2rc-400/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: A. Minciună 2rc-400/15 DECIZIE 10 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Valentina Clevadî examinând recursul declarat de Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea introductivă a Băncii Comerciale „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea Comercială „Romanta Plus” Societate cu Răspundere Limitată împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015 prin care a fost respinsă contestaţia Băncii Comerciale „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni asupra creanţelor Mariei Adam şi Dianei Hadîrcă, admise şi validate creanţele cu titlu de creanţe garantate a Mariei Adam în sumă de 43253 euro şi a Dianei Hadîrcă în sumă de 30128 euro constată: La 26 martie 2014, BC „Banca de Economii” SA a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Romanta Plus” SRL.

În motivarea cererii a invocat că prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 septembrie 2013, a fost încasată, în mod solidar, de la SC „Romanta Plus” SRL, precum şi de la SC „Tivali Com” SRL, SC „Atarex Plus” SRL, SC „Melolgri” SRL şi Ivan Tomailî datoria în mărime de 84259707,38 lei, inclusiv din costul bunurilor ipotecate, precum şi cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 50000 lei. Susţine că prin încheierea executorului judecătoresc Nicolae Nicolaescu din 29 noiembrie 2013 a fost dispusă intentarea procedurii de executare a titlului executoriu, emis în temeiul hotărârii judecătoreşti menţionate. Afirmă că executorul judecătoresc, în urma investigaţiilor efectuate şi a măsurilor de executare silite întreprinse, a constatat că debitorul SC „Romanta Plus” SRL nu dispune de bunuri suficiente ce constituie proprietatea acestuia în scopul urmăririi bunurilor şi achitării datoriei.

Totodată, executorul judecătoresc a 1 aplicat interdicţii la ÎS Cadastru, Camera Înregistrării de Stat, Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţii, Oficiul Fiscal sect. Râşcani, însă măsurile întreprinse nu au dus la executarea efectivă a documentului executoriu. Invocă că pe marginea celor stabilite, executorul judecătoresc a emis încheierea din 24 martie 2014 cu privire la restituirea documentului executoriu creditorului.

Menţionează prevederile art. 19 alin. (2) al Legii insolvabilităţii care indică că notificarea prealabilă se consideră făcută dacă, până la depunerea cererii introductive, debitorul a fost informat de către creditor sau de executorul judecătoresc, sau, în cazurile prevăzute expres de Codul fiscal, de către organele abilitate despre faptul că se află în întârziere ori despre înaintarea spre executare a titlului executoriu sau a unui alt document echivalent lui în condiţiile prevăzute expres de Codul de executare, menţionând totodată că înaintarea debitorului a notificării prealabile nu este necesară, acesta fiind informat despre înaintarea în privinţa sa a titlului spre executare.

Invocă prevederile art. 9 din Legea sus menţionată care stipulează că procesul de insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de intentare a procesului de insolvabilitate, dar şi conţinutul art. 10 care indică că intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei. Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 18 – 20, 24 alin. (1) – (2) Legii insolvabilităţii. Solicită admiterea cererii, intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Romanta Plus” SRL, punerea sub observaţie a debitorului prin desemnarea în calitate de administrator provizoriu pe ÎI „Vladimir Bălan”, aplicarea măsurilor de asigurare în privinţa debitorului. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2014 a fost admisă spre executare cererea introductivă depusă de BC „Banca de Economii” SA.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2014 a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de SC „Romanta Plus” SRL desemnat în funcţie de administrator al insolvabilităţii ÎI „Vladimir Bălan”, stabilit termen limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv, până la 04 iulie 2014, stabilit termenul de verificarea a creanţelor, întocmire şi de comunicare a tabelului definitiv, până la 11 iulie 2014, stabilită şedinţa de validare a creanţelor pentru 14 iulie 2014, ora 11.00 în incinta Curţii de Apel Chişinău. La 10 iulie 2014, Maria Adam reprezentată de Tamara Ciurea a depus cerere de admitere a creanţei faţă de SC „Romanta Plus” SRL, prin care a solicitat validarea creanţelor garantate prin contractul cu nr. 161-05/03 din 21 iunie 2010 de 2 investire a capitalului în construcţia casei de locuit, situate în mun.

