2rac-96/14 — Declararea nulității contractului de cesiune

prima instanţă: I.Ţurcan dosar. nr. 2rac-96/14 instanţa de apel: D.Manole, N.Traciuc, E.Fistican DECIZIE 05 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Elena Covalenco, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Belitcenco Anatolii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Belitcenco Anatolii împotriva SA „Liga- 2”, SRL „Legaltriumf”, SRL „Maorix-Com” cu privire la declararea nulităţii contractului de cesiune nr.10/4 din 31.10.2011, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2013, prin care au fost admise apelurile declarate de către SA „Liga-2” şi SRL „Legaltriumf”, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 01 martie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 10 noiembrie 2011 Belitcenco Anatolii a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Liga-2”, SRL „Legaltriumf”, SRL „Maorix-Com” cu privire la declararea nulităţii contractului de cesiune nr.10/4 din 31 octombrie 2011. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 20 iunie1995 a fost fondată SA „Liga-2”. La 25 decembrie 2006, Belitcenco Anatolii a devenit acţionar a SA „Liga-2”, cu drept de proprietate asupra 13 230 acţiuni ordinare nominative, ceea ce constituie 50 % din capitalul social al SA „Liga-2”, alăturat cu Beleacov Serghei care deţine 30 acţiuni şi Beleacov Andrei care deţine 13 240 acţiuni.

În conformitate cu prevederile statutului SA „Liga-2” organele de conducere ale SA „Liga-2” sunt adunarea generală a acţionarilor, consiliul societăţii, organul executiv - directorul general, cenzorul. Contrar prevederilor statutului, la SA „Liga-2” nu a fost format organul de conducere - consiliul societăţii, iar împuternicirile acestuia le exercită adunarea generală a acţionarilor. Organul executiv a SA „Liga-2” în persoana directorului general Beleacov Serghei, în conformitate cu pct. 8.9 al statutului societăţii, exercită toate funcţiile de conducere a activităţii curente a societăţii, cu excepţia chestiunilor ce ţin de competenţa adunării generale a acţionarilor societăţii.

Prin încheierea irevocabilă a Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 26.02.2010, în scopul asigurării acţiunii, conform art. 88 Cod civil, art. 174 CPC, în vederea asigurării integrităţii activelor SA „Liga-2”, s-au aplicat următoarele măsuri de asigurare a acţiunii: De a institui administrare fiduciară asupra bunurilor SA „Liga-2” (imobile, mobile, titlurilor de valoare, mijloace băneşti, cote de participare, părţi sociale, alte bunuri); de a desemna în calitate de administrator fiduciar al SA „Liga-2” pe dl. Ciauş Andrei; de a interzice organelor de conducere (adunării generale, consiliului societăţii, organului executiv (Directorului) şi comisiei de cenzori ale SA „Liga-2”, întreprinderilor afiliate SA „Liga-2”, tuturor persoanelor cu drept de reprezentare a SA „Liga-2” să emită careva decizii, să încheie acte juridice şi să întreprindă careva acţiuni din numele SA „Liga-2” fără acordul prealabil al administratorului fiduciar; de a dispune transmiterea forţată de către organul executiv (Directorul SA „Liga-2”) şi contabilul şef (contabilitatea) către administratorul fiduciar a ştampilei SA „Liga-2”, tuturor documentelor contabile ale SA „Liga-2”, precum şi altor acte, care reflectă activitatea economico-financiară şi administrativă a SA „Liga-2”;

de a numi efectuarea unei expertize judiciare financiar-contabile pentru stabilirea componenţei şi valorii reale ale activelor şi a pasivelor SA „Liga-2”; de a stabili administratorului fiduciar numit de instanţă următoarele împuterniciri: să asigure administrarea, folosirea, exploatarea eficientă, păstrarea şi paza bunurilor transmise în administrare, cu achitarea cheltuielilor aferente din sumele obţinute în rezultatul administrării. La 09 noiembrie 2011 Belitcenco Anatolii a fost informat că încălcînd încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 26 februarie 2010, prin contractul de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011, administratorul SA „Liga-2”, Beleacov Serghei a cesionat creanţa SA „Liga-2” către SRL „Maorix- Com” în valoare de 10 124 758, 48 lei SRL „Legaltriumf”.

