 11.00 în incinta Curţii de Apel Chişinău. La 23 septembrie 2014, Antonina Caraman a depus cerere de repunere în termenul de înaintare a creanţei şi admiterea creanţei faţă de SC „Romanta Plus” SRL, creanţa fiind bazată pe contractul cu privire la investirea în construcţii nr. 32/128.

La 15 decembrie 2014, BC „Banca de Economii” SA a depus contestaţie la creanţele unor creditori, inclusiv şi Antonina Caraman, solicitând includerea creanţelor acestora la rangul creditorilor chirografari de rangul V (cinci). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2014 a fost admis demersul Antoninei Caraman şi repusă în termenul de înaintare a creanţelor. 2 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2015 a fost admisă cererea de validare a creanţei şi validată creanţa înaintată de Antonina Caraman în sumă de 37582 euro faţă de Societatea Comercială „Romanta Plus” Societate cu Răspundere Limitată cu titlu de creanţă garantată prin apartamentul nr. 23 din blocul locativ situat în str. Profesor Ion Dumeniuc, 4, mun.

Chişinău, respinsă contestaţia depusă de Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni asupra creanţei înaintate de Antonina Caraman. La 18 martie 2015, BC „Banca de Economii” SA a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de insolvabilitate din 06 martie 2015, solicitând primirea cererii spre examinare, admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2015 şi admiterea contestaţiei cu privire la respingerea validării creanţelor Antonina Caraman ca creditor garantat. În motivarea recursului ai invocat că sumele datorate de debitor au fost garantate prin contractul de ipotecă nr. 06 – 06/1/015 – g din 22 martie 2011 şi acordul adiţional nr. 1 din 15 aprielie 2011 asupra construcţiei locative nefinalizate şi dreptul de folosinţă a terenului de pământ aferent, amplasat în mun.

Chişinău, str. Profesor Ion Dumeniuc la valoarea de ipotecă 62250000 lei, contractul de ipotecă nr. 06 – 06/1/015 – g2 din 15 aprilie 2011, asupra încăperilor nelocative – parcărilor auto, amplasate în mun. Chişinău, str. Mircea cel Bătrân, 48, la valoarea de ipotecă 1169480 lei, precum şi contractul de gaj nr. 06 – 06/1/015 – g3 din 15 aprilie 2011, înregistrat notarial sub nr. 156975 din 22 aprilie 2011, asupra mijloacelor fixe, la valoarea de gaj 1755670 lei. Susţine că conform condiţiilor contractuale de ipotecă menţionate anterior, ipoteca se extinde asupra fructelor, veniturilor, îmbunătăţirilor, ameliorărilor şi accesoriilor bunului imobil ipotecat, precum şi asupra bunurilor noi care rezultă din transformarea bunului ipotecat.

Afirmă că conform acordului cu privire la executarea benevolă a drepturilor de ipotecă din 29 mai 2012, debitorul a transmis benevol în posesiunea băncii, în scopul comercializării bunurilor ipotecate/gajate indicate, cu menţiunea în pct. 1.3 al acordului că bunurile se transmit cu toate accesoriile, ameliorărilor şi veniturilor. Remarcă că conform contractelor de gaj şi ipotecă menţionate, dar şi extraselor din Registrul bunurilor imobile, este unicul deţinător al drepturilor reale asupra gajului instituit. Invocă prevederile art. 454 Cod civil care defineşte gajul ca un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj.

Gajul se află în legătură cu obligaţia garantată prin gaj, reprezintă un raport de drept accesoriu faţă de obligaţia principală şi este condiţionat în timp de durata acesteia dacă legea sau contractul de gaj nu prevede altfel. Mai indică şi prevederile art. 471 Cod civil care stipulează că faptul că informaţia cu privire la gaj este înscrisă în registrul gajului constituie o prezumţie legală a veridicităţii ei. Din momentul înregistrării gajului nimeni nu poate invoca necunoaşterea informaţiei înscrise în registrul gajului. 3 Menţionează că cele mai importante două efecte pe care le produce dreptul de gaj sunt dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă, care pot fi exercitate doar în cazurile în care debitorul obligaţiei principale nu a executat-o sau a executat-o în modul necorespunzător.