Chişinău, str. Profesor Ion Dumeniuc, 4/1, în sumă de 43253. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2014 a fost admis demersul Mariei Adam şi repusă ultima în termenul de înaintare a creanţelor faţă de SC „Romanta Plus” SRL. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 februarie 2015 a fost respins recursul declarat de BC „Banca de Economii” SA, menţinută încheierea recurată. La 18 iulie 2014, Diana Hadîrcă a depus cerere de validare a creanţei, prin care a solicitat repunerea în termenul de înaintarea a creanţelor, validarea creanţelor faţă de SC „Romanta Plus” SRL în sumă de 30128 euro cu titlu de creanţă garantată, includerea sa în tabelul definitiv al creanţelor, în calitate de creditor garantat cu creanţa validată în sumă de 30128 euro.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2014 a fost admis demersul Dianei Hadîrcă şi repusă în termenul de înaintare a creanţelor faţă de SC „Romanta Plus” SRL. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 februarie 2015 a fost respins recursul declarat de BC „Banca de Economii” SA, menţinută încheierea recurată.

Ca urmare, instanţa de insolvabilitate a numit şedinţa de judecată pentru validarea creanțelor creditorilor Diana Hadîrcă şi Maria Adam pentru data de 09 aprilie 2015. La 02 aprilie 2015, BC „Banca de Economii” SA a depus contestaţie, prin care a solicitat admiterea contestaţiei şi respingerea validării creanţelor Mariei Adam în sumă de 43253 euro şi a Dianei Hadîrcă în sumă de 30128 euro, obligarea administratorului insolvabilităţii să efectueze rectificarea menţionată În motivarea acesteia a invocat că sumele datorate Băncii au fost garantate prin contractul de ipotecă nr. 06–06/1/015–g din 22 martie 2011 şi acordul adiţional nr. 1 din 15 aprilie 2011 asupra construcţiei locative nefinalizate şi dreptul de folosinţă a terenului de pământ aferent, amplasat în mun.

Chişinău, str. Profesor Ion Dumeniuc la valoarea de ipotecă 62250000 lei, contractul de ipotecă nr. 06–06/1/015–g2 din 15 aprilie 2011, asupra încăperilor nelocative – parcărilor auto, amplasate în mun. Chişinău, str. Mircea cel Bătrân, 48, la valoarea de ipotecă 1169480 lei, precum şi contractul de gaj nr. 06 – 06/1/015 – g3 din 15 aprilie 2011, înregistrat notarial sub nr. 156975 din 22 aprilie 2011, asupra mijloacelor fixe, la valoarea de gaj 1755670 lei. Susţine că conform contractelor de gaj şi ipotecă menţionate, dar şi extraselor din Registrul bunurilor imobile, este unicul deţinător al drepturilor reale asupra gajului instituit.

Invocă prevederile art. 454 Cod civil, care statuează că gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj. Gajul se află în legătură cu obligaţia garantată prin gaj, reprezintă un raport de drept accesoriu faţă de obligaţia principală şi este 3 condiţionat în timp de durata acesteia dacă legea sau contractul de gaj nu prevede altfel. Face referire şi la conţinutul art. 468 alin. (1) şi (2) Cod civil, care prevede că contractul de gaj, cu excepţia contractului de amanet, se încheie în scris.

În cazul în care pentru transmiterea bunului se cere forma autentică, contractul de gaj se încheie în formă autentică. Contractul de ipotecă se încheie în formă autentică. Nerespectarea formei atrage nulitatea contractului. Relatează că toate creanţele nominalizate anterior în vederea validării acestora în procedură de insolvabilitate, nu corespund exigenţelor legislaţiei în vigoare cu privire la creanţele garantate. În acest context, invocă prevederile art. 2 al Legii insolvabilităţii şi anume care defineşte creditorii garantaţi ca acea clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi sunt asigurate prin garanţii reale în conformitate cu legea.

