2rac-450/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: N. Bănărescu nr. 2rac-450/15 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, O. Moraru ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mariana Rusu (Nica), reprezentată de avocatul Victor Marcu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală” împotriva Gospodăriei Ţărăneşti „Mariana Rusu” şi Marianei Nica (Rusu) cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 iulie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Mariana Rusu (Nica), reprezentată de avocatul Victor Marcu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Edineţ din 08 aprilie 2015, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 30 aprilie 2014, SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a depus cerere de chemare în judecată împotriva GŢ „Mariana Rusu” şi Marianei Nica (Rusu) cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a invocat că în temeiul contractului de împrumut nr. 591/2007 din 31 mai 2007, a acordat Gospodăriei Ţărăneşti „Mariana Rusu” un împrumut în sumă totală de 100000 lei, cu termenul final de rambursare la 01 iunie 2012, iar conform contractului de împrumut nr. 803/2008 din 25 februarie 2008, a acordat un împrumut în sumă totală de 180000 lei cu termenul final de rambursare la 01 iunie 2012. Afirmă că pentru împrumuturile primite, pârâtul şi-a asumat obligaţia de a plăti o dobândă în mărime de 21 % anual. Menţionează că în conformitate cu prevederile contractelor de împrumut menţionat, dobânda calculată şi neachitată în termenii stabiliţi, se consideră restantă, la care se calculează şi se percepe penalitate de întârziere în mărime de 0,2 % pentru fiecare zi de reţinere a plăţii dobânzii, iar sumele împrumutului nerambursate în termenele stabilite în pct. 3.4.1.

al contractului de împrumut, se consideră restante şi la aceste sume, până la achitarea lor completă, se calculează dobândă de întârziere la o rată dublă în raport cu rata dobânzii stabilită pentru perioada respectivă conform pct. 3.3.1. din contract. 1 Susţine că pârâtul, contrar obligaţiilor asumate în temeiul contractului de împrumut nr. 591/2007 din 31 mai 2007 şi contractului de împrumut nr. 803/2008 din 25 februarie 2008, nu a executat cu bună credinţă obligaţiile contractuale asumate. Remarcă că la 18 aprilie 2014, datoria totală a GŢ „Mariana Rusu” faţă de SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” constituie suma totală de 93415,19 lei.

Menţionează că întru respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară, la 27 februarie 2014, a expediat la adresa pârâtului şi copârâtului reclamaţia nr. 2/2-140 din 27 februarie 2014, prin care a solicitat achitarea benevolă a datoriei până la 12 martie 2014, reclamaţia însă a rămas fără răspuns şi executare. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 514, 572 alin. (2), 602, 619, 624, 869, 872 Cod civil, art. 2, 5, 62, 166 - 168, 239 - 243 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea în mod solidar de la pârâtul GŢ „Mariana Rusu” şi copârâtul Mariana Nica (Rusu) a datoriei în mărime totală de 93415,19 lei, precum şi încasarea taxei de stat şi altor cheltuieli judiciare.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 08 aprilie 2015 a fost admisă acţiunea, încasat în mod solidar de la GŢ „Mariana Rusu” şi Mariana Rusu (Nica) în beneficiul SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” datoria în sumă de 93415,19 lei şi cheltuielile de judecată, formate din plata taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 2802,46 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 iulie 2015 a fost respins apelul declarat de Mariana Rusu (Nica), reprezentată de avocatul Victor Marcu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 21 septembrie 2015, prin intermediul oficiului poştal, Mariana Rusu (Nica), reprezentată de avocatul Victor Marcu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că la 31 mai 2007, a fost încheiat contractul de împrumut nr. 351 prin care GŢ „Mariana Rusu” a luat cu împrumut 100000 lei pe un termen de până la 01 iunie 2012, iar la 25 februarie 2008 a fost încheiat contractul nr. 803 prin care GŢ „Mariana Rusu” a luat cu împrumut 180000 lei de la SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” cu termenul de rambursare 01 iunie 2012. Menţionează că în scopul asigurării rambursării împrumutului şi achitării dobânzii şi a altor plăţi a fost constituit gajul asupra proprietăţii, care a fost transmis intimatului prin hotărârea judecătorească din 28 noiembrie 2011 şi anume: autocamion „KAMAZ-53212” - 60000 lei, stropitoare „PILMET 12” - 20000 lei, maşină „MVD 900” - 20000 lei, combină - 30000 lei, casă de locuit - 97000 lei, camion „Fiat Ducato” - 40000 lei, camion „IVEKO” - 52000 lei, semănătoare SPC6M - 20000 lei, în total în sumă de 299000 lei.

Afirmă că la momentul examinării cauzei în instanţa de judecată datoria era de 248275 lei şi astfel fiind transmis silit obiectul gajului şi ipotecii în sumă de 299000 lei, care a acoperit cu mult restanţa ce rezultă din cele două contracte menţionate. 2 Remarcă că odată cu transmiterea silită a gajului s-au epuizat şi condiţiile contractului, deoarece a fost stins prin vinderea de către creditor a activelor şi proprietăţii ce o deţinea. Or, au fost stinse toate datoriile, prin transmiterea gajului. Consideră că instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, examinând cauza, eronat a concluzionat că KAMAZ-ul nr./î EDAK 298, combina NIVA SC-5 şi camionul „Fiat-Ducato” nu au fost vândute, deoarece sunt nefuncţionabile şi nu se ştie locul aflării KAMAZ-ului, acceptând afirmaţiile SA „Corporaţia de refinanţare rurală”.

Remarcă că instanţele ierarhic inferioare au trecut cu vederea că SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” nu şi-a exercitat cu bună credinţă şi diligenţa cuvenită drepturile asupra bunurilor transmise silit prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 28 noiembrie 2011. Afirmă că SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” nu a prezentat probe veridice şi concludente în sensul art. 118 alin. (1) CPC, întru confirmarea faptului că a întreprins careva măsuri de executare a hotărârii din 28 noiembrie 2011 şi anume, să fi dispusă anunţarea în căutare a Kamaz-ului menţionat sau să aducă probe care ar demonstra că la punerea în gaj combina NIVA SC-5 şi camionul „Fiat-Ducato” erau în stare bună sau în acea stare în care sunt acum.

Mai notează că s-a constatat pe deplin că intimatul nu a luat suficiente măsuri în vederea înstrăinării bunurilor primite în posesie cu drept de înstrăinare în scopul stingerii datoriei de credit şi astfel nu poate beneficia de dobânzi. Indică că instanţa a trecut cu vederea faptul că acţiunea înaintată nu este justificată prin probe, ceea ce se explică şi prin faptul înaintării pretenţiei într-o mărime exagerată, iar în instanţă suma datoriei se micşorează la ½, ceea ce denotă că acţiunea intimatului nu este justificată. La 27 octombrie 2015, SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 21 septembrie 2015, în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Mariana Rusu (Nica), reprezentată de avocatul Victor Marcu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Mariana Rusu (Nica), reprezentată de avocatul Victor Marcu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mariana Rusu (Nica), reprezentată de avocatul Victor Marcu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Mariana Rusu (Nica), reprezentată de avocatul Victor Marcu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4