2rc-459/15 — Repunerea în termen a cererii de validare a creanţei şi validarea creanţei

prima instanţă: A. Minciuna dosarul nr.2rc-459/15 DECIZIE 01 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinînd recursul declarat de către Banca Comercială „Banca de Economii” Societate pe Acțiuni, în pricina civilă la cererea introductivă a BC „Banca de Economii” SA privind intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea cu Răspundere Limitată „Romanta Plus”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2015, prin care a fost respinsă contestația Băncii Comerciale „Banca de Economii” Societate pe Acțiuni, și validată creanța lui Drăguțan Vadim ca creditor garantat față de debitorul Societatea cu Răspundere Limitată „Romanta Plus”, c o n s t a t ă La 26 martie 2014, BC „Banca de Economii” SA s-a adresat în instanţă de judecată cu cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Romanta Plus”.

În motivarea cererii a invocat că prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26 septembrie 2013, s-a dispus încasarea în beneficiul BC „Banca de Economii” SA în mod solidar de la SRL „Romanta Plus”, SRL „Tavali Com”, SRL „Atarex Plus”, SRL „Amtrax AV”, SRL „Melogri” și Tomailî Ivan datoria în mărime de 84 259 707,38 lei, inclusiv din costul bunurilor ipotecate și cheltuielile de judecată în mărime de 50000 lei. Prin încheierea executorului judecătoresc din 29 noiembrie 2013, a fost dispusă intentarea procedurii de executare a documentului executoriu emis în temeiul hotărîrii judecătorești, însă în urma investigațiilor efectuate și a măsurilor de investigare silită s-a constatat că SRL „Romanta Plus” nu dispune de bunuri suficiente ce constituie proprietatea debitorului în scopul urmăririi acestora și achitării datoriei.

Prin încheierea Curți de Apel Chișinău din 04 aprilie 2014, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de BC „Banca de Economii” SA fiind desemnat în calitate de administrator provizoriu ÎI „Bălan Vladimir”.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2014, a fost intentat procesul de insolvabilitate față de SRL „Romanta Plus” fiind desemnat administratorul insolvabilității „Bălan Vladimir”, iar în conformitate cu prevederile art. 34 al Legii insolvabilității fiind stabilit termenul limită pentru creditori de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv, pînă la 04 iulie 2014, termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi de comunicare a tabelului lor definitiv, pînă la 11 iulie 2014, s-a stabilit şedinţa de validare a creanţelor pentru 14 iulie 2014, ora 11.00, precum şi s-a propus creditorilor garanţi să precizeze fără întîrziere bunurile asupra cărora deţin un drept prioritar, precum şi temeiul acestui drept, s-a împuternicit administratorul insolvabilităţii să preia în posesiune şi administrare, inclusiv prin executare silită, bunurile ce aparţin masei debitoare, s-au menţinut măsurile de asigurare aplicate prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2014. La 01 iulie 2014, Drăguțan vadim a depus cerere de validare a creanțelor asupra patrimoniului SRL „Romanta Plus” solicitînd recunoașterea în calitate de creditor garantat asupra imobilului - apartamentul 30 din str. Profesor Ion Dumeniuc 4/1 orașul Chișinău ce reprezintă obiectul contractului nr. 19/26.

La 08 iulie 2014, BC „Banca de Economii” SA a depus o contestație asupra creanțelor unor creditori, inclusiv și asupra creanței lui Drăguțan Vadim, solicitînd includerea creanțelor acestuia la rangul creditorilor chirografari de rangul V și obligarea administratorului insolvabilității să efectueze rectificarea respectivă în tabelul creanțelor. În motivarea contestației a invocat că administratorul insolvabilității nejustificat a acceptat în întregime creanța înaintată de Drăguțan Vadim în mărime de 355 637,33 lei echivalentul a 18 864 Euro cu rangul garantat. Astfel, cu referire la prevederile art. 144 alin. (1) şi (2) art. 42 alin. (1) al Legii insolvabilității, care reglementează modalitatea de contestare a creanțelor și creditorii chirografari menționează că SRL „Romanta Plus” a beneficiat la BC „Banca de Economii” SA de un credit conform contractului de credit nr. 06-06/1/015-g din 22 martie 2011 în sumă de 63 7000 000 00 lei.