Totodată, invocă şi conţinutul art. 374 alin. (2) Cod civil potrivit căruia posesorul poate refuza să predea bunul dacă el sau posesorul mijlocit pentru care posedă are dreptul preferenţial de posesiune în raport cu proprietarul. Revendicarea bunului poate fi aplicată în raport cu cel care are un drept superior dacă acesta a obţinut bunul prin violenţă sau prin dol. Relatează că toate creanţele nominalizate anterior în vederea validării acestora în procedură de insolvabilitate, nu corespund exigenţelor legislaţiei în vigoare cu privire la creanţele garantate. În acest context, invocă prevederile art. 2 al Legii insolvabilităţii şi anume care defineşte creditorii garantaţi ca acea clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi sînt asigurate prin garanţii reale în conformitate cu legea.

Mai indică că art. 50 al Legii sus menţionate acordă un statut deosebit creditorilor garantaţi ce dispun de drepturile de creditor gajist şi anume creditorii cu drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sunt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobânzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat. Susţine că nu este posibilă recunoaşterea după investitori a dreptului de creditori gajişti şi respectiv, creditori garantaţi în privinţa apartamentelor ce au fost construite sau urmează a fi construite atât timp, cât acestea nu sunt înregistrate ca bunuri în registrul bunurilor imobile.

Afirmă că transmiterea în proprietatea investitorilor a unor apartamente dintr-o casă care se află într-un pericol iminent de a fi supusă înstrăinării în calitate de garanţie a rambursării creditului, în condiţiile deficitului evident a mijloacelor financiare, poate fi catalogat drept lipsa obiectivului de a produce efecte juridice cu privire la contraagenţiisăi şi drept îcălcare a prevederilor imperative ale legislaţiei civile, ce implică survenirea imediată a nulităţii absolute. În acest sens invocă prevederile art. 207 Cod civil, care prevede că actul juridic civil încheiat fără cauză ori fondat pe o cauză falsă sau ilicită nu poate avea nici un efect. Este ilicită cauza care contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri.

Consideră acordul adiţional din 27/06/2012 prezentat de Antonina Caraman, lovit de nulitate absolută, fiind semnat fără autorizaţia scrisă a băncii şi după ce bunurile în cauză au fost gajate în favoarea lor şi transmise în posesiune pentru comercializare, mai mult ca atât că prin scrisoarea nr. 06 – 02/1194/2261 din 28 martie 2012, a informat şi preântâmpinat OCT Chişinău cu privire la faptul imposibilităţii înregistrării modificărilor, fără permisiunea scrisă a băncii. Atrage atenţia asupra faptului că contractul de investiţii nr. 32/128, prezentat de Antonina Caraman, a fost semnat la 17 martie 2008, iar certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie au fost eliberate la 14 mai 2008 şi 02 iulie 2008, astfel, este evidentă nulitatea absolută a acestuia, ori a fost întocmit până la eliberarea actelor pentru efectuarea construcţiei.

4 Mai indică că contractul de investiţii menţionat nici nu este autentificat notarial şi contravine prevederilor art. 406 alin. (1) al Legii cadastrului bunurilor imobile care stipulează că contractele prin care una dintre părţi se obligă să asigure construcţia unuia sau mai multor apartamente şi să le transmită persoanei fizice care se obligă să achite integral sau parţial preţul imobilului anterior predării acestuia, precum şi contractele privind cesiunea drepturilor care rezultă din acestea se autentifică notarial şi se înscriu în registrul bunurilor imobile, sub sancţiunea nulităţii.

Menţionează că potrivit condiţiilor contractului de investiţii nr. 32/128 şi anume pct. 3.6 – casa de locuit trebuia să fie dată în exploatare în luna februarie 2010, iar Antonina Caraman era obligată să achite costul apartamentului în mărime de 100% nu mai târziu decât la 20 ianuarie 2010 conform anexei contractului, astfel, evidenţiază că nici una din părţile contractante nu a îndeplinit condiţiile stipulate, căci casa nu este dată în exploatare, iar Antonina Caraman nu a achitat 100% din costul apartamentului. Invocă prevederile art. 267 Cod civil care prevede termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani, considerând că Antonina Caraman depunând cererea de validare a creanţelor (se consideră încasarea sumei) la 18 iulie 2014, deci cu omiterea termenului de prescripţie.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. La caz, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Potrivit art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

