2rac-391/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: L. Brînză nr. 2rac-391/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 15 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială „Legaltriumf” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Legaltriumf” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Maorix - Com” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Societatea Comercială „Maorix - Com” Societate cu Răspundere Limitată, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 04 februarie 2014 şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă integral constată: La 10 noiembrie 2011, SC „Legaltriumf” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Maorix-Com” SRL cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a invocat că la 31 octombrie 2011, SA „Liga-2” şi SC „Legaltriumf” SRL au încheiat contractul de cesiune a creanţelor cu nr. 10/4, obiectul căruia constă în cedarea de către SA „Liga-2”, care are calitatea de cedent, în favoarea cesionarului SC „Legaltriumf” SRL a dreptului de creanţă împotriva SC „Maorix-Com” SRL în valoare nominală totală de 10124758,48 lei.

Menţionează că datoria SC „Maorix-Com” SRL faţă de SA „Liga-2” în sumă de 10124758,48 lei se confirmă prin contractul de antrepriză cu nr. 10/08-2008 din 15 august 2008, procesele - verbale de recepţie a lucrărilor executate semnate de ambele părţi, contractul de livrare a utilajului cu nr. 188/1 din 25 mai 2009 cu facturile fiscale la aceasta şi actul de verificare semnat între părţi la 01 ianuarie 2010. Relatează că potrivit contractului de antrepriză cu nr. 10/08-2008 din 15 august 2008, SA „Liga-2” şi-a asumat obligaţia să execute lucrările de 1 construcţie şi montaj la obiectul SRL „Maorix-Com”, amplasat în mun. Chişinău Zona industrială „Vatra”, str. Tinereţii, l. Susţine că în baza proceselor - verbale de recepţie a lucrărilor, SRL „Maorix-Com” a recepţionat lucrările contractate, fără a avea careva obiecţii faţă de antreprenor.

Astfel, conform pct. 5 al contractului, obligaţiunile SA „Liga-2”, asumate prin contractul de antrepriză, au fost îndeplinite complet. Mai notează că în baza contractului de vânzare a utilajului cu nr. l88/1 din 25 mai 2009, SA „Liga-2” a livrat SRL „Maorix-Com” utilajul specificat în pct. 1.1 al contractului menţionat, iar faptul îndeplinirii din partea furnizorului a obligaţiunilor de livrare asumate prin contractul menţionat şi recepţionării acestuia din partea pârâtului se confirmă prin semnătura persoanei împuternicite şi ştampila SRL „Maorix-Com” în facturile fiscale. Remarcă că în conformitate cu pct. 3.2 al contractului de furnizare a utilajului, pârâtul şi-a asumat obligaţia să se achite cu SA „Liga-2” în decurs de 10 zile din data livrării utilajului, însă pârâtul nu a îndeplinit în totalmente obligaţiunile de plată.

