2rc-225/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: S. Arnăut dosarul nr. 2rc-225/15 DECIZIE 18 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Maorix-Com”, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu răspundere limitată „Legaltriumf” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea pe acţiuni „Liga-2”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2015, prin care a fost admisă cererea de asigurare a acţiunii depusă de către administratorul insolvabilităţii Societăţii pe acţiuni „Liga-2”, Întreprinderea individuală „Mazur Anna”, c o n s t a t ă: Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2012 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către SRL „Legaltriumf”, a fost constatată insolvabilitatea SA „Liga-2” şi a fost dispusă iniţierea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Liga-2”, fiind numit în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate ÎI „Cazacu Andrei”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2014 a fost destituit Andrei Cazacu din funcţia de administrator al insolvabilităţii SA „Liga-2”, fiind numit în calitate de administrator al insolvabilităţii SA „Liga-2”, ÎI „Mazur Anna”. La 15 ianuarie 2015, administratorul insolvabilităţii SA „Liga-2”, ÎI „Mazur Anna” a depus o cerere de poprire, prin care a solicitat încasarea de la SRL „Maorix-Com” în beneficiul SA „Liga-2” a datoriei în sumă de 10174758,48 lei şi a penalităţii în sumă de 1793481,34 lei. Ulterior, la 31 ianuarie 2015, administratorul insolvabilităţii SA „Liga-2”, ÎI „Mazur Anna” a depus o cerere de asigurare a acţiunii, prin care a solicitat aplicarea sechestrului asupra mijloacelor băneşti din conturile bancare ale SRL „Maorix-Com”, precum şi pe bunurile imobile şi mobile ale SRL „Maorix-Com” în limita valorii acţiunii în mărime de 12783504,82 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2015 a fost admisă cererea de asigurare a acţiunii depusă de către administratorul insolvabilităţii Societăţii pe acţiuni „Liga-2”, ÎI „Mazur Anna” şi a fost aplicat sechestru asupra bunurilor şi mijloacelor băneşti, ce aparţin SRL „Maorix-Com” în valoarea sumei de 10124758,48 lei. La 17 februarie 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Maorix-Com” a declarat recurs împotriva încheierii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii primei instanţe şi emiterea unei noi încheieri cu privire la respingerea cererii de asigurare a acţiunii. Recurenta SRL „Maorix-Com”, în motivarea recursului, a indicat că încheierea primei instanţe este neîntemeiată.

Menţionează că prima instanţă nu a argumentat în nici un fel care va fi impactul neaplicării măsurilor de asigurare, solicitate de administratorul insolvabilităţii SA „Liga-2”, ÎI „Mazur Anna” asupra păstrării situaţiei existente între părţile în litigiu şi în ce mod neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar crea dificultăţi judecătoreşti sau ar face imposibilă executarea hotărârii judecătoreşti. Susţine că instanţa nu a motivat în nici un mod soluţia privind aplicarea măsurii de asigurare a acţiunii.

Reţine că în raportul juridic obligaţional privind încasarea datoriei de la SRL „Maorix-Com” faţă de SA „Liga-2”, care a fost formată în temeiul contractului de antrepriză nr. 10/08-2008 din 15 august 2008 şi proceselor-verbale de recepţie a lucrărilor în sumă totală de 8000000, precum şi în temeiul contractului de vânzare- cumpărare a utilajului nr. 188/1 din 25 mai 2009, prin care SA „Liga-2” a livrat SRL „Maorix-Com” utilajul specificat în pct. 1.1 al contractului de vânzare- cumpărare în sumă totală de 905850 lei, pretinsul creditor SA „Liga-2” a fost substituit de succesorul în drepturi SRL „Legaltriumf”, căruia la moment îi aparţine dreptul formal la încasarea datoriei în temeiul actelor juridice enunţate.

Afirmă că hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 februarie 2014, prin care a fost admisă acţiunea SRL „Legaltriumf” împotriva SRL „Maorix- Com” cu privire la încasarea datoriei în sumă de 10124758,48 lei a fost atacată cu apel de către SRL „MAorix-Com”, iar în prezent, cauza se află în curs de examinare la Curtea de Apel Chişinău. Invocă că prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 noiembrie 2011, la cererea SRL „Legaltriumf”, căruia la moment îi aparţine dreptul subiectiv la încasarea de la SRL „Maorix-Com” a datoriei în sumă totală de 10124758,48 lei în temeiul hotărârii judecătoreşti menţionate, deja au fost aplicate măsuri de asigurare a acţiuni şi, anume. a fost aplicat sechestru pe toate bunurile SRL „Maorix-Com”, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 ianuarie 2012, această încheiere a fost menţinută.

Consideră că prima instanţă a aplicat măsurile de asigurare a acţiunii fără a ţine cont de circumstanţele de fapt ale pricinii şi de cercul subiecţilor de drept material, care pot avea dreptul la admiterea acţiunii, iar judecătorul urma să examineze cererea cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii nu numai prin prisma eventualei admiteri a acţiunii, ci şi prin prisma respingerii acesteia. În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea primei instanţe. După cum rezultă din actele pricinii, la 15 ianuarie 2015, administratorul insolvabilităţii SA „Liga-2”, ÎI „Mazur Anna” a depus o cerere de poprire, prin care a solicitat încasarea de la SRL „Maorix-Com” în beneficiul SA „Liga-2” a datoriei în sumă de 10174758,48 lei şi a penalităţii în sumă de 1793481,34 lei. Ulterior, la 31 ianuarie 2015, administratorul insolvabilităţii SA „Liga-2”, ÎI „Mazur Anna” a depus o cerere de asigurare a acţiunii, prin care a solicitat aplicarea sechestrului asupra mijloacelor băneşti din conturile bancare ale SRL „Maorix-Com”, precum şi pe bunurile imobile şi mobile ale SRL „Maorix-Com” în limita valorii acţiunii în mărime de 12783504,82 lei.