Din materialele cauzei rezultă că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Romanta Plus”, fiind desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate ÎI „Vladimir Bălan”, stabilit termenul-limită pentru creditori, de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv, până la 04 iulie 2014, 5 termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi de comunicare a tabelului definitiv, până la 11 iulie 2014 şi stabilită şedinţa de validare a creanţelor pentru 14 iulie 2014, ora 11:00 în incinta Curţii de Apel Chişinău (f. d. 52-56). La 23 septembrie 2014, Antonina Caraman a depus cerere de repunere în termenul de înaintare a creanţei şi admiterea creanţei faţă de SC „Romanta Plus” SRL, creanţa fiind bazată pe contractul cu privire la investirea în construcţii nr. 32/128.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2014 a fost admis demersul şi repusă Antonina Caraman în termenul de înaintare a creanţelor. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2015 a fost admisă cererea de validare a creanţei şi validată creanţa înaintată de Antonina Caraman în sumă de 37582 euro faţă de Societatea Comercială „Romanta Plus” Societate cu Răspundere Limitată cu titlu de creanţă garantată prin apartamentul nr. 23 din blocul locativ situat în str. Profesor Ion Dumeniuc, 4, mun. Chişinău, respinsă contestaţia depusă de Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni asupra creanţei înaintate de Antonina Caraman.

Este de menţionat că recurentul BC „Banca de Economii” SA a contestat ce recurs încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2015. Instanţa de recurs constată că instanţa de insolvabilitate corect a ajuns la concluzia admiterii cererii Antoninei Caraman de validare a creanţei şi validată creanţa înaintată de Antonina Caraman în sumă de 37582 euro faţă de SC „Romanta Plus” SRL cu titlu de creanţă garantată prin apartamentul nr. 23 din blocul locativ situat în str. Profesor Ion Dumeniuc, 4, mun. Chişinău, respingând contestaţia depusă de Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni asupra creanţei înaintate de Antonina Caraman.

În susţinerea acestei concluzii se va reţine că la 17 martie 2008 între SRL „Tomalî-Agro” şi Antonina Caraman a fost încheiat contractul de investiţii prin care antreprenorul SRL „Tomalî-Agro” s-a angajat să construiască investitorului Antonina Caraman un apartament ce constă din 2 odăi cu suprafaţa de 82 m2, amplasat în blocul de locuit din str. Mihai Sadoveanu, mun. Chişinău, la preţul de 41694 Euro. Este cert şi faptul că la 21 martie 2011 SRL „Tomalî-Agro” şi SC „Romanta Plus” SRL au încheiat contractul nr. 18 de vânzare-cumpărare a blocului locativ din str. Dumeniuc (Mihai Sadoveanu), 4 mun. Chişinău, cu toate încăperile izolate, grevate anterior de garanţiile reale a investitorilor, inclusiv şi a Antoninei Caraman, astfel blocul locativ fiind transmis în proprietatea SC „Romanta Plus” SRL.

La fel, materialul probator atestă şi faptul că creditorul Antonina Caraman a achitat, în baza contractului de investiţii, suma de 38 282 Euro, ce constituie 89 % din preţul total de 43 282 Euro. Potrivit prevederilor art. 50 al Legii insolvabilităţii, alin. (1) al cărui statuează că creditorii cu drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sunt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobânzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat, iar alin. (2) indică că prevederea alin.(1) se aplică şi: a) creditorului care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său; b) creditorului care are un drept de retenţie; 6 c) creanţelor persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe.

Astfel, în sensul prevederilor normelor citate legiuitorul identifică că se atribuie la categoria de creditori garantaţi creditorul care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său, creditorul care are un drept de retenţie şi creanţele persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe. Ca urmare, distinct de cele menţionate mai sus, este cert că, la categoria de creditori garantaţi, expres prin lege sunt atribuite şi creanţele persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe.

Mai mult, concomitent cu dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. c) al Legii insolvabilităţii, instanţa de recurs ia în consideraţie şi realizările în acest sens a practicii judiciare relevante speţei, care stabileşte că se atribuie la categoria de creditori garantaţi creditorul care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său, creditorul care are un drept de retenţie şi creanţele persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe. Distinct de cele menţionate mai sus se constată a fi lipsite de suport legal argumentele invocare în recurs de către Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni, fapt ce dictează respingerea recursului cu menţinerea încheierii instanţei de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni. Se menţine încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2015 în pricina civilă la cererea introductivă a Băncii Comerciale „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea Comercială „Romanta Plus” Societate cu Răspundere Limitată. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Valentina Clevadî 7