Consideră reclamantul Belitcenco Anatolii că contractul de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011, încheiat între SA „Liga-2” şi SRL „Legaltriumf” este lovit de nulitate absolută şi nu produce efecte juridice din momentul încheierii, din următoarele motive. La încheierea contractului de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011 administratorul SA „Liga-2” a încălcat prevederile imperative ale Legii privind societăţile pe acţiuni şi ale Statutului SA „Liga-2”. Mai mult decît atît, pentru încheierea contractului de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011 administratorul SA „Liga-2” urma să ceară acordul prealabil al administratorului fiduciar al societăţii, ceea ce la fel nu a fost respectat. În această situaţie administratorul SA „Liga-2”, Beleacov Serghei a acţionat cu depăşirea limitelor împuternicirilor stabilite de Legea privind societăţile pe acţiuni şi Statutul SA „Liga-2”, cauzînd SA „Liga-2” şi acţionarilor acesteia un prejudiciu iminent.

Astfel, solicită declararea nulităţii contractului de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011 încheiat între SA „Liga-2” şi SRL „Legaltriumf”. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 01 martie 2013, acţiunea a fost admisă.S-a declarat nul şi fără de efecte juridice contractul de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011 încheiat între SA „Liga-2” şi SRL „Legaltriumf”.S-a încasat de la SA „Liga-2” şi SRL „Legaltriumf” în beneficiul lui Belitcenco Anatolii cheltuielile de judecată în sumă de 100 lei.

La 14 martie 2013 SRL „Legaltriumf” şi la 28 martie 2013 SA „Liga-2” au depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de către Belitcenco Anatolii împotriva SA „Liga-2”, SRL „Legaltriumf”, SRL „Maorix- Com” cu privire la declararea nulităţii contractului de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2013, apelurile declarate de SRL „Legaltriumf” şi SA „Liga-2” au fost admise, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 01 martie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Belitcenco Anatolii împotriva SA „Liga-2”, SRL „Legaltriumf”, SRL „Maorix-Com” cu privire la declararea nulităţii contractului de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011 şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La 27 noiembrie 2013 Belitcenco Anatolii a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, indicînd că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea, nu a dat o apreciere cuvenită probelor administrate pe dosarul în cauză, ceea ce a dus la adoptarea unei decizii ilegale. Menţionează că, contractul de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011, încheiat între SA „Liga-2” şi SRL „Legaltriumf”, este lovit de nulitate absolută şi nu produce efecte juridice din momentul încheierii, dat fiind faptul că în conformitate cu art. 50 lit. f) al Legii privind societăţile pe acţiuni, adunarea generală a acţionarilor adoptă hotărîrile cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii prevăzute la art. 83 alin. (2) al Legii.

Mai mult decît atît, pentru încheierea contractului de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011, administratorul SA „Liga-2” urma să ceară acordul prealabil al administratorului fiduciar al societăţii, într-u respectarea dispoziţiilor încheierii definitive şi irevocabile a Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 26 februarie 2010, ceea ce la fel nu a fost respectat. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Potrivit art. 239 CPC coroborat cu art. 130 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală, întemeiată şi urmează să conţină, în special, circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe şi legile de care s-a călăuzit instanţă. Totodată, instanţa de judecată este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele.

Din interpretarea art. 6 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîrile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz, 26). Articolul 241, alin. (5) CPC, direct indică că în motivarea hotărîrii se indică circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Această dispoziţie legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărîrile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc. Astfel, reieşind din materialele cauzei civile se constată că la 25 decembrie 2006, Belitcenco Anatolii a devenit acţionar a SA „Liga-2”, cu drept de proprietate asupra 13 230 acţiuni ordinare nominative, ceea ce constituie 50 % din capitalul social al SA „Liga-2”, alăturat cu Beleacov Serghei care deţine 30 acţiuni şi Beleacov Andrei care deţine 13 240 acţiuni.

Conform prevederilor statutului SA „Liga-2”, organele de conducere ale SA „Liga-2” sunt adunarea generală a acţionarilor, consiliul societăţii, organul executiv - directorul general, cenzorul. Contrar prevederilor statutului, la SA „Liga-2” nu a fost format organul de conducere - consiliul societăţii, iar împuternicirile acestuia le exercita adunarea generală a acţionarilor. Organul executiv al SA „Liga-2” în persoana directorului general Beleacov Serghei, conform pct. 8.9 al statutului societăţii, exercită toate funcţiile de conducere a activităţii curente a societăţii, cu excepţia chestiunilor ce ţin de competenţa adunării generale a acţionarilor societăţii.