Afirmă că la 01 ianuarie 2010, SA „Liga-2” şi SRL „Maorix-Com” au semnat actul de verificare a decontărilor reciproce, conform căruia pârâtul a recunoscut faptul existenţei datoriei sale faţă de SA „Liga-2” în sumă de 261720,70 lei. Susţine că SA „Liga-2” a notificat debitorul SRL „Maorix-Com” despre cesionarea drepturilor către SRL „Legaltriumf” şi a solicitat achitarea datoriei în valoare de 10124758,48 lei la conturile de decontare a ultimei, însă la data întocmirii prezentei cereri, obligaţia nu este executată. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 8, 512, 514, 556, 557, 558, 602 Cod civil, art. 5, 7, 166, 167, 174, 175 alin. (1) lit. a) CPC. Solicită încasarea datoriei de 10124758,48 lei şi a taxei de stat.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 aprilie 2013 a fost suspendat procesul civil în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SC „Legaltriumf” SRL împotriva SC „Maorix - Com” SRL cu privire la încasarea datoriei, până la data rămânerii irevocabile a hotărârii în pricina civilă la acţiunea lui Anatolii Belitcenco împotriva SA „Liga-2”, SRL „Legaltriumf”, SRL „Maorix - Com” cu privire la nulitatea contractului de cesiune cu nr. 10/4 din 31 octombrie 2011. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 23 decembrie 2013 a fost reluat procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SC „Legaltriumf” SRL împotriva SC „Maorix - Com” SRL cu privire la încasarea datoriei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04 februarie 2014 a fost admisă integral acţiunea, încasat de la SC „Maorix - Com” SRL în beneficiul SC „Legaltriumf” SRL suma datoriei în mărime de 10124758,48 lei şi taxa de stat în mărime de 50000 lei, iar în total suma de 10174758,48 lei. 2 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015 a fost respinsă cererea administratorului procesului de insolvabilitate al SA „Liga-2”, Ana Mazur cu privire la atragerea în calitate de intervenient principal.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 martie 2015 a fost respins recursul declarat de către reprezentantul recurentului, administratorului procesului de insolvabilitate al SA „Liga-2” şi menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015 a fost admis apelul declarat de SC „Maorix - Com” SRL, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă integral. La 22 august 2015, SC „Legaltriumf” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Consideră că prima instanţă corect a stabilit circumstanţele de fapt şi de drept ale pricinii şi a emis o hotărâre legală în fond, care nu poate fi casată numai din motive formale. Susţine că intimatul în cererea de apel a indicat motive formale şi nu a adus nici un motiv întemeiat care ar confirma precum că creanţa cesionată nu corespunde prevederilor legale. Menţionează că existenţa datoriei SRL „Maorix-Com” faţă de SA „Liga-2” nu a fost contestată, fiind reală şi valabilă, ceea ce reprezintă o condiţie principală pentru încasarea unei datorii. Consideră că instanţa de apel greşit a constatat precum că concluziile primei instanţe referitoare la temeinicia acţiunii sunt eronate, deoarece nulitatea actului juridic ce a stat la baza emiterii hotărârii judecătoreşti contestate a fost declarat nul prin hotărârea judecătorească irevocabilă.

Susţine că la momentul emiterii hotărârii din 02 aprilie 2014, contractul de cesiune a creanţelor cu nr. 10/4 din 31 octombrie 2011, încheiat între SA „Liga-2” şi SRL „Legaltriumf”, care a stat la baza emiterii actului judecătoresc era în vigoare, legalitatea acestuia fiind confirmată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2013. Afirmă că instanţa de fond a reluat examinarea procesului prin încheierea din 23 decembrie 2013, adică după expirarea termenului de 2 luni, prevăzut pentru contestare cu recurs a deciziei instanţei de apel, iar intimatul SRL „Maorix-Com” nu a informat instanţa cu privire la contestarea cu recurs a actului judecătoresc definitiv, care la acel moment a devenit irevocabil prin neatacare.

Mai notează că decizia Curţii Supreme de Justiţie privind nulitatea contractului de cesiune a creanţelor cu nr. 10/4 din 31 octombrie 2011 a fost emisă abia la 05 martie 2014. Susţine că prin acţiunile ilegale ale intimatului se constată că SRL „Maorix- Com” prin abuzarea de drepturile sale procedurale se eschivează cu rea-credinţă de la onorarea obligaţiunilor sale de plată. 3 Menţionează că SA „Liga-2”, în prezent, are datorii faţă de SRL „Legaltriumf” în sumă totală de 67155779,89 lei şi această după diminuarea creanţei în mărime de 10124758,48 lei în baza contractului de cesiune a creanţei care necesită a fi încasată de la SRL „Maorix-Com”. Relatează că în cadrul examinării cauzei date de către instanţa de apel, SA „Liga-2” în proces de insolvabilitate, în persoana administratorului insolvabilităţii Anna Mazur a înaintat cerere cu privire la atragere în proces în calitate de intervenient principal, care însă, a fost respinsă.

Indică că instanţa de apel, constatând că este un litigiu mai complex şi sunt momente care nu au fost examinate de prima instanță, urma să remită acţiunea la rejudecare în temeiul art. 385 alin. (1) lit. d) CPC, lucru care însă, nu a fost făcut de instanţa de apel, fapt ce denotă o examinare superficială a pricinii. La 09 octombrie 2015, SRL „Mariox – Com” a depus referinţă la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost expediată în adresa părţilor la 15 iunie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 229), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SC „Legaltriumf” SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 4 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SC „Legaltriumf” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Legaltriumf” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea Comercială „Legaltriumf” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5