Mai indică că art. 50 al Legii sus menţionate acordă un statut deosebit creditorilor garantaţi ce dispun de drepturile de creditor gajist şi anume creditorii cu drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sunt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobânzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat. Susţine că nu este posibilă recunoaşterea după investitori a dreptului de creditori gajişti şi respectiv, creditori garantaţi în privinţa apartamentelor ce au fost construite sau urmează a fi construite atât timp, cât acestea nu sunt înregistrate ca bunuri în registrul bunurilor imobile. Indică că o porţiune însemnată de contracte de investiţie în construcţia spaţiului locativ este lovită de nulitatea absolută, întrucât aceste contracte au fost încheiate cu încălcarea normelor imperative ale legislaţiei civile şi/sau fără intenţii de a produce efecte juridice.

Reţine că nulitatea absolută a actelor juridice civile acţionează din momentul încheierii pretinsului act, nefiind obligatorie constatarea nulităţii în cauză printr-o hotărâre a instanţei de judecată. Instanţa de judecată invocă nulitatea absolută din oficiu. Afirmă că transmiterea în proprietatea investitorilor a unor apartamente dintr-o casă care se află într-un pericol iminent de a fi supusă înstrăinării în calitate de garanţie a rambursării creditului, în condiţiile deficitului evident a mijloacelor financiare, poate fi catalogat drept lipsa obiectivului de a produce efecte juridice cu privire la contra agenţii săi şi drept încălcare a prevederilor imperative ale legislaţiei civile, ce implică survenirea imediată a nulităţii absolute.

Consideră că o parte de contracte de investiţie nu sunt autentificare notarial, invocând în acest sens prevederile art. 406 alin. (1) al Legii cadastrului bunurilor imobile care stipulează că contractele prin care una dintre părţi se obligă să asigure construcţia unuia sau mai multor apartamente şi să le transmită persoanei fizice care se obligă să achite integral sau parţial preţul imobilului anterior predării acestuia, precum şi contractele privind cesiunea drepturilor care rezultă din acestea 4 se autentifică notarial şi se înscriu în registrul bunurilor imobile, sub sancţiunea nulităţii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015 a fost respinsă contestaţia BC „Banca de Economii” SA asupra creanţelor Mariei Adam şi Dianei Hadîrcă, admise şi validate creanţele cu titlu de creanţe garantate a Mariei Adam cu suma de 43253 euro şi Dianei Hadîrcă cu suma de 30128 euro.

La 23 aprilie 2015, BC „Banca de Economii” SA a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de insolvabilitate, solicitând lui, casarea încheierii recurate, admiterea contestaţiei cu privire la respingerea validării creanţelor Mariei Adam ca creditor garantat, precum şi restituirea cererii Mariei Adam ca depusă şi semnată de o persoană neîmputernicită. În motivarea recursului ai invocat că sumele datorate de debitor au fost garantate prin contractul de ipotecă nr. 06 – 06/1/015 – g din 22 martie 2011 şi acordul adiţional nr. 1 din 15 aprilie 2011 asupra construcţiei locative nefinalizate şi dreptul de folosinţă a terenului de pământ aferent, amplasat în mun. Chişinău, str. Profesor Ion Dumeniuc la valoarea de ipotecă 62250000 lei, contractul de ipotecă nr. 06 – 06/1/015 – g2 din 15 aprilie 2011, asupra încăperilor nelocative – parcărilor auto, amplasate în mun.

Chişinău, str. Mircea cel Bătrân, 48, la valoarea de ipotecă 1169480 lei, precum şi contractul de gaj nr. 06 – 06/1/015 – g3 din 15 aprilie 2011, înregistrat notarial sub nr. 156975 din 22 aprilie 2011, asupra mijloacelor fixe, la valoarea de gaj 1755670 lei. Susţine că conform condiţiilor contractuale de ipotecă menţionate anterior, ipoteca se extinde asupra fructelor, veniturilor, îmbunătăţirilor, ameliorărilor şi accesoriilor bunului imobil ipotecat, precum şi asupra bunurilor noi care rezultă din transformarea bunului ipotecat. Afirmă că conform acordului cu privire la executarea benevolă a drepturilor de ipotecă din 29 mai 2012, debitorul a transmis benevol în posesiunea băncii, în scopul comercializării bunurilor ipotecate/gajate indicate, cu menţiunea în pct. 1.3 al acordului că bunurile se transmit cu toate accesoriile, ameliorărilor şi veniturilor.