Sumele datorate băncii au fost garantate prin contractul de ipotecă nr. 06-06/015- g din 22 martie 2011 și Acordul adițional nr. 1 din 15 aprilie 2011, asupra construcției locative nefinalizate și dreptul de folosință a terenului de pămînt aferent, amplasat în mun. Chișinău, str. Profesor Ion Dumeniuc în valoare de ipotecă de 62 250 000 00 lei încheiat cu SRL „Romanta Plus”, contractul de ipotecă nr. 06-06/1/015-g2 din 145 aprilie 2011, asupra încăperilor nelocative - parcările auto, amplasate în mun. Chișinău, str. Mircea cel Bătrîn 48 la valoare de ipotecă de 1 169 480 lei și contractul de gaj nr. 06-06/1/105-g3 din 15 aprilie 2011, înregistrat notarial sub nr. 156975 din 22 aprilie 2011, asupra mijloacelor fixe valoare de gaj fiind de 1 755 670 lei.

Menționează că conform condiţiilor contractelor de ipotecă sus menţionate - ipoteca se extinde asupra fructelor, veniturilor, îmbunătățirilor, ameliorărilor si accesoriilor bunului imobil ipotecat, precum și asupra bunurilor noi care rezulta din transformarea bunului imobil ipotecat. Totodată, conform Acordurilor privind executarea benevolă a drepturilor de ipotecă din 29 mai 2012, SRL „Romanta Plus” a transmis benevol în posesiunea BC „Banca de Economii” SA în scopul comercializării toate bunurile ipotecate/gajate indicate mai sus, cu menţiunea în pct. 1.3 al Acordului, că bunurile se transmit Băncii cu toate accesoriile, ameliorările şi veniturile. Astfel, conform contractelor de gaj și ipotecă sus indicate și extraselor din Registrul bunurilor imobile, susţine că BC „Banca de Economii” SA este unicul deţinător a drepturilor reale asupra gajului instituit de către debitorul SRL „Romanta Plus”.

Ori, prin prisma art. 454 Cod civil, gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj, gajul fiind în legătură cu obligaţia garantată prin gaj, reprezentînd un raport de drept accesoriu față de obligația principală și fiind condiționat în timp de durata acesteia dacă legea sau contractul de gaj nu prevede altfel.

Totodată, cu referire la prevederile art. 471 alin. (1) şi (3) și art. 374 alin. (3) Cod civil, susține că dreptul de gaj născut în mod legal produce anumite efecte prevăzute de lege în special dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă, care pot fi exercitate de către creditorul gajist doar în cazurile în care debitorul obligaţiei principale nu a executat-o sau a executat-o în mod corespunzător, precum și efecte asupra obiectului creditorul gajist şi debitorul gajist care își asumă anumite drepturi şi obligaţii privind obiectul gajului până la momentul în care dreptul de urmărire şi de preferinţă ar putea fi declanşat. În acest context mai menționează că posesorul poate refuza să predea bunul dacă el sau posesorul mijlocit pentru care poseda are dreptul preferenţial de posesiune în raport cu proprietarul.

Revendicarea bunului poate fi aplicată în raport cu cel care are un drept superior dacă acesta a obţinut bunul prin violenţă sau prin dol, iar acţiunea în revendicare va putea fi satisfăcută doar dacă bunurile proprietarului se află într-o posesiune nelegitimă. Sau în cazul în care posesia este legitimă, adică posesorul posedă bunul în baza unui act juridic: contract de arendă, gaj sau uzufruct, atunci proprietarul nu va putea cere restituirea bunului în proprietate în baza acţiunii în revendicare. Respectiv, posesorul care are un drept de posesie în raport cu proprietarul, va putea refuza să transmită bunul în cazul în care proprietarul va înainta o acţiune în revendicare.