Prin încheierea irevocabilă a Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 26 februarie 2010, în scopul asigurării acţiunii, conform art. 88 Cod civil, art. 174 CPC, în vederea asigurării integrităţii activelor SA „Liga-2”, s-au aplicat măsuri de asigurare a acţiunii de a institui administrare fiduciară asupra bunurilor SA „Liga-2”. Ulterior la 31 octombrie 2011 între SA „Liga-2” şi SRL „Legaltriumf” a fost încheiat contractul de cesiune nr. 10/4, despre care Belitcenco Anatolii a fost informat la 09 noiembrie 2011. Prin contractul de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011, administratorul SA „Liga-2”, Beleacov Serghei a cesionat creanţa SA „Liga-2” către SRL „Maorix- Com” în valoare de 10 124 758, 48 lei SRL „Legaltriumf”.

Instanţa de recurs a stabilit că la încheierea contractului de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011 administratorul SA „Liga-2” a încălcat prevederile imperative ale Legii privind societăţile pe acţiuni şi ale Statutului SA „Liga-2”. Astfel, conform art. 50 lit. f) al Legii privind societăţile pe acţiuni, hotărîrile cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii prevăzute la art. 83 alin. (2) ţin de competenţa exclusivă a adunării generale a acţionarilor. Conform art. 82 al.

(1) lit. a) al Legii privind societăţile pe acţiuni, tranzacţia de proporţii este o tranzacţie sau cîteva tranzacţii legate reciproc, efectuate direct sau indirect, în ceea ce priveşte achiziţionarea sau înstrăinarea, gajarea sau luarea de către societate cu titlu de gaj, darea în arendă, locaţiune sau leasing ori darea în folosinţă, darea în împrumut (credit), fidejusiune a bunurilor sau a drepturilor asupra lor a căror valoare de piaţă constituie peste 25% din valoarea activelor societăţii, conform ultimului bilanţ.

Conform art. 83 al Legii privind societăţile pe acţiuni, decizia de încheiere de către societate a unei tranzacţii de proporţii se adoptă în unanimitate de toţi membrii aleşi ai consiliului societăţii dacă obiectul acestei tranzacţii sînt bunurile a căror valoare constituie peste 25%, dar nu mai mult de 50% din valoarea activelor societăţii potrivit ultimului bilanţ pînă la adoptarea deciziei de încheiere a acestei tranzacţii, dacă statutul societăţii nu prevede o cotă mai mică. Hotărîrea de încheiere de către societate a unor tranzacţii de proporţii neprevăzute la alin. (1) se ia de adunarea generală a acţionarilor. Decizia consiliului societăţii privind încheierea de către societate a unei tranzacţii de proporţii se publică, în termen de 15 zile de la data adoptării, în organul de presă specificat în statutul societăţii.

Conform pct. 8.2 lit. (d) al Statutului SA „Liga-2”, adunarea generală a acţionarilor hotărîşte cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii şi tranzacţiilor cu conflicte de interese, iar conform pct. 8.9 lit. (h) al Statutului SA „Liga-2”, directorul general soluţionează toate chestiunile ce ţin de activitatea societăţii, cu excepţia celor ce ţin de competenţa adunării generale a acţionarilor. Instanţa de recurs conchide că, pentru încheierea contractului de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011, administratorul SA „Liga-2” urma să ceară acordul prealabil al administratorului fiduciar al societăţii, ceea ce la fel nu a fost respectat, acţionînd astfel cu depăşirea limitelor împuternicirilor stabilite de Legea privind societăţile pe acţiuni şi Statutul SA „Liga-2”, cauzînd SA „Liga-2” şi acţionarilor acesteia un prejudiciu iminent.

În conformitate cu prevederile art. 220 Cod civil, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel. Conform art. 217, alin. (1) Cod civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. Iar, conform art. 249 alin. (1) Cod civil, dacă o persoană încheie un act juridic în numele unei alte persoane fără a avea împuterniciri pentru reprezentare sau cu depăşirea împuternicirilor, actul juridic produce efecte pentru reprezentat numai în cazul în care acesta îl confirmă ulterior. În acest caz, actul juridic poate fi confirmat atît expres, cît şi prin acţiuni concludente.