Remarcă că conform contractelor de gaj şi ipotecă menţionate, dar şi extraselor din Registrul bunurilor imobile, este unicul deţinător al drepturilor reale asupra gajului instituit. Invocă prevederile art. 454 Cod civil care defineşte gajul ca un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj. Gajul se află în legătură cu obligaţia garantată prin gaj, reprezintă un raport de drept accesoriu faţă de obligaţia principală şi este condiţionat în timp de durata acesteia dacă legea sau contractul de gaj nu prevede altfel.

Mai indică şi prevederile art. 471 Cod civil care stipulează că faptul că informaţia cu privire la gaj este înscrisă în registrul gajului constituie o prezumţie legală a veridicităţii ei. Din momentul înregistrării gajului nimeni nu poate invoca necunoaşterea informaţiei înscrise în registrul gajului. 5 Menţionează că cele mai importante două efecte pe care le produce dreptul de gaj sunt dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă, care pot fi exercitate doar în cazurile în care debitorul obligaţiei principale nu a executat-o sau a executat-o în modul necorespunzător. Totodată, invocă şi conţinutul art. 374 alin. (2) Cod civil potrivit căruia posesorul poate refuza să predea bunul dacă el sau posesorul mijlocit pentru care posedă are dreptul preferenţial de posesiune în raport cu proprietarul.

Revendicarea bunului poate fi aplicată în raport cu cel care are un drept superior dacă acesta a obţinut bunul prin violenţă sau prin dol. Relatează că toate creanţele nominalizate anterior în vederea validării acestora în procedură de insolvabilitate, nu corespund exigenţelor legislaţiei în vigoare cu privire la creanţele garantate. În acest context, invocă prevederile art. 2 al Legii insolvabilităţii şi anume care defineşte creditorii garantaţi ca acea clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi sunt asigurate prin garanţii reale în conformitate cu legea.

Mai indică că art. 50 al Legii sus menţionate acordă un statut deosebit creditorilor garantaţi ce dispun de drepturile de creditor gajist şi anume creditorii cu drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sunt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobânzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat. Susţine că nu este posibilă recunoaşterea după investitori a dreptului de creditori gajişti şi respectiv, creditori garantaţi în privinţa apartamentelor ce au fost construite sau urmează a fi construite atât timp, cât acestea nu sunt înregistrate ca bunuri în registrul bunurilor imobile. Remarcă că contractul de investiţii cu nr. 161-05/03 din 21 iunie 2010 încheiat cu Maria Adam nu a fost autentificat notariale, deci este lovit de nulitate absolută.

Consideră că contractul menţionat contravine prevederilor art. 406 alin. (1) al Legii cadastrului bunurilor imobile care stipulează că contractele prin care una dintre părţi se obligă să asigure construcţia unuia sau mai multor apartamente şi să le transmită persoanei fizice care se obligă să achite integral sau parţial preţul imobilului anterior predării acestuia, precum şi contractele privind cesiunea drepturilor care rezultă din acestea se autentifică notarial şi se înscriu în registrul bunurilor imobile, sub sancţiunea nulităţii.

Afirmă că transmiterea în proprietatea investitorilor a unor apartamente dintr-o casă care se află într-un pericol iminent de a fi supusă înstrăinării în calitate de garanţie a rambursării creditului, în condiţiile deficitului evident a mijloacelor financiare, poate fi catalogat drept lipsa obiectivului de a produce efecte juridice cu privire la contra agenţii săi şi drept încălcare a prevederilor imperative ale legislaţiei civile, ce implică survenirea imediată a nulităţii absolute. În acest sens invocă prevederile art. 207 Cod civil, care prevede că actul juridic civil încheiat fără cauză ori fondat pe o cauză falsă sau ilicită nu poate avea 6 nici un efect. Este ilicită cauza care contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri.