Prin urmare, afirmă că, instanţa de judecată trebuie să refuze în satisfacerea acţiunii în revendicare, și doar în cazul în care se va dovedi că posesorul (arendaşul, depozitarul, uzufructuarul, creditorul gajist ...), care are un drept de posesie în raport cu proprietarul (drept superior) a obţinut posesia asupra bunului prin violenţă sau prin dol instanța urmează să admită acțiunea în revendicare. La fel, susține că creanța înaintată de Drăguțan Vadim față de SRL „Romanta Plus” în procedură de insolvabilitate în vederea validării acesteia nu corespunde exigenţelor legislaţiei în vigoare cu privire la creanţele garantate.

Or, prin prisma art. 2 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, creditorii garantați sunt clasa de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi sînt asigurate prin garanţii reale în conformitate cu legea, iar art. 50 al aceleiași Legi care indică că creditorii cu drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sînt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobînzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat, acordă un statut deosebit creditorilor garantaţi ce dispun de drepturile de creditor gajist. Respectiv, ca urmare a examinării cererii de validare a creanţei înaintate de către Drăguțan Vadim în calitate de investitor în construcţia spaţiului locativ în casa nefinalizată din str. Profesor Ion Dumeniuc 4/1, mun.

Chişinău, consideră că aceasta nu corespunde obiectivului cerințelor înaintate privind recunoaşterea în calitate de creditori garantaţi, în temeiul prevederilor art. 50 alin. (2) al Legii insolvabilităţii, din motiv că Drăguțan Vadim în calitate de investitor-persoană fizică dispune de creanţele născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe. Sau recunoașterea lui Drăguțan Vadim în calitate de creditor garantat a avut loc cu încălcarea legislației în vigoare și existența anumitor neconcordanțe, deoarece apartamentul ce urmau să fie construit pentru investitor nu are statut de bun imobil și nu are un număr cadastral.

Mai menționează că potrivit prevederilor art. 321 alin. (2) al Codului civil, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile apare la data înscrierii în Registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege, însă la caz în Registrul Bunurilor imobile nu este înregistrat nici un apartament, or, apariția apartamentelor este determinată de darea în exploatare a obiectelor construcţiei, fapt juridic care încă nu a survenit. În această ordine de idei, invocînd prevederile art. 457 alin. (1) Cod civil, susține că obiect al gajului întotdeauna este un bun sau universalitatea de bunuri, iar dreptul de proprietate asupra unui imobil apare în temeiul art. 321 alin. (2) al Codului civil, doar după înregistrarea acestuia în Registrul bunurilor imobile.

Drept urmare, consideră că în speţă nu este posibilă recunoaşterea după investitorul Drăguțan Vadim dreptul de creditor gajist şi dreptul de creditor garantat în privinţa apartamentului ce a fost construit sau urmează a fi construit de SRL „Romanta Plus” atîta timp, cât apartamentele nu sunt înregistrate ca bunuri în Registrul bunurilor imobile. Mai mult că în casa de locuit de pe adresa mun. Chişinău, str. Profesor Ion Dumeniuc, 4/1 lipsesc spaţii izolate pe care le poţi identifica ca fiind apartamente în stadiul începător, iar conform art. 4 alin. (2) lit. c) al Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 - XIII din 25 februarie 1998, la bunurile imobile ce se înregistrează în registrul bunurilor imobile se raportă apartamentele şi alte încăperi izolate.

Respectiv, nu pot fi înregistrate în Registrul bunurilor imobile, nu sunt recunoscute bunuri imobile ş nu pot constitui obiectul gajului legal spaţiile locative neindividualizate şi neizolate. Solicită înscrierea creditorului Drăguțan Vadim în rangul V cu creanță chirografară față de SRL „Romanta Plus” în proces de insolvabilitate cu rectificarea respectivă a tabelului creanțelor și eliminarea din textul acestuia a înscrierii „creditor garantat” în privința lui Drăguțan Vadim prin micșorarea sumei solicitate și admise de către administratorul insolvabilității și obligarea administratorului insolvabilității să efectueze rectificarea menționată a tabelului creanțelor.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația BC „Banca de Economii” SA asupra creanței înaintate de Drîguțan Vadim și validat Drăguțan Vadim ca creditor garantat față de debitorul SRL „RomantaPluc” cu imobilul – apartamentul nr. 30 ce constă din 2 odăi cu suprafața totală de 86,2 mp cu nr. cadastral 0100313.816.01 din blocul locativ situat în mun. Chișinău, str. Profesor Ion Dumeniuc 4/1. La 14 mai 2015, BC „Banca de Economii” SA a declarat recurs împotriva încheierii primei instanțe solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate și admiterea contestației înaintate cu privire la respingerea validării creanțelor lui Drăguțan Vadim ca creanțe garantate.