Prin urmare prima instanţă corect a constatat că capitalul social al SA „Liga-2”, este de 26 500 lei, conform extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice, iar încheierea contractului de cesiune de către administratorul SA „Liga-2”, Beleacov Serghei, care a cesionat creanţa SA „Liga-2” către SRL „Maorix-Com” în valoare de 10 124 758,48 lei SRL „Legaltriumf”, este o tranzacţie de proporţii şi cade sub incidenţa normelor imperative ale Legii privind societăţile pe acţiuni. Astfel, administratorul SA „Liga-2”, Beleacov Serghei, care a cesionat creanţa SA „Liga-2” către SRL „Maorix-Com” în valoare de 10 124 758,48 lei SRL „Legaltriumf”, nu era în drept de a încheia contractul de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011. La caz, decizia de încheiere de către societate a unei tranzacţii de proporţii se adoptă în unanimitate de toţi membrii aleşi ai consiliului societăţii, conform prevederilor art. 83 al Legii privind societăţile pe acţiuni.

Urmează de menţionat că legiuitorul clar a stabilit că decizia de încheiere de către societate a unei tranzacţii de proporţii se adoptă în unanimitate de toţi membrii aleşi ai consiliului societăţii. Potrivit materialelor cauzei, lipseşte la moment o atare hotărîre care să demonstreze decizia de încheiere de către societate a unei tranzacţii de proporţii. În confirmarea ideii prefigurate mai sus, Colegiul remarcă faptul că, contrar prevederilor statului SA „Liga-2”, nu a fost format consiliul societăţii, împuternicirile acestuia le exercita adunarea generală a acţionarilor, iar directorul general Beleacov Serghei, în conformitate cu pct. 8.9 al statutului societăţii, exercită toate funcţiile de conducere a activităţii curente a societăţii, cu excepţia chestiunilor ce ţin de competenţa adunării generale a acţionarilor societăţii.

Prin urmare, concluzia instanţei de apel precum că Beleacov Serghei în calitatea sa de director general a SA „Liga-2”, deţinea dreptul de a semna contractul de cesiune a creanţei cu SRL „Legaltriumf”, reţinînd în acest context că directorul general a transmis în adresa administratorului fiduciar mai multe somaţii, care însă nu a întreprins nici o acţiune, este una neîntemeiată, din motiv că, în materialele cauzei nu se conţin careva probe, din conţinutul cărora s-ar putea face concluzia despre înştiinţarea administratorul fiduciar Ciauş Andrei despre necesitatea încuviinţării contractului de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011, somaţiile prin care se încearcă a motiva că administratorul fiduciar Ciauş Andrei nu s-a prezentat la sediul SA „Liga-2”, care cunoştea despre faptul semnării contractului de cesiune nr. 10/4 din 31 octombrie 2011, însă nu şi-a expus dezacordul cu conţinutul contractului de cesiune, ci a acceptat tacit clauzele contractului de cesiune, sunt doar nişte înscrisuri, întocmite de SA „Liga-2”, în persoana lui Beleacov Serghei, care nu au fost aduse la cunoştinţa administratorul fiduciar.

Or, în materialele cauzei lipseşte careva dovadă de recepţionare a pretinselor somaţii de către administratorul fiduciar Ciauş Andrei. Instanţa de recurs a mai stabilit că în situaţia din speţă, odată ce interdicţia cu privire la dispoziţia de bunurile SA „Liga-2” a fost instituită de instanţa de judecată, dispunerea de aceste bunuri, în lipsa unei permisiuni exprese date de către administratorul fiduciar Ciauş Andrei, putea să fie efectuată doar cu permisiunea /încuviinţarea expresă a instanţei de judecată, care a şi instituit această interdicţie.

În legătură cu aceasta reţinînd, că în şedinţa instanţei de apel, reprezentantul intimatului Belitcenco Anatolii a invocat că apelantul SA „Liga-2”, în persoana administratorului Beleacov Serghei, în lipsa unei permisiuni /încuviinţări neîntemeiate a administratorului fiduciar, conform prevederilor legale, urma să înainteze o cerere în acest sens instanţei de judecată, care a şi instituit interdicţia dispoziţiei de bunurile SA „Liga-2”, însă această obiecţie nu a fost combătură de instanţa de apel în motivarea deciziei.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, care a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Belitcenco Anatolii, a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărîrea primei instanţe.

Or, principiul procesului echitabil reclamă ca hotărîrea să fie motivată, justiţiabilul avînd posibilitate să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să le conteste dacă sistemul prevede o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare punînd în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman contra Belgiei, 1986). În conformitate cu art. art. 444, 445, alin. (1), lit. f), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Belitcenco Anatolii. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 01 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Belitcenco Anatolii împotriva SA „Liga- 2”, SRL „Legaltriumf”, SRL „Maorix-Com” cu privire la declararea nulităţii contractului de cesiune nr.10/4 din 31 octombrie 2011. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Galina Stratulat