Mai indică că cererea de validare a fost depusă şi semnată de o persoană neîmputernicită şi anume de către Tamara Ciurea, care a anexat o procură cu nr. 1272017.08.2011. în baza acestei procuri intimata Maria Adam nu a acordat careva drepturi de a semna şi de a depune în instanţa de judecată cererea de chemare în judecată sau alte drepturi în acest sens.

Invocă conţinutul art. 81 CPC, care statuează că împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărârea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amâna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărârii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

Remarcă că la 05 februarie 2015, conform tabelului definitiv al creanţelor, administratorul insolvabilităţii a acceptat creanţa Mariei Adam cu statutul chirografar (rangul V). Afirmă că Maria Adam nu a depus contentaţie asupra tabelului definitiv din 05 februarie 2015 şi nu a contestat rangul creanţei acceptate de administrator. Consideră că instanţa de insolvabilitate, prin încheierea contestată, din oficiu s-a pronunţat cu privire la validarea creanţei Mariei Adam, ca creanţă garantată. În acest sens, invocă prevederile art. 143 alin. (6) şi (7) din Legea insolvabilităţii, care stipulează că o creanţă acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilităţii/ lichidator în tabelul definitiv al creanţelor se consideră validată dacă, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de şedinţa de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată.

Contestaţia debitorului nu se opune validării creanţei. În urma verificării tabelului de creanţe definitiv şi a materialelor din dosar, cu audierea administratorului/lichidatorului, judecătorul instanţei de insolvabilitate va valida creanţele incluse în tabel şi necontestate de creditori semnând în rubrica “Validat” în dreptul fiecărei creanţe trecute în tabel de administrator/lichidator. La aceeaşi dată, BC „Banca de Economii” SA a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de insolvabilitate, solicitând primirea cererii spre examinare, admiterea recursului, casarea încheierii recurate, admiterea contestaţiei cu privire la respingerea validării creanţelor Dianei Hadîrcă.

În motivarea recursului a invocat că Diana Hadîrcă, conform contractului prezentat, urma să achite nu mai târziu de 10 aprilie 2010, iar termenul de dare în exploatare a fost stabilit în luna aprilie anului 2010. 7 Consideră că Diana Hadîrcă a omis termenul de prescripţie, or nu s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată în termen de 3 ani, după ce debitorul nu a îndeplinit obligaţia de darea construcţiei în exploatare. Susţine că contractul a fost semnat de o persoană terţă ÎI „Tomailî - Agro”, iar intimata Diana Hadîrcă nu a prezentat careva probe de preluare a obligaţiilor care izvorăsc din contractul de investiţii de către SC „Romanta Plus” SRL. Afirmă că toate plăţile efectuate de către Diana Hadîrcă, conform bonurilor de plată prezentate, au fost efectuate în beneficiul ÎI „Tomailî Agro” şi nicidecum în beneficiul SC „Romanta Plus” SRL.

Consideră că intimata Diana Hadîrcă nu poate pretinde la statutul creditorului faţă de SC „Romanta Plus” SRL, deoarece are relaţii contractuale exclusiv cu ÎI „Tomailî - Agro”. La 01 iunie 2015, Diana Hadîrcă, reprezentată de avocatul Andrei Briceac a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, cu menţinerea încheierii recurate. La aceeaşi dată, Maria Adam, reprezentată de avocatul Andrei Briceac a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, cu menţinerea încheierii recurate. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. La caz, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 23 aprilie 2015 în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii.

Potrivit art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. Din materialele cauzei rezultă că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Romanta Plus”, fiind desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate ÎI „Vladimir Bălan”, stabilit termenul-limită pentru creditori, de înregistrare a 8 cererilor de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv, până la 04 iulie 2014, termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi de comunicare a tabelului definitiv, până la 11 iulie 2014 şi stabilită şedinţa de validare a creanţelor pentru 14 iulie 2014, ora 11:00 în incinta Curţii de Apel Chişinău (f. d. 7-11).