În motivarea recursului a indicat motive similare cu cele menționate în contestație, suplimentar invocînd că contractul de investiţii nr. 19/26 din 22 februarie 2008 inițial a fost încheiat între Avierkiiev Vasyl și Tomailî Agro. La 05 noiembrie 2010 între Avierkiiev Vasyl și Drăguțan Vadim a fost încheiat contractul de cesiune, însă atît Avierkiiev Vasyl cît și Drăguțan Vadim nu au prezentat dovada relațiilor juridice cu SRL „Romanta Plus”. Mai mult decît atît, contractele de investiții sunt lovite de nulitate absolută, deoarece nu au fost autentificate notarial și nu au fost înscrise în registrul bunurilor imobile, fapt ce contravine prevederilor art. 406 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile.

Totodată invocînd prevederile art. 454 alin. (1) Cod civil, care reglementează noțiunea de gaj, susține că permisiunea transmiterii în proprietatea investitorilor unor apartamente dintr-o casă care se află într-un pericol iminent de a fi supusă înstrăinării în calitatea de garanţie a rambursării creditului, în condiţiile deficitului evident a mijloacelor financiare, poate fi catalogat drept lipsa obiectivului de a produce efecte juridice în privinţa contragenţilor săi şi drept încălcare a prevederilor imperative ale legislaţiei civile, ce implică survenirea imediată a nulităţii absolute.

Iar cu referire la art. 490 alin. (1) Cod civil, care prevede transmiterea bunului gajat către creditorul gajist afirmă că casa de locuit din str. Profesor Ion Dumeniuc 4/1 grevate cu drept de ipotecă în favoarea băncii au fost transmise benevol băncii pentru realizarea dreptului său de creditor gajist, în baza Acordului privind executarea benevolă a dreptului de ipotecă nr. 1829 din 29 mai 2012, însă, factorii de decizie ai SRL „Romanta Plus” au continuat procesul de recepţionare a investiţiilor în construcţia spaţiului locativ în casele gajate şi după 30 mai 2012, cînd imobilul respectiv, în contextul art. 490 alin. (1) al Codului civil, nu putea forma obiectul altor acte juridice, decât celora de înstrăinare a patrimoniului gajat în vederea stingerii datoriei la creditul nerambursata, fapt ce, iarăşi determină survenirea nulităţii absolute a tuturor contractelor şi acordurilor adiţionale care au fost încheiate cu investitorii începând cu data de 30 mai 2012. De asemenea menționează recurentul că conform contractului de investiţii, Avierkiiev Vasyl urmau să achite suma stabilită în contractul de investiții nu mai tîrziu de 15 decembrie 2009, iar termenul de dare în exploatare a fost stabilit în luna ianuarie 2010. Respectiv,

atît Avierkiiev Vasyl ca investitor iniţial cît și Draguţan Vădim ca cesionar au omis termenul de prescripție și nu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în termen de 3 ani după ce debitorul nu a îndeplinit obligaţia de darea construcției în exploatare. Mai mult de atît, contractele de investiţii au fost semnate cu persoana terţă ÎI „Tomailî Argo”, iar cet. Drăguţan Vadim nu a prezentat careva probe de preluarea obligaţiilor care izvorăsc din contractele de investiţii de către SRL „Romanţa Plus”. Iar toate plățile efectuate de către Avierkiiev Vasyl conform bonurilor de plată prezentate, au fost efectuate în beneficiul ÎI „Tomailî Argo” şi nici unu în beneficiul SRL „Romanta Plus” din care motiv, Draguţan Vădim nu poate pretinde la statutul creditorului faţă de SRL „Romanta Plus”.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Iar, potrivit art. 8 alin. (1) a Legii insolvabilităţii, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Prin urmare, instanța de recurs, reține că recurentul BC „Banca de Economii” SA s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 18 martie 2015 împotriva încheierii instanței de insolvabilitate din 05 martie 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind motivele recursului în raport cu materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum denotă actele cauzei, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2014, s-a dispus admiterea spre examinare a cererii introductive depusă de creditorul BC „Banca de Economii” SA cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SR „Romanta Plus” (f.d.