Prima instanţă, prin încheierea din 02 februarie 2015, a admis cererea de asigurare a acţiunii şi a aplicat sechestru asupra bunurilor şi mijloacelor băneşti, ce aparţin SRL „Maorix-Com” în valoarea sumei de 10124758,48 lei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios, consideră că încheierea primei instanţe este întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 174 CPC, la cererea participanţilor la proces, judecătorul sau instanţa poate lua măsuri de asigurare a acţiunii. Asigurarea se admite în orice fază a procesului, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar crea dificultăţi judecătoreşti sau ar face imposibilă executarea hotărârii judecătoreşti.

În conformitate cu art. 175 alin. (1) lit. a) CPC, în vederea asigurării acţiunii, judecătorul sau instanţa este în drept să pună sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani ale pârâtului, inclusiv pe cele care se află la alte persoane. Reieşind din prevederile normelor de drept enunţate, se reţine că asigurarea acţiunii contribuie real la executarea ulterioară a hotărârii judecătoreşti adoptate şi, astfel, constituie un mijloc eficient de protecţie a drepturilor subiective a participanţilor la proces, iar neaplicarea măsurii de asigurare a acţiunii poate crea dificultăţi sau poate face imposibilă executarea hotărârii judecătoreşti.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă, în scopul evitării imposibilităţii executării unei eventuale hotărâri, corect a aplicat sechestru asupra bunurilor şi mijloacelor băneşti, ce aparţin SRL „Maorix-Com” în valoarea sumei de 10124758,48 lei, iar argumentele invocate de către recurentă în cererea de recurs nu pot fi reţinute ca întemeiate. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că încheierea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea primei instanţe.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Maorix-Com”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2015 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu răspundere limitată „Legaltriumf” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea pe acţiuni „Liga-2”. Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Ion Druţă Ion Corolevschi În sensul normei enunţate este de înţeles că judecătorul urmează să stabilească necesitatea aplicării măsurilor de asigurare.

Această necesitate poate rezulta din pericolul de dispariţie, degradare, înstrăinare sau risipire a bunului, proastă administrare a averii, etc. Drept urmare, examinând cererea de asigurare a acţiunii, este important, în fiecare caz concret, să fie verificat obiectul şi temeiul acţiunii principale, să fie determinată natura litigiului, să fie verificate argumentele reclamantului referitoare la acţiunile cu rea-credinţă ale pârâtului, care ar putea pune obstacole în privinţa executării viitoarei hotărâri judecătoreşti.

Reieşind din prevederile normei enunţate, instanţa de recurs reţine că prima instanţă a ignorat cerinţele menţionate, or, adoptând încheierea cu privire la interzicerea transmiterii CCL nr. 322 spre deservire a terenului aferent blocului locativ din str. T. Vladimirescu,22 cu suprafaţa de 115 m. p., nu a luat în consideraţie că reclamantul-intimat nu a indicat temeiuri justificate, care ar crea dificultăţi la executarea hotărârii judecătoreşti, în caz de admitere a acţiunii, sau ar face imposibilă executarea acesteia. Mai mult că nici instanţa nu a arătat motivele care au determinat concluzia sa de admitere a cererii de aplicare a măsurii de asigurare a acţiunii, concluzia enunţată rezumându-se doar la scopul evitării dificultăţilor judecătoreşti.

În sensul normei enunţate este de înţeles că judecătorul urmează să stabilească necesitatea aplicării măsurilor de asigurare. Această necesitate poate rezulta din pericolul de dispariţie, degradare, înstrăinare sau risipire a bunului, proastă administrare a averii, etc. Drept urmare, examinând cererea de asigurare a acţiunii, este important, în fiecare caz concret, să fie verificat obiectul şi temeiul acţiunii principale, să fie determinată natura litigiului, să fie verificate argumentele reclamantului referitoare la acţiunile cu rea-credinţă ale pârâtului, care ar putea pune obstacole în privinţa executării viitoarei hotărâri judecătoreşti.

Reieşind din prevederile normei enunţate, instanţa de recurs reţine că prima instanţă a ignorat cerinţele menţionate, or, adoptând încheierea cu privire la interzicerea transmiterii CCL nr. 322 spre deservire a terenului aferent blocului locativ din str. T. Vladimirescu,22 cu suprafaţa de 115 m. p., nu a luat în consideraţie că reclamantul-intimat nu a indicat temeiuri justificate, care ar crea dificultăţi la executarea hotărârii judecătoreşti, în caz de admitere a acţiunii, sau ar face imposibilă executarea acesteia. Mai mult că nici instanţa nu a arătat motivele care au determinat concluzia sa de admitere a cererii de aplicare a măsurii de asigurare a acţiunii, concluzia enunţată rezumându-se doar la scopul evitării dificultăţilor judecătoreşti.