La 10 iulie 2014, Maria Adam reprezentată de Tamara Ciurea a depus cerere de admitere a creanţei faţă de SC „Romanta Plus” SRL creanţa fiind bazată pe contractul cu privire la investirea în construcţii nr. 161-05/03, cu ulterioara solicitare de repunere în termen a cererii de validare a creanţelor Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2014, rămasă irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 februarie 2015 ,a fost admis demersul Mariei Adam şi repusă în termenul de înaintare a creanţelor faţă de SC „Romanta Plus” SRL. La 18 iulie 2014, Diana Hadîrcă a depus cerere de repunere în termenul de înaintare a creanţei admiterea creanţei faţă de SC „Romanta Plus” SRL creanţa fiind bazată pe contractul cu privire la investirea în construcţii nr. 49/114.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2014, rămasă irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 februarie 2015, a fost admis demersul Dianei Hadîrcă şi repusă în termenul de înaintare a creanţelor faţă de SC „Romanta Plus” SRL.

Se mai constată că odată cu numirea şedinţei de judecată pentru validarea creanțelor creditorilor Diana Hadîrcă şi Maria Adam pentru data de 09 aprilie 2015, BC „Banca de Economii” SA a depus o contestaţie, prin care a solicitat admiterea contestaţiei şi respingerea validării creanţelor Mariei Adam în sumă de 43253 euro şi a Dianei Hadîrcă în sumă de 30128 euro, obligarea administratorului insolvabilităţii să efectueze rectificarea menţionată Ca urmare, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015 a fost respinsă contestaţia BC „Banca de Economii” SA asupra creanţelor Mariei Adam şi Dianei Hadîrcă, admise cerinţele şi validate creanţele cu titlu de creanţe garantate a Mariei Adam cu suma de 43253 euro şi Dianei Hadîrcă cu suma de 30128 euro.

Instanţa de recurs constată că instanţa de insolvabilitate corect a ajuns la concluzia admiterii cererii Mariei Adam de validare a creanţei şi validarea creanţa înaintată de Maria Adam în sumă de 43253 euro cu titlu de creanţe garantate, respingând contestaţia depusă de Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni asupra creanţei înaintate de Maria Adam. În susţinerea acestei concluzii se va reţine că Adam Maria deţine creanţe valabile faţă de SC „Romanta Plus” SRL, ce rezultă din contractul nr. 161-05/03 din 21 iunie 2010 cu privire la investirea capitalului în construcţia apartamentului. Mai mult ca atât, materialul probator atestă şi faptul că creditorul Maria Adam şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale în mărime totală de 43253 euro.

La fel, se constată că instanţa de insolvabilitate corect a ajuns la concluzia admiterii şi a cererii Dianei Hadîrcă de validare a creanţei şi validarea creanţa înaintată de Diana Hadîrcă în sumă de 30128 euro cu titlu de creanţă garantată, 9 respingând contestaţia depusă de Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni asupra creanţei înaintate de Diana Hadîrcă. Or, este incontestabil că la 14 aprilie 2008, între ÎI „Tomalî - Agro” şi Diana Hadîrca a fost încheiat contractul de investiţii prin care antreprenorul ÎI „Tomalî - Agro” s-a angajat să construiască investitorului Diana Hadîrcă un apartament ce constă dintr-o cameră cu suprafaţa de 57,9 m2, amplasat în blocul de locuit din str. Mihai Sadoveanu, mun.

Chişinău. Este cert şi faptul că la 21 martie 2011 ÎI „Tomalî-Agro” şi SC „Romanta Plus” SRL au încheiat contractul nr. 18 de vânzare - cumpărare a blocului locativ din str. Dumeniuc (Mihai Sadoveanu), 4, mun. Chişinău, cu toate încăperile izolate, grevate anterior de garanţiile reale a investitorilor, inclusiv şi a Dianei Hadîrcă, astfel blocul locativ fiind transmis în proprietatea SC „Romanta Plus” SRL.

Potrivit prevederilor art. 50 al Legii insolvabilităţii, alin. (1) al cărui statuează că creditorii cu drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sunt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobânzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat, iar alin. (2) indică că prevederea alin.(1) se aplică şi: a) creditorului care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său; b) creditorului care are un drept de retenţie; c) creanţelor persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe. În sensul prevederilor normelor citate legiuitorul identifică că se atribuie la categoria de creditori garantaţi creditorul care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său, creditorul care are un drept de retenţie şi creanţele persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe.

Ca urmare, reieşind din cele menţionate mai sus, este cert că la categoria de creditori garantaţi, expres prin lege, sunt atribuite şi creanţele persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe. Mai mult, concomitent cu dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. c) al Legii insolvabilităţii, instanţa de recurs ia în consideraţie şi realizările în acest sens a practicii judiciare relevante speţei, care stabileşte că se atribuie la categoria de creditori garantaţi creditorul care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său, creditorul care are un drept de retenţie şi creanţele persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe.

Astfel, prin prisma normelor de drept enunțate anterior, se constată că instanța de insolvabilitate justificat a validat creanţele înaintate de Maria Adam şi Diana Hadîrcă ca creanţe garantate, or acestea rezultă din contractul de investiție cu nr. 161-05/03 din 21 iunie 2010 şi contractul de investiție cu nr. 49/114 din 14 aprilie 2008. Or, Maria Adam şi Diana Hadîrca nu dețin o creanță patrimonială față de debitor, dar una garantată prin bunul imobil pentru care ultimele au achitat integral suma de bani. 10 În acest sens, se va reţine că administratorul procesului de insolvabilitate, prin procedura de verificare a creanţelor, întemeiat a considerat includerea în tabelul creanţelor SRL „Romanta Plus” a creanţelor creditorilor menţionaţi ca creanțe garantate.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului BC „Banca de Economii” SA precum că contractul de investiţie în construcţia spaţiului locativ nr. 161-05/03 din 21 iunie 2010, încheiat între SRL „Romanţa Plus” şi Maria Adam şi contractul cu nr. 49/114 din 14 aprilie 2008 încheiat între ÎI „Tomalî - Agro” şi Diana Hadîrca sunt lovite de nulitate absolută, deoarece în cadrul examinării chestiunii cu privire la validarea creanţelor, nu poate fi invocată nulitatea actului juridic, valabilitatea acestora urmând a fi constatate în ordinea stabilită de legislaţia în vigoare. Nu pot fi reţinute ca temei de admitere a recursului nici alegaţiile recurentului în sensul că cererea de validare a creanţei din numele Mariei Adam a fost depusă şi semnată de o persoană neîmputernicită şi anume de către Tamara Ciurea.

Or, cu privire la netemeinicia acestui argument, Curtea Supremă de Justiţie s-a expus deja prin decizia din 25 februarie 2015, odată cu examinarea recursului depus de BC „Banca de Economii” SA împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2014, prin care a fost admis demersul Mariei Adam şi repusă în termenul de înaintare a creanţelor faţă de SC „Romanta Plus” SRL (f. d. 81, volumul I). De altfel, nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului în sensul că Diana Hadîrcă a omis termenul de prescripţie sau nu s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată în termen de 3 ani, după ce debitorul nu a îndeplinit obligaţia de darea construcţiei în exploatare, deoarece după cum a fost menţionat mai sus, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2014, rămasă irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 februarie 2015, a fost admis demersul Dianei Hadîrcă şi ultima repusă în termenul de înaintare a creanţelor faţă de SC „Romanta Plus” SRL.

Şi alte argumente invocate în recursul declarat de BC „Banca de Economii” SA nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Distinct de cele menţionate mai sus se constată a fi lipsite de suport legal argumentele invocare în recurs de către Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni, fapt ce dictează respingerea recursului cu menţinerea încheierii instanţei de insolvabilitate. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni.

11 Se menţine încheierii Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015 în pricina civilă la cererea introductivă a Băncii Comerciale „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea Comercială „Romanta Plus” Societate cu Răspundere Limitată. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Valentina Clevadî 12