4-6). Ulterior, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2014, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de debitorul SRL „Romanta Plus”, fiind desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate ÎI „Bălan Vladimir”. Totodată în conformitate cu prevederile art. 34 al Legii insolvabilității s-a stabilit termenul limită pentru creditori de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv, pînă la 04 iulie 2014, s-a stabilit termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi de comunicare a tabelului lor definitiv, pînă la 11 iulie 2014, s-a stabilit şedinţa de validare a creanţelor pentru 14 iulie 2014, ora 11.00 (f.d.

7-11). Tot actele cauzei atestă că la data de 01 iulie 2014, a depus o cerere de validare a creanțelor garantate asupra patrimoniului SRL „Romanta Plus” solicitînd recunoașterea în calitate de creditor garantat asupra imobilului - apartamentul 30 din str. Profesor Ion Dumeniuc 4/1, orașul Chișinău ce reprezintă obiectul contractului nr. 19/26 (f.d. 97-89). Este cert și faptul că la 08 iulie 2014, BC„Banca de Economii” SA în temeiul art. 144 al Legii insolvabilității a depus contestație împotriva creanțelor mai multor creditori, inclusiv, și împotriva creanței înaintate de Drăguțan Vadim solicitînd înscrierea acesteia în rangul V cu creanțe chirografare față de SRL „Romanta Plus” în proces de insolvabilitate și obligarea administratorului insolvabilității să efectueze rectificarea menționată a tabelul creanțelor.

Iar, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația BC „Banca de Economii” SA asupra creanței lui Drăguțan Vadim și validat Drăguțan Vadim ca creditor garantat față de debitorul SRL „Romanta Plus” cu imobilul - apartamentul 30 ce constă din 2 odăi cu suprafața totală de 86,2 m.p. cu nr. cadastral 0100313.816.01 din blocul locativ situat în mun. Chișinău str. Profesor Ion Dumeniuc 4/1. Verificând legalitatea şi temeinicia încheierii menţionate în raport cu criticele formulate în recurs şi materialele cauzei, coroborat cu normele de drept material şi procedural aplicabile speței date, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată Curtea de Apel Chişinău, prin încheierea din 30 aprilie 2015, justificat a dispus respingerea contestaţiei BC„Banca de Economii” SA și validarea creanței lui Drăguțan Vadim ca creditor garantat față de debitorul SRL „Romanta Plus”.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs relevă că în conformitate cu art. 140 alin. (1) al Legii insolvabilității, dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere a creanţelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanţă. Conform cu art. 142 alin. (1) din Legea precitată, creanţele se supun procedurii de verificare, prevăzută de prezenta lege, de către administratorul provizoriu sau administratorul insolvabilităţii, sau de lichidator, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale.

Totodată, în temeiul art. 2 al Legii insolvabilității creditori chirografari sunt clasa de clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi nu sînt asigurate prin garanţii. Creditori garantaţi sunt clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi sînt asigurate prin garanţii reale în conformitate cu legea. Iar, reieșind din prevederile art. 50 alin. (2) lit. c) al Legii menționate, creditorii garantați sunt persoanele fizice ale căror creanțe sunt născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe sînt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobînzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat.

Raportând aceste prevederi la împrejurările cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine drept corectă constatarea instanţei de insolvabilitate cu privire la temeinicia cererii de validare a creanței depuse de Drîguțan Vadim și justificat a validat creanța înaintată de Drăguțan Vadim cu titlu de creanță garantată.

