2ra-2474/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: O. Şcolnic dosarul nr. 2ra-2474/15 instanţa de apel: N. Chircu, A. Albu, A. Toderaş ÎNCHEIERE 15 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Individuală „Feodora Cazacu” şi Teodora Cazacu, reprezentată de avocatul Boris Druţă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Corporaţiade Finanţare Rurală” împotriva Întreprinderii Individuale „Feodora Cazacu” şi Teodora Cazacu cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Teodora Cazacu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 23 iunie 2014, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 29 aprilie 2014, SA „ Corporaţia de Finanţare Rurală” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Feodora Cazacu” şi Teodora Cazacu cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a invocat că potrivit contractului de împrumut cu nr. 129/2006 din 03 mai 2006, cu termenul final de rambursare la 01 mai 2011, SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a acordat ÎI „Feodora Cazacu” un împrumut în sumă de 250000 lei. Menţionează că pentru împrumutul primit, pârâtul şi-a asumat obligaţia de a plăti o dobândă flotantă în mărime de 17.8 % anual. I Susţine că în conformitate cu prevederile contractului de împrumut, dobânda calculată şi neachitată în termenii stabiliţi, se consideră restantă, la care se calculează şi se percepe penalitate de întârziere în mărime de 0,2 % pentru fiecare zi de reţinere a plăţii dobânzii, iar sumele împrumutului nerambursate în termenele stabilite în punctul 3.4.1.

al contractului de împrumut menţionat, se consideră 1 restantă şi la aceste sume, până la achitarea lor completă, se calculează dobândă de întârziere la o rată dublă în raport cu rata dobânzii stabilită pentru perioada respectivă conform punctului 3.3.1. din contract. Afirmă că pârâtul, contrar obligaţiunilor asumate, nu le-a executat cu bună credinţă, iar datoria întreprinderii la 23 aprilie 2014, constituie 55000 lei. Susţine că întru respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară, la 31 martie 2014, a expediat la adresa pârâtului şi copârâtului reclamaţia cu nr. 2/2-229 din 31 martie 2014, prin care a solicitat achitarea benevolă a datoriei până la 15 aprilie 2014. Reclamaţia a rămas fără răspuns şi executare.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 195, 8 alin. (1), 9 alin. (1), 512 alin. (1), 514, 572 alin. (2), 602, 619, 624, 867, 668 alin. (1), 869, 872, 679 alin. (1), 1398, 1410 Cod civil, art. 14 Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, art. 2, 5, 62, 166-168, 239-243 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea în mod solidar de la ÎI „Feodora Cazacu” şi Teodora Cazacu a datoriei în mărime de 55000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 23 iunie 2014 a fost admisă acţiunea, încasat în mod solidar de la ÎI „Feodora Cazacu” şi Teodora Cazacu în folosul SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” datoria în sumă de 55000 lei şi cheltuielile pentru plata taxei de stat şi publicarea citaţiei publice în sumă de 1803 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de Teodora Cazacu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 14 august 2015, ÎI „Feodora Cazacu” şi Teodora Cazacu, reprezentată de avocatul Boris Druţă au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Consideră că examinarea cauzei a avut loc cu încălcarea cerinţelor prevăzute de art.105 şi 205 CPC, adică în lipsa Feodorei Cazacu la şedinţa de judecată, care la acea vreme se afla pe buletin de boală, conform Extrasului cu nr. 10976 (internată la 02 iunie 2014, externată la 23 iunie 2014). Menţionează că din aceste considerente recurenta nu a avut posibilitatea deplină, în virtutea stării sănătăţii, să prezinte probe concludente în susţinerea faptului că nu a semnat contractul de împrumut, în rezultatul căreia s-a format datoria în sumă de 55000 lei.

Remarcă că nu a existat temei pentru ca instanţele ierarhic inferioare să nu dea justă apreciere afirmaţiilor recurentei, precum că fostul soţ Tudor Cazacu, care a semnat în locul ei nişte obligaţiuni necoordonate cu ea şi anume, contractul cu nr. 129/2006 din 03 mai 2006, nu locuieşte în satul Verejeni, r-nul Teleneşti din anul 2008. 2 Invocă că nu au fost luate în consideraţie afirmaţiile recurentei precum că ea, personal, achită toate impozitele în Primăria sat. Verejeni din anul 2009. Afirmă că hotărârea primei instanţe a fost emisă în lipsa ei, fiindu-i astfel lezat dreptul procesual cu încălcarea vădită a prevederilor art. 6, paragrafele 1-3 Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor fundamentale ale Omului.

Remarcă că nici instanţa de fond, nici instanţa de apel nu a întreprins măsuri de a verifica semnătura de pe contractul cu nr. 129/2006 din 03 mai 2006, de către fostul soţ, care de la momentul primirii banilor în baza contractului, a părăsit localitatea şi s-a stabilit cu traiul în regiunea Cernăuţi. Menţionează că deoarece se afla într-o stare a sănătăţii dificilă, consideră că instanţa de judecată, conform art. 148 CPC, putea dispune efectuarea unei expertize grafologice din oficiu, ceea ce însă nu a făcut. Faptul că recurenta nu a contestat contractul de împrumut cu nr. 129/2006 din 03 mai 2006, serveşte starea sănătăţii grele (intervenţie chirurgicală oncologică). Indică că a fost ignorat faptul că actualmente, la Judecătoria Centru mun.

Chişinău se află pe rol procedura de radiere a ÎI „Feodora Cazacu”, al cărei următoarea şedinţă va avea loc abia la 06 octombrie 2015. Consideră că în asemenea situaţie, pot fi dobândite probe noi, prin care s-ar demonstra cu certitudine că recurenta nu are atribuţie la datoria formată. La 16 septembrie 2015, SA „Corporaţiade Finanţare Rurală” a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu prevederile art. 429 alin. (4) CPC, nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici unei căi de atac, nici hotărârile în a căror privinţă persoanele indicate la art. 430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac, sau în privinţa cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art. 374. Raportând prevederile normelor citate la circumstanţele pricinii, se constată că ÎI „Feodora Cazacu”, care în prima instanţă a avut calitatea procesuală de pârât, nu a folosit calea de apel, prin urmare, în virtutea legii, nu poate folosi nici calea de atac cu recurs.

Mai mult, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este semnat din numele ÎI „Feodora Cazacu” şi Teodorei Cazacu de către avocatul Boris Druţă. 3 Din mandatul nr. 0782249 din 26 iunie 2015 anexat la cererea de recurs (f. d. 168), rezultă însă că avocatul Boris Druţă reprezintă, doar interesele Teodorei Cazacu ca persoană fizică. Urmare celor menţionate mai sus, se impune de a considera recursul declarat de ÎI „Feodora Cazacu” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎI „Feodora Cazacu” şi Teodora Cazacu, reprezentată de avocatul Boris Druţă nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎI „Feodora Cazacu” şi Teodora Cazacu, reprezentată de avocatul Boris Druţă, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 4 considera şi recursul declarat de Teodora Cazacu, reprezentată de avocatul Boris Druţă ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de ÎI „Feodora Cazacu” şi Teodora Cazacu, reprezentată de avocatul Boris Druţă se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5