Or, la caz s-a stabilit incontestabil că creanța înaintată de Drăguțan Vadim rezultă din contractul cu privire la investirea capitalului în construcție nr.19/26 din 22 februarie 2008, încheiat între Avierkiiev Vasyl și ÎI „Tomailî Agro” și contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale ce rezultă din contractul de investire în construcția spațiului locativ din 05 noiembrie 2009, prin care Avierkiiev Vasyl i-a cesionat lui Drăguțan Vadim dreptul de creanță, și respectiv, este asigurată prin garantarea bunului imobil, pentru construcția căruia prin chitanțele la dispozițiile de încasare nr. 92 din 22 februarie 2008, nr. 614 din 05 decembrie 2008, și nr. nr. 161-162 din 26 mai 2010 au fost achitate sumele de 44 180 lei, 99 688 lei, 39 540 lei și 80 598 lei.

Prin urmare, creanța înaintată de Drăguțan Vadim are titlu de creanță garantată și nu constituie o creanță chirografară în sensul art. 2 al Legii insolvabilității, după cum insistă recurentul. Sub acest aspect sunt neîntemeiate argumentele recursului, precum că BC „Banca de Economii” SA are calitatea de creditor cu drept de gaj convențional, cît şi referirea în acest sens la prevederile art. 50 alin. (1) a al Legii insolvabilității, care indică că creditorii garantați - creditorii cu drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sînt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobînzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat, îi acordă băncii un statut deosebit în raport cu ceilalți creditori garantați.

Aceasta deoarece, alin. (2) art. 50 al aceleiași Legi statuează expres că, prevederile art. (1) se aplică și creditorilor garantați - persoanelor fizice ale căror creanțe sunt născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe. În această ordine de idei, se atestă şi corectitudinea concluziei primei instanţe cu privire la respingerea contestației depuse de BC „Banca de Economii” în partea creanței înaintate de Drăguțan Vadim, cu atît mai mult că contestatarul invocînd nulitatea contractului de investiție nr. 19/26 din 22 februarie 2008 și contractului de cesiune din 05 noiembrie 2010, contrar prevederilor art. 118 alin. (1) CPC, care indică că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel, nu a prezentat instanței în acest sens probe pertinente şi incontestabile.

De altfel, valabilitatea contractului de investiție nr. 19/26 din 22 februarie 2008 și contractului de cesiune din 05 noiembrie 2010, nu este obiect al litigiului în instanța de judecată și BC „Banca de Economii” nu a confirmat careva probe pertinente ce ar confirma nulitatea acestora, iar prin prisma art. 207 alin. (2) Cod civil, actul juridic se consideră valabil pînă la proba contrară. Sunt neîntemeiate și argumentele BC „Banca de Economii” SA vis-avis de neînscrierea contractului de investiții și contractului de cesiune în registrul bunurilor imobile, deoarece conform art. 406 alin. (2) al Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, este interzis să se perceapă de la persoana fizică orice plăți prevăzute de contractele privind investițiile în construcții înainte de înregistrarea contractelor respective.

Sau, la caz ÎI „Tomailî-Sgro” acceptînd plățile efectuate în baza contractului de investiție și eliberînd în acest sens chitanțele la dispoziția de încasare i-a îndreptățit pe creditori să considere că formalitățile legate au fost respectate iar contractul a fost înregistrate în modul corespunzător. În circumstanțele relatate, temeinic au fost respinse şi argumentele BC „Banca de Economii” SA cu referire la faptul că atît Avierkiiev Vasyl cît și Drăguțan Vadim nu au efectuat careva achitări în baza contractului cu privire la investirea capitalului în construcție în favoarea SRL „Romanta Plus”, întrucît contractul cu privire la investirea capitalului în construcție a fost încheiat între Avierkiiev Vasyl și ÎI „Tomailî Agro” și achitările au fost efectuate în favoarea celui din urmă, iar prin contractul nr. 18 din 21 martie 2011 „SRL „Romanta Plus” a preluat toate obligațiunile asumate anterior de ÎI „Tomailî Agro”, inclusiv creanțele potențialilor creditori.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea recurată este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Banca Comercială „Baca de Economii” Societate pe Acţiuni. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, prin care a fost respinsă contestația Băncii Comerciale „Banca de Economii” Societate pe Acțiuni, și validată creanța lui Drăguțan Vadim ca creditor garantat față de debitorul Societatea cu Răspundere Limitată „Romanta Plus”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva